Faceți căutări pe acest blog

joi, 31 ianuarie 2013

Macarons


Mi s-a întâmplat o chestie nasoală pe care nici nu-mi vine să o povestesc! Dar cum eu sunt un om sincer, şi cum vreau să încurajez pe toată lumea să gătească orice acasă, chiar şi macarons, pregătiţi-vă să citiţi povestea mea!
În urmă cu un an vă povesteam despre prima mea încercare de a face macarons! Şi mă umflasem în pene cât puteam de tare spunând că mi-au ieşit din prima! Că deşi citisem că multă lume era speriată ca de moarte de macarons, nu înţelegeam de ce pentru că mie chiar îmi ieşiseră fără să depun minimul de efort! Şi mă apuc eu într-o zi, veselă şi încântată nevoie mare, să fac o tavă-două de macarons, de poftă nu de alta! Şi ce să vezi? Mi-au ieşit nişte pogăci pe cât de urâte, pe atât de delicioase însă... Nu tu picioruş, nu tu consistenţă marshmallowy, nu tu crustă... Nimic!!! Nu macarons! Şi iar am luat-o de la capăt cu citit reţete şi vizualizat videoclipuri pe youtube... 
A început să mă obsedeze ideea de macarons atât de tare încât în ultimele două zile doar asta am făcut: macarons! Trei porţii a câte două tăvi, deci unu, doi, trei... vreo suta de bucăţi :) Cine vă imaginaţi că a mâncat macarons în neştire? 
(nici nu am avut curajul să mă pun pe cântar de duminică, mi-e frică să nu leşin)


De la prima şi până la ultima tavă am mai învăţat câte ceva şi am ajuns în final să obţin cei mai buni şi cei mai frumoşi macarons, exact aşa cum ar trebui să fie!
Cum ar trebui să fie? 
Păi cam aşa:
în primul rând trebuie să aibă un înveliş crocant - crusta;
în al doilea rând, interiorul trebuie să fie gumat, marshmallowy;
♥ şi în ultimul, dar nu cel din urmă rând, picioruşul macaron-ului - un element mult râvnit şi reprezentativ pentru macarons!

(după modelul de aici)

Ingrediente:
(circa 20 macarons dubli)
două albuşuri - aproximativ 70g
un sfert de linguriţă de sare
50g zahăr tos
75 g făină de migdale
115g zahăr pudră (din comerţ pentru că acela conţine amidon)
colorant alimentar - opţional
esenţe (vanilie, rom, cafea, caramel, mentă etc)

Începem prin a obţine făina de migdale, pe care sunt convinsă că nu o veţi găsi în România! Dar nu e deloc o problemă, pentru că, har Domnului, mai nou găsim fulgi de migdale cam pretutindeni. Aşadar, măcinăm fulgii de migdale cu râşniţa de cafea până când obţinem o pudră fină.
Amestecăm zahărul pudră cu făina de migdale şi procesăm amestecul la robotul de bucătărie până când se omogenizează. Acum începe cea mai enervantă parte din prepararea macarons-ilor: cernutul! Cernem amestecul de făină de migdale şi zahăr cu o sită fină. Folosim o lingură pentru a freca făina şi zahărul de marginea sitei, astfel procesul devenind mai scurt! Nu am cernut amestecul de trei ori, mi se pare o prostie. Prin aceeaşi sită trece, nu văd diferenţa dintre a trece o dată sau de trei ori!
Apoi, trecem la bezea.
Eu am lăsat ouăle folosite la temperatura camerei cam cinci ore, dar am separat albuşurile de gălbenuşuri doar în momentul folosirii lor. Am pus albuşurile într-un vas degresat (l-am şters bine de apă şi am frecat pereţii vasului cu o felie de lămâie, după care am lăsat vasul să se usuce complet), am adăugat sarea şi am început să mixez albuşurile la viteză medie la început, apoi mare, până când am obţinut o spumă tare. În acest moment am început să adaug zahărul tos în trei tranşe, mixând bine după fiecare tranşă de zahăr. Tot acum este momentul să adăugăm arome şi coloranţi, dacă doriţi. În final vom obţine o spumă care stă băţ.
Începem încorporarea amestecului cernut de făină de migdale şi zahăr pudră cu mare atenţie. Folosim o spatulă (de silicon de preferinţă) şi amestecăm uşor cu mişcări circulare de sus în jos. În final, amestecul rezultat trebuie să fie dens, dar să se scurgă de pe spatulă neîntrerupt, asemeni unei panglici late.

Punem amestecul într-un poş sau o pungă tare cu colţul tăiat (cam un centimetru) şi începem să şpriţăm macarons-ii în tava tapetată cu hârtie de copt (lipim hârtia de copt de tavă cu puţin amestec pentru macarons). Ţinem poşul perpendicular pe tavă şi la distanţă de aproximativ un centimetru. Strângem de poş până la formarea unui cerc de 2-3 cm diametru. Lăsăm distanţă între macarons la fel, doi-trei centimetri!


Lăsăm macarons-ii gata formaţi în tavă, la temperatura camerei, pentru 30-40 minute. Aici am primit un sfat important de la Oana, căreia îi mulţumesc. Ea mi-a spus să las macarons-ii 30-40 minute, până la formarea crustei şi la apariţia unei bule de aer la suprafaţa fiecărui macaron, De asemenea, încercaţi să aşezati tava cu macarons într-un loc mai cald, de exemplu undeva sus, pe dulap! Cum ştim că macarons-ii sunt gata de dat la cuptor? Atingem un macaron uşor cu degetul. Dacă nu rămân urme pe macaron şi putem simţi crusta de la suprafaţă, e trimpul pentru cuptor! Dacă însă degetul se lipeşte de macaron, e semn că încă nu e timpul pentru dat la cuptor.

Dăm fiecare tavă de macarons individual la cuptorul încins la 150°C cu ventilaţie pentru 12-15 minute. Timpul de stat la cuptor e relativ, depinde mult de tipul de cuptor folosit şi de timpul de încălzire prealabilă. De exemplu, pentru prima tavă de macarons au fost necesare 15 minute de coacere, iar pentru următoarele două, timpul de coacere a fost de 11-12 minute. Vedeţi şi voi, e important să nu plecaţi prea departe de cuptor! Eu am stat cu ochii lipiţi de el la fiecare tavă :) S-ar putea să devin mioapă :))

După coacere, îî lăsăm în tavă să se răcească complet şi nu îi dezlipim de hârtia de copt decât după 20 minute. Abia apoi îi umplem şi îi lipim câte doi. Pentru umplutură, eu am folosit clotted cream, e un fel de cremă între smântână grasă şi unt, englezească. Mi s-a părut cea mai bună alegere, pentru că nu este deloc dulce, iar în compania macaronsilor extrem de dulci s-a comportat minunat! Voi puteţi să îi umpleţi cu ganache de ciocolată, sau cremă de unt, sau lemon curd, opţiunile sunt muuuulte, iar rezultatul vă garantez că va fi acelaşi!


P.S. Pentru varianta de macarons cu ciocolată am micşorat cantitatea de zahăr pudră cu 15 grame (deci am folosit 100g zahăr pudră) şi am adăugat 30g cacao. Am cernut cele 30g cacao cu făina de migdale şi zahărul pudră!






luni, 28 ianuarie 2013

Ciorbă de văcuţă


Am dat-o pe ciorbe şi supe! Niciodată nu ne lipseşte din frigider o oală cu ciorbă, pentru că, aşa cum am mai spus-o de atâtea ori, suntem de modă veche şi gândim că o ciorbă face mai mult decât să ţină cald stomacului! 
Ciorba de astăzi este una cu carne, însă prezenţa cărnii în ciorbele pe care le prepar nu este o regulă, dimpotrivă. Ne plac ciorbele şi supele doar din legume în exact aceeaşi măsură.
Ciorba de văcuţă este una dintre preferatele noastre. Mai vreau să vă spun că reuşita unei ciorbe de văcuţă stă în condimentele folosite, mai precis, în cazul meu, în frunzele proaspete de leuştean adăugate la final. Nu mi-am imaginat că un manunchi mic de frunze de leuştean poate schimba radical gustul unei ciorbe. Începând de astăzi, leuşteanul va merge mână în mână cu ciorba de văcuţă, e clar!

Ingrediente:
(pentru 4-5 litri de ciorbă)

500 g carne de vită 
două-trei linguri de ulei
o ceapă mare
sare
un ardei roşu (de dimensiune medie)
două roşii
puţină varză crudă
doi morcovi mari
un pătrunjel mare
o radacină de ţelină (nu foarte mare)
fasole verde (păstăi)
mazăre
doi-trei cartofi
frunze proaspete de leuştean


În primul rând, tăiem carnea cubuleţe şi o fierbem separat de legume în aproximativ doi litri de apă cu sare, scoţând din când în când spuma care se formează la suprafaţa apei.
După fierberea cărnii (durează aproximativ o oră şi jumătate) călim ceapa tăiată bucăţi mici în puţin ulei, până când aceasta devine translucidă. Apoi adăugăm toate legumele tăiate fâşii (mai puţin păstăile de fasole, cartofii şi mazărea) şi le călim alături de ceapă încă 2-3 minute la foc mediu, după care turnăm apă - vreo cinci litri.
Punem carnea de văcuţă deja fiartă, trei linguriţe de sare şi lăsăm totul la fiert pentru aproximativ 45 minute la foc mediu. Cu 15 minute înainte de scurgerea celor 45 minute de fiert, adăugăm şi fasolea, mazărea şi cartofii (acestea se fierb mult mai uşor şi mai repede decât celelalte legume şi le adăugăm spre finalul procesului de fierbere pentru a nu se sfărma la fierbere).
După fierbere, potrivim gustul ciorbei cu sare şi adăugăm frunzele de leuştean. Eu nu dreg ciorba e văcuţă, şi nici nu adaug oţet sau lămâie pentru a o acri, însă acest lucru rămâne la latitudinea voastră, e o chestiune ce ţine de gusturi!


O servim cu o lingură de smântână, cu ardei iute şi cu poftă!
Să vă fie de bine!

Dacă ţi-a plăcut această reţetă, s-ar putea să îţi placă şi:

    

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Concurs "Păstăi de vanilie" de Valentine's day


Mă întrebam cât de devreme poate fi pentru a vorbi despre Ziua Îndrăgostiţilor... Cât de devreme poate fi pentru a vedea inimioare roşii, ursuleţi îndrăgostiţi şi baloane colorate... Toate acestea sunt deja prezente pretutindeni, de ce nu ar fi prezente şi aici, mai ales însoţite de cadouri dulci? Orişicum, nu e niciodată prea devreme pentru cadouri, nu-i aşa?
Astăzi vă propun un concurs, la finalul căruia puteţi câştiga toate produsele din imaginea prezentată mai sus! Concursul este desfăşurat în colaborare cu "Păstăi de vanilie" - un minunat magazin virtual de condimente. De-a lungul timpului am folosit, pentru preparatele prezentate aici pe blog, o sumedenie de condimente achiziţionate din acest magazin online, condimente pe care nu le-am găsit nicăieri altundeva şi despre care mi-ar plăcea să ştiţi şi voi că există şi vă pot fi livrate la uşă, cu costuri minime!

Şi pentru că se apropie Ziua Îndrăgostiţilor sau Valentine's day, Lucia de la "Păstăi de vanilie" a venit cu frumoasa idee de a oferi câştigătorului concursului o gamă largă de produse pentru deserturile cu tematica "Valentine's day", şi anume:
Decoraţiuni desert - Ornamente "Inimioare colorate"
Hârtiuţe bomboane

Pentru a intra în posesia acestor minunate produse, este necesar să îndepliniţi următoarele condiţii:
1. Să daţi Like paginii Păstăi de vanilie pe Facebook;
2. Să daţi Share pe Facebook acestei postări (apăsaţi butonul Like din partea de jos a acestei postări, după care apăsaţi "Post to Facebook" în caseta care se deschide automat);
3. Să lăsaţi un comentariu la această postare în care să vă scrieţi numele şi ce condimente v-ar plăcea să găsiţi pe site-ul "Păstăi de vanilie" (ATENŢIE! nu făinuri, sosuri sau alte ingrediente, ci CONDIMENTE) - Condimentele NU trebuie să se regăsească deja pe site. Răspunsurile care conţin produse deja aflate pe site vor fi descalificate.

Perioada de participare la concurs este 26 ianuarie 2013 - 3 februarie 2013 ora 23:59.
Câştigătorul va fi ales cu ajutorul site-ului random.org şi va fi anunţat în cadrul acestei postări şi pe paginile de Facebook ale 
Câştigătorul este rugat să trimită un e-mail cu datele sale şi o adresă validă de pe teritoriul României, până în data de 6 februarie 2013, pe adresa lucia@pastaidevanilie.ro 
Orice întrebări aveţi legate de concurs, vă rog să mi le adresaţi printr-un e-mail la cantboilanegg@yahoo.com.

Vă doresc mult succes!


UPDATE 04.02.2013

And the winner is:
Mihaela Dumitrescu
Felicitări, Mihaela! 
Te rog să trimiţi în cel mai scurt timp un e-mail cu datele tale personale şi o adresă validă de pe teritoriul României pe adresa lucia@pastaidevanilie.ro pentru a intra în posesia premiului
Vă mulţumesc tuturor pentru participare!

joi, 24 ianuarie 2013

Supă-cremă de ciuperci


Duminică am avut ocazia să gust una dintre cele mai bune supe-creme de ciuperci din viata mea, în unul dintre cele mai bune restaurante din Sibiu, in my opinion! Este vorba despre restaurantul care a ars din temelii în urmă cu aproximativ un an, dar care, deşi va suna a clişeu, a renăscut asemeni păsării Phoenix, din cenuşă. Nimeni nu şi-ar fi imaginat că din acel morman imens de cenuşă avea să mai renască ceva, însă iată că ne-am înşelat cu toţii. Restaurantul e din nou în picioare, mâncăcioşi sunt din plin, iar chef-ul s-a întrecut pe sine însuşi oferindu-mi mie cea mai bună supă-cremă de ciuperci mâncată vreodată, şi am mâncat multe! Nu fac reclamă mascată localului, cu atât mai puţin chef-ului, pe care nici nu-l cunosc, dar trebuie să recunosc când un lucru mă încântă la maxim.
Ca să ajung acolo unde trebuie... am făcut această supă-cremă de ciuperci în amintirea celei mâncate duminică, mai mult ca un exerciţiu... eram curioasă dacă îi pot reproduce gustul, necunoscând reţeta. Am cam reuşit! Şi am mâncat a doua cea mai bună supă-cremă de ciuperci din viaţa mea, la mine acasă!

Ingrediente:
(pentru două porţii de supă-cremă de ciuperci)
300g ciuperci (Champignon)
500ml supă de pui
o rădăcină de păstârnac sau ţelină
doi căţei de usturoi
o ceapă mică
50g unt
puţin ulei de măsline
sare, piper, busuioc, foi de dafin, nucşoară
smântână vegetală


Curăţăm ciupercile, păstârnacul, usturoiul şi ceapa şi le tăiem cubuleţe.
Într-o oală încincem untul, după care adăugăm usturoiul şi ceapa tăiate. Le călim împreună maxim un minut, după care adăugăm ciupercile. Mai lăsăm ciupercile la călit unul două minute, apoi turnăm supa de pui şi păstârnacul! Supa folosită a fost făcută din pui, ţelină, morcovi, pătrunjei. Întotdeauna fac mai multă, o strecor şi o păstrez la frigider într-o sticlă cu capac. Este excelentă în astfel de ocazii!
Condimentăm supa cu sare, piper, foi de dafin (eu am folosit două), puţină nucşoară şi puţin busuioc.
Lăsăm supa cu ciupercile şi legumele la fiert pentru aproximativ 25 minute la foc mediu. Dacă supa scade, putem completa cu puţină apă.
După fierbere, scoatem foile de dafin şi câteva bucăţi de ciuperci (pentru decor) din supă, strecurăm legumele şi ciupercile, le punem în blender şi le pasăm până când obţinem o pastă fină. Adăugăm din supa rămasă până când ajunge la consistenţa dorită.
Într-o cratiţă topim puţin unt şi adăugăm smântâna vegetală (aproximativ 70ml), după care turnăm tot amestecul peste supa de ciuperci şi amestecăm bine!
Servim cu feliile de ciuperci oprite din supă şi cu smântână. Crutoanele sunt o alegere bună, însă eu am ales ciabatta şi a fost minunată!




duminică, 13 ianuarie 2013

Lemon curd cake - Tort cu cremă de lămâie


Vineri încercam pentru prima dată reţeta de lemon curd! Nu m-am gândit deloc dacă avea să îmi iasă sau nu, dacă era reţeta potrivită sau o gafasem din nou! Eram concentrată acolo la amestecat încontinuu şi repejor, ştiţi voi cum am zis că se procedează la lemon curd, când este pe baie de aburi!
Ei, dar după ce am terminat de preparat crema, după răcirea ei completă (după o noapte la frigider), după ce am gustat din cremă, nu m-am putut abţine să nu mă gândesc şi să mă întreb de ce naibilui n-am încercat mai devreme reţeta asta?!? Vă spun sincer, este divină!!! Acrişoară şi dulce exact atât cât trebuie, are o culoare nemaipomenită, se comportă excelent atât ca şi umplutură, cât şi ca topping! Este, from now on, preferata mea! Şi despre tort ce să mai pot spune? A fost combinaţia perfectă de blat şi cremă! S-ar potrivi perfect la vară, având un gust răcoritor, dar şi acum s-a potrivit de minune, mai ales după o cură nebună de ciocolată şi creme dulci! Yep, am mâncat de toate sărbătorile ce tocmai au trecut! 
Reţeta pentru tort am preluat-o de aici, iar pentru lemon curd găsiţi reţeta încercată de mine şi publicată chiar aici.

Ingrediente un blat:
( folosim două blaturi coapte în tăvi cu diametrul de 22cm)
150g făină
o linguriţă de praf de copt
un sfert de linguriţă de sare
180g zahăr
o linguriţă de coajă de lămâie
o lingură de suc de lămâie
100g unt
150ml lapte
3 albuşuri 
un sfert de linguriţă de cream of tartar

Cernem făina cu praful de copt şi sarea. 
Într-un bol mixăm untul până când acesta devine cremos, apoi adăugăm zahărul ploaie. Eu am adăugat cate o treime deodată, mixând în continuare la viteză mare. Tot acum adăugăm coaja şi sucul de lămâie.  Când amestecul de unt şi zahăr devine spumos, începem să încorporăm făina (cu praful de copt şi sare) şi laptele, alternând şi mixând în continuare. 
Într-un bol degresat batem cele trei albuşuri. Batem aproximativ două minute albuşurile la viteză medie, apoi adăugăm un vârf de cuţit de sare şi sfertul de linguriţă de cream of tartar. Mărim viteza mixerului şi batem albuşurile până când  obţinem o spumă densă, care stă băţ.
În final, încorporăm spuma de albuşuri în restul compoziţiei, căte un sfert deodată, amestecând uşor cu o spatulă - mişcări circulare, ample, de sus în jos, până la încorporare. Nu exageraţi cu amestecatul totuşi! Mai bine rămâne puţin albuş de ou neîncorporat, dar un pandişpan pufos şi aerat, decât să amestecăm prea mult!
Turnăm amestecul într-o tavă tapetată cu hârtie de copt pe fund şi puţin unt şi făină pe pereţi!
Coacem blatul în cuptorul încins la 180°C pentru 35-40 minute, sau până când o scobitoare introdusă în mijlocul blatului iese curată!
Coacem două astfel de blaturi, pe care, după răcirea completă, le tăiem pe jumătate şi le umplem cu lemon curd!


Pentru umplerea acestui tort dublăm cantitatea de lemon curd obţinută aici, şi păstrăm o parte din lemon curd pentru decor, aproximativ o ceaşcă! 
Folosim un inel de tort detaşabil şi aşezăm pe rând un blat, un strat de cremă şi aşa mai departe, având grijă ca ultimul strat să fie un blat. Lăsăm tortul la rece patru ore, după care scoatem cu grijă inelul detaşabil, trecând un cuţit înmuiat în apă fierbinte pe marginea interioară a inelului.
Am îmbrăcat tortul cu cremă de unt şi aromă de lămâie.

Ingrediente cremă de unt:
200g unt moale (la temperatura camerei)
400g zahăr pudră (din comerţ)
o lingură de suc de lămâie proaspăt stors (mai mult sau mai puţin după preferinţă)

Mixăm untul moale până când devine cremos - poate dura până la 5-7 minute. Abia apoi adăugăm zahărul pudră, câte 100g deodată. Mixăm bine, cât timp este necesar ca zahărul pudră să se topească în totalitate! Amestecul rezultat va fi cremos şi uşor! Putem pregăti crema cu una-două ore anterior îmbrăcării tortului - recomand acest lucru - şi să o lăsăm la temperatura camerei. Cu o parte din crema de unt umplem eventualele denivelări ale tortului de pe părţile laterale - deşi nu vor fi prea multe dacă folosim inelul detaşabil la asamblare! Dăm tortul din nou la rece pentru o oră, după care îl îmbrăcăm complet în crema de unt! Eu folosesc un cuţit cu vărf rotund şi lamă lată.


Lăsăm tortul la frigider una-două ore (eu l-am lăsat peste noapte), după care îl ornăm după preferinţă. Eu am turnat lemon curd-ul oprit şi l-am garnisit cu câteva zmeurici, din congelator :)
Puţeţi însă să presăraţi câteva bomboane, coajă de lămâie confiată etc.


Enjoy it!

Dacă ţi-a plăcut acest tort, aruncă o privire peste următoarele reţete similare:

    





vineri, 11 ianuarie 2013

Lemon curd


Fruit curd este o cremă folosită ca şi umplutura sau glazură pentru diverse deserturi. În general se obţine din fructe (lămâi/limes, portocale sau zmeură) şi gălbenuşuri cu zahăr, fierte la baie de aburi! 
În Marea Britanie, încă de la sfârşitul secolului XIX, lemon curd este nelipsit de la servirea biscuiţilor/scones ce însoţeau ceaiul de la ora 5 - ca o alternativă a gemului, este folosit tot mai des ca şi umplutură pentru tarte şi topping pentru clătite, muffins, waffles, chiar şi pentru pâine!


Totuşi, consistenţa şi conţinutul cremei de lămâie diferă în funcţie de întrebuinţarea acesteia, putând fi mai concentrată, mai cremoasă, mai lichidă. Savoarea este de fiecare dată resimţită la fel, mai ales dacă sunteţi iubitori ai citriceler cu al lor gust dulce-acrişor!


Am ales o variantă cremoasă, bine legată şi care nu curge a cremei de lămâie! Veţi vedea zilele următoare la ce am folosit-o! Am citit şi răscitit mai multe reţete, însă până la urmă am ales această variantă, convinsă şi de ataşamentul video, recunosc :D

Ingrediente:
trei ouă mari
150g zahăr
75ml suc de lămâie (proaspăt stors!!!)
60g unt
o linguriţă de coajă de lâmăie

Într-un bol de yena (recomand) se bat ouăle cu telul ca şi la omletă, după care adăugăm zahărul şi sucul de lămâie. Fixăm bolul într-o cratiţă cu apă în aşa fel încât fundul bolului să nu atingă apa şi fierbem toată compoziţia la baie de aburi, amestecând energic, încontinuu cu un tel, până când compoziţia capătă consistenţa unei smântâni.


În primele cinci minute, amestecul va forma o spumă la suprafaţă (se poate observa în cea de-a doua imagine de mai sus), dar spre finalul procesului de fierbere (care la mine a durat fix 15 minute), crema se îngroaşă, iar telul lasă urme (după cum vedeţi în ultima imagine din setul de mai sus).

Luăm bolul de pe cratiţa cu apă şi adăugăm untul tăiat bucăţi. Amestecăm până la topirea untului, după care aşezăm o folie alimentară pe toată suprafaţa cremei (pentru a evita formarea unei pojghiţe) şi dăm bolul la rece! Eu l-am scos afară, profitând de faptul că astăzi a fost foarte frig la Sibiu!

După răcire, am pus crema de lămâie în borcane (din cantităţile de mai sus am obţinut două borcane de câte 250ml) pe care le-am dat la rece. Se pătreză la rece şi până la patru săptămâni!
Simplu ca bună ziua, nu?


Curând vă spun şi la ce am folosit delicioasa cremă de lămâie, aşa-zisă lemon curd :)
Fiţi pe fază!

UPDATE:
Am folosit lemon curd la acest tort, a cărui reţetă o puteţi accesa cu un click pe imaginea următoare:



miercuri, 9 ianuarie 2013

Pita grecească


V-am zis eu că îmi place mâncarea grecească! Şi n-am încercat niociodată să gătesc acasă mai mult decât nişte sosuri simple. Dar anul acesta mi-am propus să încerc acasă câte o reţetă din bucătăria grecească. Şi cu ce aş putea începe decât cu începutul?! Pita grecească este fără doar sau poate preferata mea în materie de pâine! Este uscată şi prăjită la exterior, iar interiorul rămâne pufos şi moale! Se poate prepara atât simplă, cât şi cu ierburi aromatice, sau usturoi, ceapă! Eu am ales astăzi varianta simplă, doar cu sare!
Reţeta va părea lungă, însă nu este şi complicată, ci doar cuprinde detalii de luat în considerare atunci când vă hotărâţi să vă transformaţi bucătăria într-un restaurant cu specific grecesc :)
Am preluat reţeta de aici!

Ingrediente:
(pentru şase-opt bucăţi) 
un pachet mic de drojdie uscată (10g)
100ml apă caldă
o linguriţă de zahăr
425 g făină
250ml apă domoală
două linguriţe de sare

Pentru început, punem într-un bol drojdia uscată cu apa caldă şi linguriţa de zahăr. Amestecăm uşor, acoperim bolul cu un şervet uscat şi îl lăsăm într-un loc cald, pentru a se umfla maiaua. Îi va lua maxim 10 minute! Între timp, într-un alt bol cernem făina cu sarea şi formăm o gaura în mijloc, unde vom turna maiaua, atunci când este gata. Amestecăm uşor cu o lingură de lemn şi adăugăm treptat cei 250ml de apă domoală. Continuăm să amestecăm până când aluatul devine elastic. Răsturnăm aluatul pe o suprafaţă înfâinată şi frământăm circa 10-12 minute, până când aluatul nu mai este lipicios, ci moale şi elastic. Punem aluatul într-un bol tapetat cu ulei sau făină şi îl lăsăm la dospit o ora şi jumătate-două, sau până când îşi dublează volumul.
După dospire răsturnăm aluatul pe o suprafaţă înfăinată şi împărţim aluatul în şase-opt părţi egale, din care formăm biluţe, prin frământare. Acoperim biluţele şi le mai lăsăm 10 minute să se odihnească. Cu ajutorul sucitorului aplatizăm biluţele, dându-le o formă rotundă. 


Coacem fiecare pita într-un wok stropit cu puţin ulei de măsline. Coacem la foc mic două minute, după care mărim flacăra aragazului şi mai coacem pentru încă un minut.


Observăm cum aluatul se umfă, formându-se bula de aer specifică pitelor greceşti. Când bula de aer este formată, verificăm daca prima parte este coaptă şi apoi întoarcem pita pe cealaltă parte folosindu-ne de o furculiţă. Coacem pita încă două minute la foc mediu.


Procedăm la fel cu toate celelalte! Lăsăm pitele să se domoloească, după care le tăiem pe jumătate, le desfacem uşor cu o furculiţă şi le umplem după plac. 
Cam aşa arată după tăiere:


Le-am umplut cu piept de pui la grătar, cu roşii, castraveţi şi sos gorgonzola, a cărui reţetă sper să o scriu curând! Am presărat şi căteva frunze de pătrunjel şi gata, le-am halit pe nerăsuflate!


Nu vă puteţi imagina cât de mult ne-au plăcut! Cu siguranţă voi repeta reţeta şi voi încerca pita de casa şi cu alte umpluturi!





marți, 8 ianuarie 2013

Chocolate biscuit cake - Tort de biscuiţi


Acest desert, pe cât de simplu, pe atât de delicios, a luat naştere în prima parte a secolului XX în Germania, fiind un desert rezultat din ciocolată şi biscuiţi Leibniz - întâlnit sub denumirea de Kalter Hund (Cold Dog)! În Germania anului 1920 tortul de biscuiţi a fost supranumit "miracolul economic german" - desertul cel mai accesibil dupa primul război mondial!
În Italia, o reţetă similară se găseşte sub denumirea de Salame di cioccolato (salam de ciocolată), sau Salame turco (salam turcesc). În Norvegia, este întâlnit sub denumirea de Delfiakake, iar în Marea Britanie este întalnit sub denumirea de Chocolate biscuit cake, având însă o formă rotundă.
La noi se găseşte fie sub denumirea de salam de biscuiţi (când ia forma unui sul), fie sub denumirea de tort de biscuiţi (când ia forma rotundă).

Cu ceva timp în urmă cineva îmi cerea pe Facebook o reţetă de tort de biscuiţi, constatând că în aceşti doi ani de blog nu gătisem niciodată cel mai simplu desert! So... here it comes!

Ingrediente:
(pentru o tavă de chec de 10x22cm)
patru pachete de biscuiţi Leibniz
500g zahăr
250g margarină vegetală
100 ml apa
500g lapte praf
cinci linguri de cacao

Tapetăm tava de chec (cu margini drepte) cu hârtie de copt.
Punem într-o cratiţă zahărul, apa şi margarina şi le lăsăm la foc mic, amestecând din când în când, până ce margarina este topită, iar particulele de zahăr nu se mai simt, obţinând astfel un sirop dens, omogen!
Într-un bol încăpător cernem laptele praf şi cele cinci linguri de cacao (eu folosesc întotdeauna cacao neagră marca Dr. Oetker). Turnăm siropul peste ingredientele solide şi amestecăm energic până la omogenizare, folosind un tel. 
În tava tapetată cu hârtie de copt aşezăm întâi un strat de ciocolată, apoi un strat de biscuiţi, iar ciocolată şi biscuiţi, alternând până la ultimul strat care va fi de biscuiţi.
Acoperim tava cu folie alimentară şi dăm totul la rece pentru minim patru ore sau peste noapte. După patru ore de stat la rece, răsturnăm tortul pe un platou, îndepărtăm hârtia de copt şi presărăm cacao pudră. Biscuiţii se vor fi înmuiat şi vom putea tăia felii perfecte cu un cuţit cu zimţi (recomandarea mea).


Să vă fie de bine!
P.S. Mulţumesc pentru reţeta de ciocolată, Lili!




vineri, 4 ianuarie 2013

Brownie bottom cheesecake


Un cheesecake cu baza ciocolătoasă, care a făcut deliciul mesei de Revelion a acestui an! Dar nu, nu este acelaşi cheesecake, este altul, pentru că s-a cerut cu ardoare un bis! Am modificat ceva însă, raportat la prima încercare, vă voi spune pe parcursul reţetei unde a survenit schimbarea. 
Important de subliniat este faptul că fără doar şi poate, acesta este un must try, să-mi spuneţi că nu l-aţi încerca, văzându-l. Eu l-am văzut aici şi numaidecât l-am trecut în topul listei cu reţete de încercat.

Ingrediente:
(pentru o tavă cu diametrul de 22 cm)

100 g unt la temperatura camerei
100 g ciocolată 70% cacao
200 g zahăr
două ouă
50 ml lapte
100 g făină albă

500 g cremă de brânză (am folosit Dr. Oetker)
150 g zahăr
trei ouă
o linguriţă esenţă de vanilie
120 ml smântână grasă

Încălzim cuptorul la 220°C! Cu această ocazie vă dezvălui un secret privitor la coacerea cheesecake-ului - secret dezvăluit de Anna Olson în una dintre emisiunile ei culinare văzute de curând la tv.
Topim ciocolata şi untul la baie de aburi. Între timp, batem cele două ouă cu zahărul până când acestea îşi dublează volumul şi îşi deschid culoarea. Turnăm ciocolata şi untul topite şi domolite în prealabil peste ouăle bătute cu zahărul, după care încorporăm alternativ făina cernută şi laptele, mixând încontinuu până la omogenizare. Gata stratul brownie!

Pentru stratul cheesecake propriu-zis mixăm crema de brânză până când obţinem un amestec extra fin şi cremos. Abia apoi adăugăm zahărul ploaie. Abia după încorporarea zahărului adăugăm ouăle, unul căte unul, pe rând. Nu adăugăm al doilea ou până ce primul nu este bine încorporat! În final adăugăm esenţa de vanilie şi smântâna grasă. Smântâna oferă un plus de fineţe cheesecake-ului şi este extrem de important să fie adăugată compoziţiei la final. Toate aceste trucuri le-am văzut în ultima emisiune tv a Annei Olson!

Turnăm stratul brownie în tava tapetată cu hârtie de copt pe fund şi unsă cu unt pe margini. Reţeta originală cerea coacerea acestui prim strat timp de 20 minute la 180°C, abia apoi adăugându-se al doilea strat. Prima dată am respectat reţeta întocmai, însă mi s-a părut că stratul brownie s-a întărit prea tare, şi de data aceasta am procedat altfel. Am turnat stratul brownie în tavă, am nivelat stratul la suprafaţă cu o spatulă şi am lovit tava cu fundul de masa de lucru, pentru a scoate eventualele bule de aer din compoziţie. Apoi am turnat câte o lingură din amestecul de brânză peste toată suprafaţa primului strat. Evităm să golim bolul cu amestecul de brânză în acelaşi loc pentru a păstra separarea fină a celor două straturi. Din nou nivelăm suprafaţa amestecului de brânză şi lovim tava de suprafaţa de lucru pentru a ne asigura că dispar toate bulele de aer.


Coacem cheesecake-ul la 220°C pentru fix 15 minute, după care reducem temperatura cuptorului la 180°C şi mai coacem încă 20 minute. Oprim cuptorul, deşi cheesecake-ul nu pare copt şi are suprafaţa gelatinoasă, tremurândă şi lăsăm cheesecake-ul în cuptorul oprit dar cald încă pentru încă 20 minute. Apoi întredeschidem uşa cuptorului şi lăsăm cheesecake-ul în cuptor, cu uşa întredeschisă, până când ajunge la temperatura camerei - aşa evităm crăparea suprafeţei cheesecake-ului!


După coacere se dă la rece pentru minim patru ore. Abia după răcire scoatem cheesecake-ul din forma de copt şi îl tăiem. Pentru a obţine felii perfecte înmuiem cuţitul în apă fierbinte după tăierea fiecărei felii.


Poftă bună!


P.S. Pentru că am tot fost întrebată despre brânza de vaci de la Dr. Oetker pe care o folosesc la cheesecake-uri, vă ataşez o imagine a produsului. Se găseşte în orice supermarket, la aproximativ 20 lei cutia de un kilogram!
Dacă v-a plăcut această reţetă, s-ar putea să vă placă şi:

                                  

joi, 3 ianuarie 2013

Paste-scoici umplute cu carne tocată şi legume


În primul rând vreau să vă urez un an nou fericit, cu linişte, sănătate şi îndeplinirea tuturor dorinţelor! Sper că aţi petrecut sărbătorile în veselie şi v-aţi încărcat cu energia necesară pentru a face faţă noului an! Eu sunt gata să trec la treaba şi abia am aşteptat să mă întorc în bucătărie, mi-a fost tare dor!
Astăzi am gătit ceva simplu şi uşor (nu dietetic), folosind scoicile-paste pe care le-am cumpărat din Praga! Da... cam asta cumpăr eu din oraşele pe care le vizitez: ingrediente pe care în Sibiu nu le găsesc nicăieri! 
Pastele umplute - mai mult decât delicioase!
Scoicile paste se fierb în apă cu sare timp de 10-12 minute! Îşi vor mări considerabil volumul şi vor fi uşor de desfăcut şi umplut.
Pentru umplutură am ales să folosesc carne tocată (amestec de vită şi porc), sos de roşii şi legume!

Ingrediente:
(pentru 12 scoici umplute)
300 g carne tocată
o ceapă
un morcov
mazăre
fasole verde
ţelină
200 ml sos de roşii
3-4 căţei de usturoi
sare, piper, nucşoară

caşcaval, parmezan, gorgonzola

Am călit ceapa într-un wok cu puţin ulei, după care am adăugat carnea tocată. Când carnea este fiartă am adăugat celelalte legume cubuleţe. Am amestecat bine, după care am turnat sosul de roşii, condimentele şi am lăsat totul să fiarbă la foc mediu, amestecând din când în când cu o spatulă de lemn!


În final am adăugat cei trei căţei de usturoi pisaţi. Lăsăm amestecul să fiarbă până când sucul de roşii scade şi legumele sunt fierte. Dacă este nevoie, mai putem adăuga puţină apă sau sos de roşii.
Umplem pastele cu amestecul de carne tocată şi legume şi le aşezăm într-o tavă în care am turnat puţin sos de roşii. Radem caşcaval, gorgonzola, parmezan - după gust şi preferinţe!


Dăm tava la cuptorul încins la 180°C pentru 12-15 minute.
După coacere, putem să mai presărăm parmezan răzuit. Servim cu sos de roşii!


Poftă bună!