Faceți căutări pe acest blog

joi, 16 mai 2013

Sirop din flori de soc, lămâie și vanilie


V-am oferit zilele trecute o rețetă (mai degrabă modalitate) de pastrare a cojii de lămâie! Dacă v-ați întrebat ce am facut cu lămâile dezbrăcate de coajă, păi aflați acum că am făcut cinci litri de socată și.... 
ta-dam!!!

sirop din flori de soc, lămâie și vanilie.

La sugestia unei prietene dragi am încercat acest sirop, îndrăgostită iremediabil de socată și convinsă de faptul că acest sirop se poate păstra până la șase luni în cămara cu bunătăți, și chiar mai mult timp, dacă este păstrat la congelator! Rețeta este a Ioanei și îi mulțumesc și aici, în mod public, pentru idee și rețetă! Siropul ăsta mi-a depășit toate așteptările, combinația de flori de soc, lămâie și vanilie este absolut divină! Ceea ce mă bucură cel mai mult este, așa cum am precizat și mai sus, faptul că siropul poate fi păstrat vreme îndelungată și ne putem bucura de un pahar răcoritor de sirop și la iarnă, spre exemplu! 
Acest sirop face parte din categoria inaugurată cu câteva zile în urmă, și anume ”Din cămara mea - 100% natural”. Oricând veți vedea acea mică ștampilă pe fotografia preparatului, veți știi semnificația ei :)

Ingrediente:
(un litru de sirop)
doi litri de apă plată
1300 g zahăr
două lămâi decojite, tăiate pe sferturi
o lingură de coajă de lămâie
un baton de vanilie tăiat pe jumătate
30 flori de soc

Într-o oală încăpătoare punem la fiert cei doi litri de apă împreună cu zahărul, lămâile, coaja de lămâie și batonul de vanilie. Lăsăm amestecul la fiert (pe foc mic spre mediu) până când lichidul scade pe jumătate. La mine a durat aproximativ două ore până când lichidul a scăzut și s-a îngroșat puțin. Nu are chiar consistența mierii, dar pe aproape! După fierbere, când siropul de zahăr este încă fierbinte adăugăm florile de soc trecute printr-un jet de apă în prealabil.


Amestecăm cu o spatulă până când florile de soc sunt bine înmuiate în siropul de zahăr. Lăsăm siropul la macerat peste noapte, după care îl strecurăm printr-o sită tapetată cu puțin tifon (pentru a ne asigura că toate impuritățile rămân în sită). Îl transferăm în sticle, împreună cu batonul de vanilie care a fiert împreună cu celelalte ingrediente și două-trei felii subțiri de coajă de lămâie. Închidem sticlele cu dopuri ermetice și păstrăm siropul la loc ferit de lumină și căldură (recomandabil este frigiderul sau cămara).
Se păstrează până la șase luni în cămară/frigider sau mai mult dacă este congelat.
Pentru că acesta este un sirop concentrat, se diluează în apă (plată sau minerală) astfel: la o parte de sirop se adaugă cinci părți de apă. Se poate servi cu felii de lămâie extra, mentă, gheață!
Și-acum haideți să ne bucurăm de roadele  toamnei , ăăă... adică primăverii :)






marți, 14 mai 2013

Coajă de lămâie pentru prăjituri


Dragii mei, de astăzi voi inaugura o nouă categorie de rețete ”Din cămara mea - 100% NATURAL”!
În cadrul acestei noi categorii vreau să strâng câteva rețete ale unor produse care nu îmi lipsesc din cămară. Fie că este vorba de arome, extract de vanilie, sosuri, dulcețuri sau compoturi, îmi doresc să împărtășesc cu voi rețetele lor! 
Astăzi vă spun cum păstrez eu coaja de lămâie pe care o folosesc absolut la toate aluaturile dulci (cozonaci, gogoși, rulouri etc), dar și la alte deserturi și care dă o aromă aparte fiecăruia! Nu vă prezint neapărat o rețetă, ci mai ales o modalitate de păstrare a cojii de lămâie atât de des folosită de mine!
Cunosc această modalitate de păstrare a cojii aromate de lămâie de la mama care, ori de câte ori folosea zeama de la o lămâie (la ceai sau limonada) o dădea frumos pe răzătoarea fină și punea coaja la păstrare în borcanul de pe ușa frigiderului. Era omniprezent acel borcănel, și cel mai solicitat când venea vorba de desert! Bineînțeles că am urmat exemplul mamei și, odată cu propriul meu frigider a apărut și omniprezentul borcănel cu coajă de lămâie.

Pentru o măsură de coajă de lămâie folosesc o măsură de zahăr tos alb. Așadar, la o lingură de coajă rasă de lămâie folosesc o lingură de zahăr alb.
Spălăm bine lămâile sub un jet puternic de apă. Radem coaja lămâii cu ajutorul unei răzători fine.
Așezăm coaja de lămâie în straturi într-un borcănel curat. Primul strat este întotdeauna unul de coajă de lămâie, iar ultimul strat este întotdeauna unul de zahăr.


Închidem ermetic borcanul și îl păstrăm la rece, fără a-l deschide timp de șapte zile. După șapte zile este gata pentru a fi folosit. Vă întrebați acum de ce nu poate fi folosit în momentul preparării! Poate fi folosit și în momentul în care radem lămâia, însă acum coaja este amară. Zahărul are rolul (pe lângă cel de conservare a cojii de lămâie) de a anihila gustul amar al cojii de lămâie, iar după cele șapte zile, acest amestec este mai mult decât perfect, dulce și aromat. 
Așa cum am precizat mai sus, eu îl păstrez pe ușa frigiderului. Se păstrează aromat vreme de luni bune, aș spune că pe măsură ce timpul trece, amestecul este și mai aromat. Zahărul se topește și coaja de lămâie devine ușor caramelizată, păstrându-și astfel proprietățile vreme îndelungată!



sâmbătă, 11 mai 2013

Magic chocolate cake



Nici nu se punea problema să încerc să gătesc această rețetă, cel puțin nu în acest week-end, care se anunța a fi unul plin de activități casnice, mai puțin bucătărești! În dulapul cu haine îmi era o întreagă harababură, cauzată firește de trecerea bruscă de la iarnă la vară. Nu vi se pare că am trecut de la cizme direct la sandale? Mie cam așa mi s-a întâmplat... așa că astăzi am fost nevoită (urăsc să fac ordine în dulapuri pentru ca îmi ia de obicei o zi întreagă) să ascund în cutiile din fundul dulapului ghetele și cizmele care au petrecut mult prea mult timp în picioarele mele anul acesta și să scot la înaintare multicolorii pantofi și sandale! Pe toți i-am scos! Oh, un lucru de știut despre mine este că iubesc pantofii atât de muuuuuult! Dar cine nu-i iubește? Spune-ți-mi!
Revenind la prăjitură... de ce am încercat-o tocmai azi când preconizam că îmi voi petrece ziua în dulap, la propriu? Păi pentru că se face extrem de rapid, iar rezultatul este unul spectaculos! Practic prăjitura asta (magică, deșteaptă, isteață, inteligentă sau cum o mai fi ea denumită) își formează în timpul coacerii, singură singurică, trei straturi delicioase de ciocolată. Baza este asemeni celei de la negresă, interiorul are consistența unei budinci, iar partea superioară o pot descrie ca fiind o crustă pufoasă (ciudat, știu că așa sună, dar cred că e cea mai potrivită descriere!
Ca să concluzionez, este absolut magică! Azi dimineață am văzut-o aici și am stat pe gânduri puțin înainte de a preîncălzi cuptorul, cam 10 secunde (?!)

Ingrediente:
(pentru o tavă de 20x20cm)
patru ouă
un vărf de linguriță de oțet de mere
210 g zahăr alb
110 g unt (80% grăsime)
115 g făină
50 g cacao neagră
400 ml lapte
100 ml smântână pentru frișcă (am folosit vegetală - Creme Patisserie)
30 ml cafea tare

Modalitate de preparare:
Preîncălzim cuptorul la 180°C.
Amestecăm făina și cacaoa și le cernem împreună într-un bol încăpător.
Separăm albușurile de gălbenușuri și mixăm albușurile energic, împreună cu oțetul de mere până când obținem o spumă tare. Lăsăm spuma de albușuri deoparte.
În alt bol, mixăm gălbenușurile cu zahărul până când zahărul este topit. Adăugăm smântâna pentru frișcă și continuăm mixarea. Obținem un amestec lichid.


Topim untul la foc mic și îl lăsăm să se domolească.
Încălzim cafeaua cu laptele, însă doar cât să ob'inem un lichid călduț, nu fierbinte.
Adăugăm untul topit și laptele călduț compoziției de gălbenușuri cu zahăr, alternând cu amestecul de făină și cacao. Mixăm energic până la încorporare. Amestecul rezultat este lichid.
În final încorporăm albușurile spumă, aproximativ o treime o dată. Eu am încorporat albușurile prin mixare ușoară cu telul.
Turnăm compoziția într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și dăm tava la cuptorul încins timp de 50 minute. După primele 30 minute reducem temperatura cuptorului de la 180°C la 150°C. După coacere, prăjitura trebuie să fie ușor tremurândă, dar să nu pară lichidă, ci destul de tare!


Se lasă în tavă să se răcească complet. După răcire, se dă la frigider pentru minim o oră și apoi se taie cu un cuțit cu lamă subțire.


Se garnisește cu zahăr pudră și se servește cu căpșuni, zmeură, mure 
Și cu poftă mare, bineînțeles!


Eu știu sigur că statul meu în dulap a fost răsplătit cu vârf și îndesat azi :P!




vineri, 10 mai 2013

Bruschetta cu dovlecel la grătar și roșii cherry


Mi-am dorit să testez acest nou tip de ulei (nou pentru mine) și cum altfel decât așa, în stare naturală, alături de un preparat care ar fi fad fără acest mic strop de ulei pur de măsline. 
„Uleiul pur este mai puțin aromat decât cel extravirgin și este potrivit pentru persoanele care percep gustul uleiului extravirgin ca fiind prea tare, prea puternic. Datorită uleiurilor virgine din conținutul său, uleiul pur păstrează multe din beneficiile uleiului extravirgin.”
Bruschetta este preferatul meu în materie de antipasti, iar în această combinație de roșii proaspete, puțin usturoi și câteva bucăți de dovlecel la grătar efectiv m-a cucerit definitiv! Și așa cum spuneam puțin mai sus, stropul de ulei pur de masline a fost nota de vârf a acestui aperitiv.
Particip cu această rețetă la concursul desfășurat pe blogul Laurei Adamache, și sper ca modalitatea în care am folosit acest tip de ulei să placă tuturor!

Ingrediente:
(două porții)
patru felii grosuțe (2 cm) de pâine (puteți folosi atât pâine albă, cât și integrală)
doi căței de usturoi
7-8 roșii cherry
un dovlecel tăiat felii
sare și piper
ulei pur de măsline Costa d'Oro
ierburi aromatice după gust (recomand rozmarin sau busuioc)
puțin parmezan răzuit (opțional)

Feliile de pâine se prăjesc la grătar până când sunt rumenite! Tăiem dovlecelul felii de aproximativ 0,5 cm și îl coacem la grătar până când se rumenește pe margini și se înmoaie puțin.
Tăiem roșiile și dovlecelul cubulețe.
Ungem feliile de pâine cu un cățel de usturoi, așezăm cubulețele de roșii și dovlecel, asezonăm cu sare, piper și ierburi aromatice și stropim bruschetta cu ulei pur de măsline Costa d'Oro. Opțional presărăm puțin parmezan răzuit.


Sunt un deliciu rapid, vegan și arată excelent! Cât despre uleiul de măsline Costa d'Oro, se va afla cu siguranță în bucătăria mea de acum înainte!
Să vă fie de bine!



miercuri, 8 mai 2013

Extract natural de vanilie & Giveaway


Hristos a înviat!
Dragii mei, sper că ați avut parte de sărbători liniștite, petrecute alături de cei dragi sufletului vostru!

Vă spuneam câteva zile înainte de Sfintele Paști cum voi face cele mai aromate prăjituri datorită acestui extract de vanilie obținut în casă, din ingrediente naturale. Lucrurile s-au întâmplat așa cum prevedeam, acest extract natural de vanilie fiind cireașa de pe tort în toate preparatele dulci pregătite pentru masa de Paști! Da, un extract de vanilie bun face diferența, vă asigur!
Vă recomand cu drag și vouă să încercați să obțineți acasă, cu minimul de ingrediente, esențe naturale! Acest extract de vanilie deschide seria unor esențe/arome pe care eu le folosesc frecvent la dulciuri și ale căror rețete îmi doresc să ajungă și la voi! Rând pe rând, sper să cuprind pe blog toate aceste rețete despre care vă vorbesc!

Ingrediente:
(250 ml extract de vanilie)
250 ml vodka (am folosit Stalinskaya)
două păstăi de vanilie (am folosit Bourbon de la Fuchs)

Pe scurt, formula simplificată a rețetei arată cam așa:

(250ml vodka + două păstăi vanilie) x 45 zile = extract natural de vanilie

Povestea extractului de vanilie trebuie să înceapă cu cel puțin 45 zile înainte de momentul folosirii extractului. Cu cât este mai lungă perioada în care vodka și păstăile de vanilie macerează, cu atât mai aromat va fi extractul. Același lucru este valabil și pentru culoarea extractului. Mai mult timp petrecut la macerat înseamnă o culoare mai intensă, maro închis.
Începem cu spălarea unui recipient din sticlă (obligatoriu) având volumul de 250 ml. Lăsăm sticla să se usuce complet. Tăiem păstăile de vanilie în jumătate, pe lung, și le așezăm în sticlă. Umplem recipientul cu vodka, închidem sticla cu un dop etanș (din plută pentru un aspect mai rustic) și așezăm extractul într-un loc ferit de lumină. Eu l-am așezat undeva în partea din spate a dulapului cu mirodenii. O dată pe săptămână luați sticla și o agitați energic de două-trei ori. După aproximativ 45 zile, extractul este gata, mai aromat ca orice extract folosit vreodată, vă asigur!
Am preferat să fotografiez extractul la o săptămână după ce am pregătit compoziția, ca să se poată observa și păstăile de vanilie. Astăzi am mai pregătit 250 ml de extract de vanilie, urmând să fotografiez evoluția extractului în fiecare săptămână, în ziua agitării!


GIVEAWAY!!!
Cu această ocazie (a noului extract de vanilie preparat astăzi) vă convoc la un giveaway, al cărui premiu este (bineînțeles) o sticlă de 250 ml extract de vanilie homemade, marca Can't boil an egg :)
Pentru a câștiga, este necesar să lăsați un comentariu la această postare care să cuprindă numele dumneavoastră și în care să scrieți la ce desert (de pe blog sau nu) v-ar plăcea să folosiți acest extrat de vanilie.

Exemplu comentariu: 
”Diana Oana - mi-ar place să folosesc acest extract de vanilie la prăjitura Visul Dulce”

Durata de desfășurare a concursului este de 45 zile (atât cât are nevoie extractul să se formeze), începând de astăzi. Astfel, puteți trimite comentariile voastre până în data de 21 iunie 2013! Extragerea câștigătorului va fi realizată cu ajutorul site-ului random.org în data de 22 iunie, iar câștigătorul va fi anunțat printr-o actualizare a acestei postări și pe pagina de Facebook a blogului!

Multă baftă!