Faceți căutări pe acest blog

luni, 23 decembrie 2013

Ciocolată de casă şi VEG de iarnă



Din jurul foilor coapte, a pandişpanelor şi a cremelor delicioase pentru prăjiturile de Crăciun am luat o scurtă pauză pentru a răsfoi o revistă minunată și pentru a vă aduce în avans o rețetă cadou pentru Crăciun!
Revista minunată este VEG (numărul de iarnă), o publicație care conține exclusiv rețete vegetariene și al cărei străjer este nimeni alta decât Andreea Crăciun de la andie.ro! Am îndrăgit revista încă de la primul număr și iată că acum, la numărul de iarnă al revistei, am avut marea bucurie să contribui și eu cu o rețetă dulce, lacto-vegetariană de sărbătoare! Oh, da! VEG de iarnă este despre sărbătoare, despre mâncare bună pentru vegetarianul gurmand, despre oameni pe care îi unește aceeași pasiune - dragostea pentru bucate!

luni, 9 decembrie 2013

Lamingtons - Prăjitură tăvălită pe românește


No de prăjitura asta tăvălită chiar îmi era dor! Mama o făcea cu precădere în preajma Crăciunului și ne lingeam degetele după fiecare îmbucătură! 
În urmă cu mulți ani, pe când nici nu visam la o tavă de cupcakes (că nu se găsea așa ceva în grozavele noastre magazine) am ajuns chiar eu să pregătesc Lamingtons - mini bucățele ciocolătoase învelite cu nucă de cocos din belșug - pentru mesele de Revelion sub forma unor prăjiturele cu răvașe! Faptul că se servesc individual m-a determinat să pun răvașele învelite în folie de aluminiu în fiecare pătrățel de ciocolată! Oh, da! Erau o încântare! Nu doar prăjiturelele, dar și răvașele :) Pe măsură ce în magazinele românești au început să apară tăvi de cupcakes, prăjiturelele cu răvașe pregătite cu sfințenie cu ocazia fiecărui Revelion (ca o modalitate de distracție doar) au luat forma cupcake-urilor cu răvașe, uitând astfel de rețeta mamei de Lamingtons... Ce păcat... căci este într-adevăr o prăjitură delicioasă... bucăți de pandișpan pufos cu unt și vanilie învelite cu o glazură clasică de ciocolată (pe care cu siguranță o voi reface și pentru alte rețete pentru că mi-a plăcut la nebunie) și încărcate de un strat generos de nucă de cocos rasă.

miercuri, 4 decembrie 2013

Pain au chocolat


Mi-era dor de croissante făcute în casă... Demult nu mai mâncasem și m-am gândit că nu poate fi moment mai bun să mă ocup de asta acum, cât încă îmi mai permite timpul. Nu-mi mai este ușor să stau în picioare, nu mai reușesc să fiu la fel de activă ca și până acum, însă știu că după venirea bebelușei lucrurile se vor complica puțin și nu voi mai intra în bucătărie la fel de des ca acum. Deci, momentul pentru a lucra cu aluat de croissant ăsta e, ca să nu mai spun că gerul de afară ne îmbie tot mai mult să ne învârtim în jurul cuptorului în căutarea unui miros sublim de iarnă 
După ce am meșterit eu aluatul de croissante am început să ma gândesc că mi-ar plăcea ca aluatul să ascundă ceva mai mult decât foițe aromate cu unt... și degrabă mi-a venit în minte că aș putea completa gustul delicios al croissantului cu puțină ciocolată neagră de calitate, și așa croissantele mele au ieșit micuțe pâinici franțuzești cu ciocolată - pain au chocolat!
Am ales să folosesc rețeta mea veche de aluat pentru croissante și am ales bine, s-a bucurat de reușită ca și până acum.

vineri, 29 noiembrie 2013

Chec cu suc de mere


- De ce chec?
- Pentru că nu știu să existe un desert mai simplu de făcut decât checul.
- De ce cu fructe confiate?
- Pentru că ele dau este gustul iernii în bucătăria mea.
- De ce suc de mere?
- Pentru că am avut deosebita ocazie să degust cel mai bun suc de mere, 100% natural, cu conținut de 100% fructe autohtone și nu m-am putut abține de la a încerca această delicioasă rețetă care cerea - ghici ce? - suc proaspăt stors de mere. Acest delicios de sănătos suc se găsește sub marca Santerra Natural, despre care vă invit să citiți mai multe aici și pe care vă invit să îl degustați în cadrul frumosului nostru târg de Crăciun, devenit deja tradiție, din Sibiu. Și inainte de a închide paranteza trebuie să vă spun cât de mândra ma simt că sunt sibiancă și am ocazia să colind an de an târgul de Crăciun - it feels like heaven 

miercuri, 30 octombrie 2013

Muffins integrali cu zmeură și portocală


Din categoria ”ce mai mănâncă o femeie însărcinată” astăzi vă prezint ultima și cea mai bună rețetă de muffins integrali încercată de mine!
În ultimele șase luni și ceva am adăugat 11 kilograme greutății mele! Acesta nu este un lucru de speriat, însă nici de neglijat. Am citit foarte multe cărți/articole despre dieta în timpul sarcinii (a nu se înțelege ”cură de slăbire” prin dietă - nu la asta mă refer) și am decis să mănânc doar acele alimente care mă fac să răspund DA la întrebarea: ”Este această îmbucătură una din care bebelușul meu va beneficia?” A fost greu să aplic acest principiu încă de la începutul sarcinii, pentru că
am trecut prin niște luni foarte dificile, în care aproape toate mirosurile și gusturile îmi creau un disconfort (deși e puțin spus) și în care mi-am găsit refugiul în pâine. Da, așa cum auziți, pâinea a fost salvarea mea acele luni. Nu voi spune acum că tot ceea ce am mâncat până în luna a patra de sarcină a fost pâine, însă în proporție de 80% asta am mâncat - lucru care a folosit creșterii mele în greutate. Acum, însă, lucrurile s-au schimbat. Am adoptat o dietă rațională, de pe urma căreia avem de câștigat atât eu, cât și bebelușul. Nu a fost greu! Din fericire, de fel nu fumez și nu beau cafea, asta însemnând că nu am fost nevoită să renunț la niciuna din ”plăcerile vieții”. Totuși, știți despre mine că sunt o consumatoare de dulciuri, așa că a renunța la dulciuri ar fi fost o mare provocare pentru mine! Norocul mi-a fost că în primele luni de sarcină nu am putut să mănânc nimic, dar absolut nimic dulce (cu excepția fructelor), iar în trimestrul doi, când deja puteam mânca tot ceea ce îmi doream, am început să schimb ingredientele folosite în bucătărie, deși acestea nu îmi erau străine - făina albă cu făină integrală, zahărul alb cu zahăr brun, ciocolata cu lapte cu ciocolată neagră, laptele gras cu lapte semidegresat și lista continuă la nesfârșit...

luni, 14 octombrie 2013

Compot de gutui


Compotul de gutui este fără doar sau poate preferatul meu. Îl savurez an de an, încă din copilărie, cu exact aceeași plăcere. Bine, recunosc că plăcerea a crescut considerabil anul acesta pentru simplu fapt că l-am pregătit eu. I-am adăugat în plus niște condimente aparte, pentru a intensifica aroma tomnatică a gutuilor: anason, scorțișoară și, mai importat, am adăugat cojile și cotoarele gutuilor în compot pe tot timpul fierberii. Pe lângă faptul că acestea au intensificat aroma gutuilor, a și intensificat culoarea compotului. 


joi, 10 octombrie 2013

Happy anniversary, sweet blog


Nu pot însuma într-o singură postare tot ceea ce înseamnă acești ultimi trei ani pentru mine, nu pot alege cuvintele potrivite să exprime fiecare emoție simțită în această perioadă și cu atât mai puțin nu pot să înșirui într-un spațiu atât de mic toate lucrurile pe care le-am învățat prin intermediul acestui blog!
Nu e un lucru mare să ai un spațiu virtual în care să îți așterni gândurile, mulți tineri aleg internetul și blogul pentru a exprima ceva, așa că nu voi susține că blogul meu este vreun spațiu exclusiv, unic, cu rețete fabuloase pe care nu le mai regăsiți nicăieri!


marți, 24 septembrie 2013

Niciodată toamna nu fu mai frumoasă...


Postarea de astăzi nu este una cu sau despre mâncare! Este o postare despre toamnă, aceeași toamnă despre care v-am spus că am așteptat-o cam toată vara, de care mi-a fost dor și care nu a întârziat să apară. A apărut cu frunze aurii, cu pomii plini de roade, așa cum nu îmi amintesc să îi mai fi văzut demult, cu nori și ploi reci! Unii o urăsc, tocmai din motivele mai devreme menționate, dar pentru alții toamna este un prilej de bucurie, o gură proaspătă de aer, o veșnică nostalgie...
În week-end am surprins în câteva imagini o mică parte a grădinii din spatele casei părinților mei și mi-ar plăcea să le vedeți și voi!
Viața la țară toamna e cea mai frumoasă!


vineri, 20 septembrie 2013

Cea mai bună prăjitură cu ciocolată și fulgi de ovăz din lume


Exact sub această denumire (The world's best chocolate oatmeal cake) am găsit aici rețeta acestei delicioase prăjituri și cine sunt eu ca să-i modific denumirea, atât de sugestivă de altfel? Recunosc că m-a tentat denumirea inițial, însă parcurgând lista ingredientelor mi-am dat seama că pe bună dreptate trebuie ca asta să fie cea mai bună prăjitură cu ciocolată și fulgi de ovăz din lume!
Și, oh da, așa a fost! Probabil indicele glicemic și caloriile acestei prăjituri sunt fără număr, dar credeți-mă că a fost prima dată când gustul unei prăjituri m-a cucerit atât de tare încât nu m-am mai gandit la consecințe! Cu toții merităm o linguriță de răsfăț din când în când fără a ridica prea multe semne de întrebare când vine vorba de calorii!
Vă recomand să o încercați, este deosebită și atât de simplu de făcut!


luni, 16 septembrie 2013

Madeleines


Bonjour!
♥♥♥ La vie est belle, n'est-ce pas? ...mai ales atunci când ne bucurăm de răcoarea toamnei ce nu s-a sfiit să se instaleze ca la ea acasă, promițând multe zile reci cu vânt și ploi blânde (fingers cross for that) pe care să le petrecem nu afară, ci înconjurați de căldura căminelor noastre. Că este vorba despre un apartament micuț, sau unul mai luxos, o casă la țară sau oraș, o cabană la munte chiar, fiecare dintre noi avem un loc magic pe care îl numim atât de simplu, dar atat de cuprinzător: ACASĂ! Acasă este bine, mereu! Și cum bucătăria este nelipsită din fiecare ”acasă”, toamna ne îmbie să petrecem mai mult timp în jurul cuptorului, bucătărind! Astăzi vă recomand să bucătăriți madeleines/madlene - un desert franțuzesc absolut minunat, care se pregătește extrem de simplu și care are un efect surprinzător asupra celor care au ocazia să-l guste! Toți vor vrea din nou madeleines - simple, cu zahăr vanilat, cu cremă de ciocolată, dulceață sau fructe proaspete și mereu vor fi la fel, delicioase! 

Ingrediente:
(pentru 36 bucăți)
200 g unt
60 ml lapte
trei linguri de miere
trei ouă
150 g zahăr
o lingură de esență de vanilie
200 g făină
o linguriță de praf de copt
o jumătate de linguriță de sare

Pentru început topim untul. Cât untul este cald spre fierbinte încă, adăugăm laptele la temperatura camerei  și mierea, apoi amestecăm până când mierea este complet dizolvata în lichid.
Separat, batem cele trei ouă cu zaharul și esența de vanilie până când amestecul devine alb spumos. În acest moment adăugăm amestecul de unt topit, lapte și miere (deja domolit bine), amestecând energic. 
Cernem fâina cu sarea și praful de copt, apoi o adăugăm treptat compoziției lichide. Eu am împărțit amestecul de făină în trei părți și am adăugat câte o parte o dată! Am încorporat făina cu ajutorul unei spatule, prin mișcări ample de sus în jos - aș putea spune că secretul unor madeleines pufoase constă și în acest procedeu de amestecare a ingredientelor.
Amestecul rezultat este unul având o consistență cremoasă, care cade de pe spatulă luând forma unei panglici late. Imaginea de mai jos cred că este destul de sugestivă.
Dăm amestecul la frigider timp de 15 minute, timp în care preîncălzim cuptorul la 165°C, cu ventilație.
Pregătim tava pentru madeleines - o tavă specială pe care mai nou o găsim în majoritatea centrelor comerciale. Tava poate fi găsită în varianta metalică (cum este cea pe care am folosit-o eu) sau din silicon. O tavă din silicon nu este necesar să fie tapetată cu unt și făină, însă una metalică da! Așadar ungem tava cu o pensulă înmuiată în unt topit, apoi o tapetăm cu făină.
 După cele 15 minute de stat la frigider, punem compoziția într-un sac à poche și începem să umplem p trei sferturi formele pentru madeleines. 


Dăm tava în cuptorul încins la 165°C timp de 6 minute, după care micșorăm tempratura cuptorului la 145°C și mai lăsăm madeleines la copt pentru încă 6 minute. Se vor auri frumos pe margini, semn că sunt coapte.
Lăsăm madeleines la răcit timp de 5 minute, după care le scoatem din forme dezlipindu-le marginile cu un cuțit cu vărful ascuțit. Le scoatem pe o farfurie întinsă și le lăsăm să se răcească complet, după care le pudrăm cu zahar vanilat!
Acompaniază perfect o ceașcă cu ceai sau cafea!




sâmbătă, 14 septembrie 2013

Beetroot relish - un fel de gem (delicios) de sfeclă roșie


Sfârșitul acestei veri a fost primul în care am ales să îmi umplu singură rafturile cămării. În primul rând pentru că urmează să devin mamă (o mare dorință devenind astfel realitate), și, după ce perioada foarte lungă în care m-am luptat cu grețuri matinale care persistau până în toiul nopții și până la lăsatul dimineții următoare (and so on) au trecut, m-am trezit lovită de ideea că trebuie să umplu cămara, singură! Nu știu de ce, doar familia noastră nu va deveni muuuult mai numeroasă și, oricum, câte murături sau gemuri poate mânca un bebeluș?! Și am pregătit de toate, de la gem de prune, de gutui, la siropuri de soc și afine, ketchup și diverse alte sosuri și până la borcane mari pline cu murături din cele mai variate!
Astăzi reușesc să scriu despre o rețetă pe care am încercat-o zilele trecute - beetroot relish - un fel de gem dulceag din sfeclă roșie! Să vă spun întâi ce este acela relish... Relish este un sos obținut prin coacere, fierbere sau murare din fructe sau legume, folosit în special ca și condiment pentru un fel principal! Este un fel de chutney, dacă sunteți mai familiarizați cu această denumire, la fel de netradițională și de străină pentru noi, românii!
Deși cu greu ajung să testez gusturi noi în această perioadă, acest relish mi-a făcut cu ochiul și nu m-am putut abține, l-am încercat! Rezultatul a fost mai mult decât mulțumitor, gustul dulce-acrișor al noului experiment mi-a plăcut foarte mult chiar și ca atare, fără a condimenta mai mult decât o felie de pâine :)

Ingrediente:
(trei borcane 385g)
un kilogram de sfeclă roșie
două mere mari
coaja de la o lămâie
sucul de la două lămâi
sucul de la o portocală mare
350 g zahăr brun
o jumătate de linguriță de ghimbir proaspăt ras (opțional)


Dăm pe răzătoarea mare sfecla și merele decojite. Scurgem sucul de lămâi și portocală, adăugăm coaja de lămâie, zahărul și ghimbirul și amestecăm toate ingredientele cu o spatulă. Fierbem amestecul într-o oală, la foc mediu, amestecând din când în când, la fel ca și la dulceață! Este un gem care nu se lipește ușor de fundul oalei, așa că nu e necesar să amestecați încontinuu, dar totuși supravegheați-l îndeaproape!
Procesul de fierbere (la fel ca și cel de preparare) este scurt, durând nu mai mult de o oră și jumătate!
După fierbere, punem relish-ul/gemul în borcane deja sterilizate pe care le punem la păstrare pe raftul cămării sau în frigider!
Așa cum am spus, este delicios pe o felie de pâine de secară sau ia mai bine încercați-l voi și cu niște blue cheese! Vă va da pe spate, asta e clar!






joi, 5 septembrie 2013

Gem de prune


Bine v-am regăsiiiiiiiiiiiiiiit!!!
A trecut atât de mult timp de când nu am mai gătit/fotografiat/scris că începusem să uit cât de bine mă simțeam aici, în micul meu univers! Nicăieri nu e mai bine ca acasă, nu-i așa? Și iată că acum m-am întors! Cu forțe noi, cu mai multă putere de muncă decât în ultimele luni și hotărâtă să nu mai dispar din online următoarea bucată de timp!
Este septembrie deja și declar că niciodată nu mi-a fost mai dragă toamna decât anul acesta! Am așteptat-o cu atâta nerăbdare că nici mie nu îmi vine a crede că n-am mai putut suporta vara! Prea cald anul ăsta, și răcoarea toamnei este binevenită! Că tot este toamnă și sezonul conservelor pentru iarnă este în toi, astăzi vă spun pe scurt cum am făcut gemul de prune - unul dintre preferatele mele!

Ingrediente:
(pentru aproximativ 14 borcane de 375g de gem)
cinci kilograme de prune fără sâmburi
două kilograme de zahăr
zeama de la o lămâie
scorțișoară sau vanilie (opțional)


Am început cu culesul prunelor, cu mânuțele noastre, din prunul care an de an rodește atât de frumos că ne mirăm cum poate... având în vedere că nimeni nu îl bombardează cu îngrășăminte chimice sau îngrijește altfel decât să îi taie crengile uscate și să îi văruiasca trunchiul în sâmbăta Floriilor! Deci, all natural, all bio!
Am spălat bine prunele și le-am tăiat pe jumâtate scoțându-le sâmburii. Acum trebuiesc cântărite! Am pasat jumătățile de prune cu ajutorul robotului de bucătărie și am adăugat zahărul. De regulă obișnuiesc să adaug aproximativ o jumătate de kilogram de zahăr la un kilogram de fruct, însă de data aceasta prunele au fost foarte coapte și dulci, drept pentru care am decis sa adaug doar două kilograme de zahăr la cinci kilograme de prune fără sâmburi! Am stors lămâia și am adăugat sucul amestecului de prune și zahăr! Am fiert gemul la foc mic spre mediu timp de două ore și jumătate! În funcție de tipul oalei (cu diametrul mai mic sau mai mare), timpul de fierbere poate să difere! Așadar, recomand să testați consistența gemului punând o linguriță de gem pe o farfurie. Dăm farfuria la frigider pentru câteva minute, după care o scoatem și înclinăm farfuria. Dacă gemul este foarte lichid și curge, înseamnă că mai necesită fierbere! Dacă însă gemul se lipește de farfurie și stă fix, nemaicurgând, este semn că gemul este gata de pus în borcane!
Borcanele trebuiesc sterilizate înainte de umplere (aici v-am povestit mai multe despre felul în care eu sterilizez borcanele) și închise cu un capac ermetic, apoi așezate cu capacul în jos până la răcire. Gemul fierbinte care ajunge pe capac are rolul de a steriliza și capacul, făcând ca gemul să se păstreze pentru mai mult timp!


Curând vă arăt și ce bunătate de prăjitură am făcut folosind acest gem! 
Până atunci, enjoy the recipe... and the jam :)

P.S. Era să uit de etichetele pe care le-am folosit pentru gem!






joi, 16 mai 2013

Sirop din flori de soc, lămâie și vanilie


V-am oferit zilele trecute o rețetă (mai degrabă modalitate) de pastrare a cojii de lămâie! Dacă v-ați întrebat ce am facut cu lămâile dezbrăcate de coajă, păi aflați acum că am făcut cinci litri de socată și.... 
ta-dam!!!

sirop din flori de soc, lămâie și vanilie.

La sugestia unei prietene dragi am încercat acest sirop, îndrăgostită iremediabil de socată și convinsă de faptul că acest sirop se poate păstra până la șase luni în cămara cu bunătăți, și chiar mai mult timp, dacă este păstrat la congelator! Rețeta este a Ioanei și îi mulțumesc și aici, în mod public, pentru idee și rețetă! Siropul ăsta mi-a depășit toate așteptările, combinația de flori de soc, lămâie și vanilie este absolut divină! Ceea ce mă bucură cel mai mult este, așa cum am precizat și mai sus, faptul că siropul poate fi păstrat vreme îndelungată și ne putem bucura de un pahar răcoritor de sirop și la iarnă, spre exemplu! 
Acest sirop face parte din categoria inaugurată cu câteva zile în urmă, și anume ”Din cămara mea - 100% natural”. Oricând veți vedea acea mică ștampilă pe fotografia preparatului, veți știi semnificația ei :)

Ingrediente:
(un litru de sirop)
doi litri de apă plată
1300 g zahăr
două lămâi decojite, tăiate pe sferturi
o lingură de coajă de lămâie
un baton de vanilie tăiat pe jumătate
30 flori de soc

Într-o oală încăpătoare punem la fiert cei doi litri de apă împreună cu zahărul, lămâile, coaja de lămâie și batonul de vanilie. Lăsăm amestecul la fiert (pe foc mic spre mediu) până când lichidul scade pe jumătate. La mine a durat aproximativ două ore până când lichidul a scăzut și s-a îngroșat puțin. Nu are chiar consistența mierii, dar pe aproape! După fierbere, când siropul de zahăr este încă fierbinte adăugăm florile de soc trecute printr-un jet de apă în prealabil.


Amestecăm cu o spatulă până când florile de soc sunt bine înmuiate în siropul de zahăr. Lăsăm siropul la macerat peste noapte, după care îl strecurăm printr-o sită tapetată cu puțin tifon (pentru a ne asigura că toate impuritățile rămân în sită). Îl transferăm în sticle, împreună cu batonul de vanilie care a fiert împreună cu celelalte ingrediente și două-trei felii subțiri de coajă de lămâie. Închidem sticlele cu dopuri ermetice și păstrăm siropul la loc ferit de lumină și căldură (recomandabil este frigiderul sau cămara).
Se păstrează până la șase luni în cămară/frigider sau mai mult dacă este congelat.
Pentru că acesta este un sirop concentrat, se diluează în apă (plată sau minerală) astfel: la o parte de sirop se adaugă cinci părți de apă. Se poate servi cu felii de lămâie extra, mentă, gheață!
Și-acum haideți să ne bucurăm de roadele  toamnei , ăăă... adică primăverii :)






marți, 14 mai 2013

Coajă de lămâie pentru prăjituri


Dragii mei, de astăzi voi inaugura o nouă categorie de rețete ”Din cămara mea - 100% NATURAL”!
În cadrul acestei noi categorii vreau să strâng câteva rețete ale unor produse care nu îmi lipsesc din cămară. Fie că este vorba de arome, extract de vanilie, sosuri, dulcețuri sau compoturi, îmi doresc să împărtășesc cu voi rețetele lor! 
Astăzi vă spun cum păstrez eu coaja de lămâie pe care o folosesc absolut la toate aluaturile dulci (cozonaci, gogoși, rulouri etc), dar și la alte deserturi și care dă o aromă aparte fiecăruia! Nu vă prezint neapărat o rețetă, ci mai ales o modalitate de păstrare a cojii de lămâie atât de des folosită de mine!
Cunosc această modalitate de păstrare a cojii aromate de lămâie de la mama care, ori de câte ori folosea zeama de la o lămâie (la ceai sau limonada) o dădea frumos pe răzătoarea fină și punea coaja la păstrare în borcanul de pe ușa frigiderului. Era omniprezent acel borcănel, și cel mai solicitat când venea vorba de desert! Bineînțeles că am urmat exemplul mamei și, odată cu propriul meu frigider a apărut și omniprezentul borcănel cu coajă de lămâie.

Pentru o măsură de coajă de lămâie folosesc o măsură de zahăr tos alb. Așadar, la o lingură de coajă rasă de lămâie folosesc o lingură de zahăr alb.
Spălăm bine lămâile sub un jet puternic de apă. Radem coaja lămâii cu ajutorul unei răzători fine.
Așezăm coaja de lămâie în straturi într-un borcănel curat. Primul strat este întotdeauna unul de coajă de lămâie, iar ultimul strat este întotdeauna unul de zahăr.


Închidem ermetic borcanul și îl păstrăm la rece, fără a-l deschide timp de șapte zile. După șapte zile este gata pentru a fi folosit. Vă întrebați acum de ce nu poate fi folosit în momentul preparării! Poate fi folosit și în momentul în care radem lămâia, însă acum coaja este amară. Zahărul are rolul (pe lângă cel de conservare a cojii de lămâie) de a anihila gustul amar al cojii de lămâie, iar după cele șapte zile, acest amestec este mai mult decât perfect, dulce și aromat. 
Așa cum am precizat mai sus, eu îl păstrez pe ușa frigiderului. Se păstrează aromat vreme de luni bune, aș spune că pe măsură ce timpul trece, amestecul este și mai aromat. Zahărul se topește și coaja de lămâie devine ușor caramelizată, păstrându-și astfel proprietățile vreme îndelungată!



sâmbătă, 11 mai 2013

Magic chocolate cake



Nici nu se punea problema să încerc să gătesc această rețetă, cel puțin nu în acest week-end, care se anunța a fi unul plin de activități casnice, mai puțin bucătărești! În dulapul cu haine îmi era o întreagă harababură, cauzată firește de trecerea bruscă de la iarnă la vară. Nu vi se pare că am trecut de la cizme direct la sandale? Mie cam așa mi s-a întâmplat... așa că astăzi am fost nevoită (urăsc să fac ordine în dulapuri pentru ca îmi ia de obicei o zi întreagă) să ascund în cutiile din fundul dulapului ghetele și cizmele care au petrecut mult prea mult timp în picioarele mele anul acesta și să scot la înaintare multicolorii pantofi și sandale! Pe toți i-am scos! Oh, un lucru de știut despre mine este că iubesc pantofii atât de muuuuuult! Dar cine nu-i iubește? Spune-ți-mi!
Revenind la prăjitură... de ce am încercat-o tocmai azi când preconizam că îmi voi petrece ziua în dulap, la propriu? Păi pentru că se face extrem de rapid, iar rezultatul este unul spectaculos! Practic prăjitura asta (magică, deșteaptă, isteață, inteligentă sau cum o mai fi ea denumită) își formează în timpul coacerii, singură singurică, trei straturi delicioase de ciocolată. Baza este asemeni celei de la negresă, interiorul are consistența unei budinci, iar partea superioară o pot descrie ca fiind o crustă pufoasă (ciudat, știu că așa sună, dar cred că e cea mai potrivită descriere!
Ca să concluzionez, este absolut magică! Azi dimineață am văzut-o aici și am stat pe gânduri puțin înainte de a preîncălzi cuptorul, cam 10 secunde (?!)

Ingrediente:
(pentru o tavă de 20x20cm)
patru ouă
un vărf de linguriță de oțet de mere
210 g zahăr alb
110 g unt (80% grăsime)
115 g făină
50 g cacao neagră
400 ml lapte
100 ml smântână pentru frișcă (am folosit vegetală - Creme Patisserie)
30 ml cafea tare

Modalitate de preparare:
Preîncălzim cuptorul la 180°C.
Amestecăm făina și cacaoa și le cernem împreună într-un bol încăpător.
Separăm albușurile de gălbenușuri și mixăm albușurile energic, împreună cu oțetul de mere până când obținem o spumă tare. Lăsăm spuma de albușuri deoparte.
În alt bol, mixăm gălbenușurile cu zahărul până când zahărul este topit. Adăugăm smântâna pentru frișcă și continuăm mixarea. Obținem un amestec lichid.


Topim untul la foc mic și îl lăsăm să se domolească.
Încălzim cafeaua cu laptele, însă doar cât să ob'inem un lichid călduț, nu fierbinte.
Adăugăm untul topit și laptele călduț compoziției de gălbenușuri cu zahăr, alternând cu amestecul de făină și cacao. Mixăm energic până la încorporare. Amestecul rezultat este lichid.
În final încorporăm albușurile spumă, aproximativ o treime o dată. Eu am încorporat albușurile prin mixare ușoară cu telul.
Turnăm compoziția într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și dăm tava la cuptorul încins timp de 50 minute. După primele 30 minute reducem temperatura cuptorului de la 180°C la 150°C. După coacere, prăjitura trebuie să fie ușor tremurândă, dar să nu pară lichidă, ci destul de tare!


Se lasă în tavă să se răcească complet. După răcire, se dă la frigider pentru minim o oră și apoi se taie cu un cuțit cu lamă subțire.


Se garnisește cu zahăr pudră și se servește cu căpșuni, zmeură, mure 
Și cu poftă mare, bineînțeles!


Eu știu sigur că statul meu în dulap a fost răsplătit cu vârf și îndesat azi :P!




vineri, 10 mai 2013

Bruschetta cu dovlecel la grătar și roșii cherry


Mi-am dorit să testez acest nou tip de ulei (nou pentru mine) și cum altfel decât așa, în stare naturală, alături de un preparat care ar fi fad fără acest mic strop de ulei pur de măsline. 
„Uleiul pur este mai puțin aromat decât cel extravirgin și este potrivit pentru persoanele care percep gustul uleiului extravirgin ca fiind prea tare, prea puternic. Datorită uleiurilor virgine din conținutul său, uleiul pur păstrează multe din beneficiile uleiului extravirgin.”
Bruschetta este preferatul meu în materie de antipasti, iar în această combinație de roșii proaspete, puțin usturoi și câteva bucăți de dovlecel la grătar efectiv m-a cucerit definitiv! Și așa cum spuneam puțin mai sus, stropul de ulei pur de masline a fost nota de vârf a acestui aperitiv.
Particip cu această rețetă la concursul desfășurat pe blogul Laurei Adamache, și sper ca modalitatea în care am folosit acest tip de ulei să placă tuturor!

Ingrediente:
(două porții)
patru felii grosuțe (2 cm) de pâine (puteți folosi atât pâine albă, cât și integrală)
doi căței de usturoi
7-8 roșii cherry
un dovlecel tăiat felii
sare și piper
ulei pur de măsline Costa d'Oro
ierburi aromatice după gust (recomand rozmarin sau busuioc)
puțin parmezan răzuit (opțional)

Feliile de pâine se prăjesc la grătar până când sunt rumenite! Tăiem dovlecelul felii de aproximativ 0,5 cm și îl coacem la grătar până când se rumenește pe margini și se înmoaie puțin.
Tăiem roșiile și dovlecelul cubulețe.
Ungem feliile de pâine cu un cățel de usturoi, așezăm cubulețele de roșii și dovlecel, asezonăm cu sare, piper și ierburi aromatice și stropim bruschetta cu ulei pur de măsline Costa d'Oro. Opțional presărăm puțin parmezan răzuit.


Sunt un deliciu rapid, vegan și arată excelent! Cât despre uleiul de măsline Costa d'Oro, se va afla cu siguranță în bucătăria mea de acum înainte!
Să vă fie de bine!



miercuri, 8 mai 2013

Extract natural de vanilie & Giveaway


Hristos a înviat!
Dragii mei, sper că ați avut parte de sărbători liniștite, petrecute alături de cei dragi sufletului vostru!

Vă spuneam câteva zile înainte de Sfintele Paști cum voi face cele mai aromate prăjituri datorită acestui extract de vanilie obținut în casă, din ingrediente naturale. Lucrurile s-au întâmplat așa cum prevedeam, acest extract natural de vanilie fiind cireașa de pe tort în toate preparatele dulci pregătite pentru masa de Paști! Da, un extract de vanilie bun face diferența, vă asigur!
Vă recomand cu drag și vouă să încercați să obțineți acasă, cu minimul de ingrediente, esențe naturale! Acest extract de vanilie deschide seria unor esențe/arome pe care eu le folosesc frecvent la dulciuri și ale căror rețete îmi doresc să ajungă și la voi! Rând pe rând, sper să cuprind pe blog toate aceste rețete despre care vă vorbesc!

Ingrediente:
(250 ml extract de vanilie)
250 ml vodka (am folosit Stalinskaya)
două păstăi de vanilie (am folosit Bourbon de la Fuchs)

Pe scurt, formula simplificată a rețetei arată cam așa:

(250ml vodka + două păstăi vanilie) x 45 zile = extract natural de vanilie

Povestea extractului de vanilie trebuie să înceapă cu cel puțin 45 zile înainte de momentul folosirii extractului. Cu cât este mai lungă perioada în care vodka și păstăile de vanilie macerează, cu atât mai aromat va fi extractul. Același lucru este valabil și pentru culoarea extractului. Mai mult timp petrecut la macerat înseamnă o culoare mai intensă, maro închis.
Începem cu spălarea unui recipient din sticlă (obligatoriu) având volumul de 250 ml. Lăsăm sticla să se usuce complet. Tăiem păstăile de vanilie în jumătate, pe lung, și le așezăm în sticlă. Umplem recipientul cu vodka, închidem sticla cu un dop etanș (din plută pentru un aspect mai rustic) și așezăm extractul într-un loc ferit de lumină. Eu l-am așezat undeva în partea din spate a dulapului cu mirodenii. O dată pe săptămână luați sticla și o agitați energic de două-trei ori. După aproximativ 45 zile, extractul este gata, mai aromat ca orice extract folosit vreodată, vă asigur!
Am preferat să fotografiez extractul la o săptămână după ce am pregătit compoziția, ca să se poată observa și păstăile de vanilie. Astăzi am mai pregătit 250 ml de extract de vanilie, urmând să fotografiez evoluția extractului în fiecare săptămână, în ziua agitării!


GIVEAWAY!!!
Cu această ocazie (a noului extract de vanilie preparat astăzi) vă convoc la un giveaway, al cărui premiu este (bineînțeles) o sticlă de 250 ml extract de vanilie homemade, marca Can't boil an egg :)
Pentru a câștiga, este necesar să lăsați un comentariu la această postare care să cuprindă numele dumneavoastră și în care să scrieți la ce desert (de pe blog sau nu) v-ar plăcea să folosiți acest extrat de vanilie.

Exemplu comentariu: 
”Diana Oana - mi-ar place să folosesc acest extract de vanilie la prăjitura Visul Dulce”

Durata de desfășurare a concursului este de 45 zile (atât cât are nevoie extractul să se formeze), începând de astăzi. Astfel, puteți trimite comentariile voastre până în data de 21 iunie 2013! Extragerea câștigătorului va fi realizată cu ajutorul site-ului random.org în data de 22 iunie, iar câștigătorul va fi anunțat printr-o actualizare a acestei postări și pe pagina de Facebook a blogului!

Multă baftă!


luni, 29 aprilie 2013

Prăjitură ”Visul dulce”


Dragi gospodine cititoare ale blogului, sărbătorile pascale se apropie cu pași grăbiți și pe ultima sută de metri toate ne gândim ce să bucătărim! Oare cu ce ne impresionăm musafirii, ce bucate alese ne pot încânta simțurile după lunga perioadă de post? Prăjitura aceasta vine ca un răspuns prompt al tuturor acestor întrebări, este absolut divină. Are bezea, cocos, nuci măcinate, vanilie, cafea, ciocolată ♥ Dumnezeule, acum îmi dau seama ce a creat gustul! Întreaga avalanșă de arome o face deosebită, și vă recomand cu toată încrederea să o încercați de Paște!
Rețeta este de fapt o combinație a două variante (posibil) ale aceleiași prăjituri. O rețetă este din caietul vechi al mamei, iar cealaltă de pe  blogul Mirelei (mulțumesc, Mirela). Am modificat și prima, dar și a doua rețetă și a reieșit ceea ce urmează: un deliciu!

Ingrediente foi:
(pentru o tavă cu dimensiunile 25x35cm)
12 albușuri
o linguriță de sare
200 g zahăr
100 g nucă de cocos răzuită
100 g nucă măcinată
patru inguri de făină alba tip 000

Împărțim ingredientele pe jumătate pentru că urmează să coacem două foi. Așadar, batem spumă tare șase albușuri, împreună cu o jumătate de linguriță de sare. Când spuma este deja formată, începem adăugarea a 100 g de zahăr ploaie. Eu l-am adăugat în trei tranșe. Mixăm la viteză maximă până când spuma stă băț (se poate observa în prima imagine de mai jos).
Tot in imaginea de mai jos observați cât de minunat se descurca mixerul Kitchen Aid în orice situație - n-am văzut bezea bătută mai bine decât cea bătuta cu ajutorul KA!


Adăugăm 50 g nucă de cocos, 50 g nucă măcinată și două linguri de făină și amestecăm ușor, cu mișcări ample de sus în jos până la încorporare. Turnăm compoziția în tava tapetată cu hârtie de copt și nivelăm suprafața compoziției cu un cuțit cu lamă lată.
Coacem foaia în cuptorul încins la 160°C timp de 15-18 minute, sau până când devine arămie.
Lăsăm foaia să se răcească complet, abia apoi dezlipim hârtia de copt!
Procedăm la fel și cu a doua foaie!


Ingrediente cremă de ouă:
8 gălbenușuri
200 g zahăr
50 ml de smântână dulce
două lingurițe de esență de vanilie
250 g unt (recomand untul cu 80% grăsime)

Mixăm gălbenușurile cu zahărul și smântâna până când acestea devin albicioase și zahărul aproape s-a topit. Amestecul este cremos, dar ușor lichid (observați prima din imaginile de mai jos).
Transferăm compoziția într-un vas termorezistent și pregătim crema de ouă pe baie de aburi. Dureaza între 10 și 12 minute până când zahărul se topește și crema se îngroașă și devine densă. Adăugăm esența de vanilie.
Lăsăm crema de ouă să se răcească complet.
Într-un alt vas mixăm untul (la temperatura camerei) până când devine cremos. Apoi, începem să încorporăm crema de ouă răcită complet (repet) lingură cu lingură, până când obținem o cremă fină, la fel ca în a doua imagine de mai jos.


Pentru asamblarea prăjiturii mai folosim:
25 biscuiți (eu am folosit Pălținiș)
un sirop obținut din 100 g zahăr caramelizat stins cu 150 ml cafea tare
100 g ciocolată neagră
25 g unt
50 ml de ulei
biluțe/ornamente ciocolată
fulgi de nucă de cocos

Preparăm siropul astfel: caramelizăm 100 g zahăr, peste care turnăm 150 ml cafea tare. Lăsăm siropul pe foc până când zahărul caramelizat se topește complet. Lăsăm siropul să ajungă la temperatura camerei. 
Topim ciocolata la baie de aburi împreună cu 25 g unt și 50 ml ulei.
Împărțim crema în trei cantități egale.
Peste prima foaie așezăm o treime din crema de ouă, apoi un strat de biscuiți îmbibați în siropul de cafea și zahăr ars. Peste stratul de biscuiți întindem ciocolata topită și dăm prăjitura la congelator pentru 10 minute pentru a ajuta ciocolata să se întărească.
Peste stratul de ciocolată întărită așezăm a doua treime de cremă, după care așezăm a doua foaie. Peste foaia din urmă așezăm ultima treime de cremă și nivelăm suprafața prăjiturii cu un cuțit cu lama lată. În final presărăm nucă de cocos și biluțe de ciocolată.
Dăm prăjitura la frigider preț de 4-5 ore sau chiar peste noapte.


Ponturi:
 Pentru a obține felii perfecte, dați prăjitura la congelator 15 minute înainte de tăiere.
ᴥ Tăiați prăjitura cu un cuțit înmuiat în apă fierbinte după fiecare felie.


Este o prăjitură pe cât de aspectuoasă, pe atât de gustoasă! 
Enjoy it!





joi, 25 aprilie 2013

Chocolate espresso bundt cake


Dragii mei, intenționez să vă ofer în postările care urmează câteva deserturi potrivite pentru masa de Pasti. Da, îmi amintesc de pagina cu deserturi festive creată cu câteva săptămâni în urmă, însă îmi doresc să completez acea pagină cu câteva rețete nou încercate de mine care s-au dovedit a fi un succes! Încep cu acest bundt cake, guguluf, gugelhupf, oricum doriți să-l numim! Nici nu știu cum să încep descrierea acestui desert. Putem începe printr-un exercițiu de imaginație pe care trebuie să îl facem cu ochii închiși, neapărat! Imaginați-vă o ceașcă mare de cafea, cu multă ciocolată și cu un moț de mascarpone dulce! Adăugați arome ca vanilia și caramelul, și apoi transformați ceașca de cafea într-un chec atât de pufos, dar totuși umed, că se topește în gură! Papilele gustative vor zburda de fericire și vor cere mai mult, și mai mult, până la ultima felie! Trebuie să încercați rețeta pentru a vă convinge că nu spun povești nemuritoare!

Ingrediente:
200 g unt
400 g zahăr brun
două ouă
200 ml smântână 12% grăsime
1.8 g cafea instant (un plic)
100 ml apă caldă
o linguriță de esență de vanilie
o linguriță de esență de caramel
200 g făină
60 g cacao neagră
o linguriță de praf de copt
o jumătate de linguriță de sare

Glazură:
200 g mascarpone
150 g zahăr pudră vanilat

Procedăm în felul următor: mixăm untul cu zahărul până când obținem un amestec fin spumos. Adăugăm ouăle și smântâna, continuând să mixăm energic până la incorporare. Dizolvăm cafeaua instant în 100 ml apă caldă și apoi o adăugăm compoziției de bundt cake, împreună cu esența de vanilie și esența de caramel, continuând mixarea. În final, turnăm compoziția astfel formată peste ingredientele solide (fâina, cacaoa, praful de copt și sarea) cernute separat, într-un alt bol mai mare. Amestecăm energic până la încorporarea perfectă a ingredientelor. Amestecul ar trebui să arate cam așa:

Turnăm compoziția în tava de bundt cake tapetată bine cu unt și făină (în cazul în care folosiți o tavă teflonată). Dacă folosiți o tavă din silicon, nu este necesară tapetarea acesteia cu unt și făină.


Dăm tava la cuptorul încins la 180°C pentru 35-40 minute sau până când trece testul scobitorii. După coacere, îl lăsăm în tavă până la răcirea completă, abia apoi îl putem scoate din formă. Nu vă lăsați pradă mirosului sublim de ciocolată și cafea pe care îl emană și nu încercați să scoateți checul din tavă înainte de răcire, se va rupe! 

După scoaterea checului pe platoul de servire putem prepara glazura de mascarpone. Mixăm crema mascarpone energic cu zahăr pudră vanilat până la formarea unei spume și atât, asta e glazura. Pentru un strop de savoare, puteți adăuga și puțină esență de cafea. Eu nu am adăugat însă nimic în plus, gustul a fost unul complet! Îmbrăcăm partea superioară a checului cu glazura de mascarpone și presărăm ciocolată rasă și câteva boabe de cafea! 


Dacă sunteți iubitori de cafea, gustul vă va copleși cu siguranță 



luni, 22 aprilie 2013

Negresă de post


Prima mea negresă de post și primul set de poze de food al lui Cipi! Mamă cât l-am mai stresat cu pozele astea! Am și telecomandă cu declanșator, puteam și singură să îmi fac pozele, însă mi s-a părut mai interesant să ma amuz puțin pe seama lui. La urma urmei, de ce nu :)) ?
După o ședință foto care a durat puțin mai mult decât mă așteptam, după ce am schimbat vreo patru cămăși, că nu mă mulțumea cromatica fotografiilor, după ce i-am explicat lui Cipi ce și unde să apese și după ghidaje peste ghidaje, am reușit să selectez un cadru care mi-a placut, cel de mai sus! Nu mai multe, din păcate! Dar primul pas e întotdeauna cel mai mare și cel mai greu de făcut, iar dacă acesta a fost parcurs cu succes, ce urmează va fi epic, presimt! Deci, vă rooooooog să mă ajutați să îi mulțumesc lui Cipi pentru poză și pentru răbdare, a fost cel mai ascultător fotograf! Să îi mulțumim cu atât mai mult cu cât el urăște atât să facă poze, cât și să i se facă! Mulțumesc, Cip 

Ingrediente:
o banană coaptă bine
300 g zahăr brun
100 ml ulei de floarea soarelui
125 ml lapte de soia
patru lingurițe de oțet de mere
275 g făină
două lingurițe de praf de copt
o linguriță de sare
75 g cacao neagră

Zdrobim banana cu o furculiță până când obținem o pastă fină. În cazul în care folosim o banană mai tare (mai puțin coaptă) folosiți blenderul. Punem piure-ul de banane într-un bol și adăugăm zahărul brun. Mixăm energic, apoi adăugăm uleiul, cele patru linguri de oțet și laptele de soia. Turnăm acest amestec peste restul ingredientelor cernute (fâina, praful de copt, sarea și cacaoa). Amestecăm cu o spatulă până la încorporare și turnăm compoziția pentru negresă într-o tavă cu dimensiunile de 25x35 cm. Mie mi s-a părut ok să folosesc o tavă mai mică pentru coacere, însă prăjitura crește destul de mult și cred că mi-ar fi plăcut mai mult să fi fost puțin mai subțire. Next time, there will be a next time :)
Am nivelat compoziția cu o spatulă și am presărat deasupra bucăți de migdale, mi-am dorit un înveliș crocant! L-am nimerit, migdalele s-au prăjit ușor și au dat un plus de savoare prăjiturii.
Coacem negresa la cuptorul încins la 180 grade Celsius pentru 20-25 minute dacă vă doriți o consistență umedă, sau cinci minute în plus pentru un interior mai pufos. Eu am copt negresa 30 minute fix și a ieșit exact ce vedeți!
Ceea ce m-a uimit cel mai mult la această prăjitură a fost faptul că nu am simțit gustul bananei absolut deloc și nu am sesizat nici o diferență de gust între negresa clasică, cea cu ciocolată și aceasta! Sau doar seamănă izbitor de bine ca și gust! Anyway, ne-a plăcut șa nebunie și urcă în top 10 cele mai bune prăjituri de post, posibil să se lupte pentru locul unu cu checul cu banane!


Sursa rețetei: www.lovefoodeat.com!