Faceți căutări pe acest blog

luni, 18 februarie 2013

Uscățele și povești din bucătăria mamei


La tine mama mea iubită
Gândul mă cheamă neîncetat…
Şi mă găsesc aşa-mplinită
Când dragostea iar ţi-am aflat.

La tine mamă găsesc apă
Când sufletul mi-e însetat,
Şi-mi dai avânt de pe o rampă
Într-un destin aici lăsat.

La tine vin să mă alinţi,
Când clipe grele mă doboară…
O mamă, numai tu mă simţi
Şi-alungi furtuna-mi de afară.

O, mamă dragă – scump cuvânt –
Îţi mulţumesc c-ai fost şi eşti…
Nu este alt cuvânt mai sfânt,
Decât mama ce-o iubeşti.
                                                  (fragment de Adina Ghinescu)

Mă gândeam să aștept luna martie pentru a scrie povestea uscățelelor făcute cu atâta drag și migală de mama! Însă fiecare zi e perfectă pentru a-ți exprima recunoștința și iubirea pentru mama! Demult nu mai locuiesc în casa părinților mei, decât în vacanțe sau week-end-uri, și fiecare vizită în casa părintească îmi aduce multă liniște și împăcare. Ador să fiu acasă, acolo am mereu un loc al meu și nu ratez nici un prilej să merg acasă, chiar și doar pentru câteva ore, în vizită...
Părinții mei ne așteaptă mereu cu ochii senini și brațele deschise și ne tratează ca pe niște oaspeți de vază! Ieri s-au trezit cu mine în fața porții, înarmată cu aparatul foto, trepiedul, cu gândul la uscățelele care ne-au îndulcit copilăria și cu rugămintea la mama să ne apucăm de treabă! Credeți că a durat mult până când ne-am trezit cu mâinile în făină? Nope... în doi timpi și trei mișcări eram deja cu aluatul gata, ne apucaserăm de treabă. 
Ce este important de reținut în cazul dulciurilor tradiționale este faptul că mai toate se obțin cu minimul de ingrediente, ingrediente simple de altfel, care se găsesc oricând în bucătăria tuturor! Spre exemplu, uscățelele conțin doar ouă, sare și făină, plus ulei/untură pentru copt și zahăr pudră pentru garnisit.
Acum am aflat de la prietenii mei de pe Facebook că uscățelele nu sunt un desert specific ardelenesc, așa cum credeam, ci se întâlnesc și în Moldova, sub denumirea de minciunele, dar chiar și în Italia, sub denumirea de chiacchiere, adică bârfe (dar din surse sigure știu că nu sunt atât de bune ca uscățelele noastre - hihihi).
Dragi ardeleni, moldoveni, olteni, munteni, dobrogeni, în mare, iubitori de uscățele versus minciunele, trecem la scrierea rețetei.

Ingrediente:
(aprox. 40-50 bucăți în funcție de mărime și modul de pliere)
două ouă
o jumătate de linguriță de sare
făină cât cuprinde

Batem cele două ouă și sarea cu telul până când albușurile și gălbenușurile sunt perfect încorporate într-un amestec care începe să facă spumă. Se adaugă apoi făină cât cuprinde. Amestecăm la început cu telul, după care răsturnăm aluatul pe o planșetă înfăinată și îl frământăm cu mâna.
Urăsc și eu să găsesc rețete în care cantitatea de făină se rezumă la ”cât cuprinde”, însă aici completez cu: ”se pune atâta făină până când obținem un aluat care nu se mai lipește de mâini la frământare”. Acum mai vin de-acasă, nu? 


Aluatul se frământă preț de câteva minute, mama spune că trebuie frământat bine, secretul unor uscățele fragede stă în frământat aluatul și întins foaia subțire, subțire, ca la tăiței (yeah right, de parcă eu am făcut vreodată tăiței :)) )


Apoi, din foaia subțire de aluat (atât de subțire că se poate vedea planșeta prin ea) tăiem fâșii de 2 cm lățime cu ajutorul ”pintenului” - rola zimțată :) Sau puteți tăia orice alte forme - romburi, pătrate crestate în mijloc etc! Fâșiile se rulează pe degete și se formează un fel de spirală care se leagă cu o fundă, la fel cum vedeți in prima imagine următoare, sau se pot transforma în ”moriști” - recunosc că moriștile erau preferatele mele - așa cum vedeți în a doua imagine:

 Uscățelele se prăjesc în baie de ulei, pe foc mediu! Atenție, ele se prăjesc foarte rapid, trebuiesc întoarse pe ambele părți până la rumenire ușoară. Se scot pe un șervet de hârtie care va absorbi excesul de ulei, se lasă să se răcească, după care se pudrează cu zahăr vanilinat din belșug.
Se consumă pe nerăsuflate, câte una, câte două, după poftă și puteri!
Să vă fie de bine!







4 comentarii:

  1. Vreau si eu... o minciunica, ca eu mi's moldoveanca... Foarte frumoasa poezia si mult adevar in ea... Pupici si o saptamina minunata sa ai !

    RăspundețiȘtergere
  2. Superba poezia si superbe si minciunelele!

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoase pozele si uscatelele...si poezioara de asemenea!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu sunt din Dobrogea si tot uscatele le numim..doar ca mama le taia in romb si le innoda o data prin gaura de la mijloc..super oricum..le ador!

    RăspundețiȘtergere