Faceți căutări pe acest blog

luni, 31 decembrie 2012

Al meu 2012! Fie ca 2013 să fie unul la fel de bun!

(Al meu 2012 în câteva imagini)

Nu ştiu când sau cum, dar m-am trezit în faţa calculatorului scriind ceva despre un an ce se grăbeşte să treacă, lăsând în urmă nimic altceva decât amintiri - amintiri frumoase!
Mi-a rămas în minte o poveste pe care prietena mea, Maria, mi-a spus-o la un moment dat când eram supărată şi pe care vă rog să o citiţi şi să luaţi aminte:

O bătrână Cherokee îi spune nepotului său despre o luptă care se dă în ea. Este o bătălie între doi lupi.
Unul este rău: se înfurie, invidiază, regretă, lăcomeşte, e arogant, gelos, orgolios, minte, îşi plânge de milă, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie…
Celălalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezător, optimist, plin de compasiune şi credinţă, recunoscător…
Nepotul se gândi pentru o clipă apoi întrebă:
“Şi cine va câştiga această bătălie?”
Bătrâna Cherokee i-a răspuns simplu:
“Cel pe care îl hrănesc.”

Îmi doresc să reflectăm cu toţii asupra povestioarei transcrise mai sus şi să încercăm din răsputeri să hrănim doar lupul bun din fiecare! Să fie aceasta rezoluţia personală pentru anul care vine: să fim mai buni, să clădim doar amintiri frumoase, pentru că, în final, amintirile sunt singurele care rămân după ce timpul îşi pune amprenta! Îmi mai doresc ca anul 2013 să fie unul vesel, lipsit de tristeţe şi amărăciune, îmi doresc să-l parcurgem cu toţi oamenii dragi nouă alături, în sănătate şi pace! Şi să ne întâlnim cu bine tot aici, pe blog, la sfârşitul anului viitor, să spunem că anul care a trecut a fost unul la fel de bun! Doamne, cât îmi doresc asta!


Un an nou fericit!
Doamne ajută!


joi, 27 decembrie 2012

Bomboane cu biscuiţi şi dulceaţă


Dragii mei, sper că aţi avut parte de sărbători frumoase, petrecute în mijlocul celor dragi, cu sănătate şi veselie! Am lipsit de pe blog în ultima vreme, deşi îmi propusesem să strâng pentru voi mai multe reţete festive... dar timpul din nou mi-a dovedit că nu-mi este cel mai bun prieten!
Încerc să mă revanşez cu nişte bomboane delicioase care sper să vă încânte cel puţin pe jumătate din cât ne-au încântat pe noi!
Având un aer foarte crăciunesc, aceste bomboane au adus multă culoare pe platourile de prăjituri de pe mesele noastre anul acesta - au plăcut tuturor! Reţeta îi aparţine lui Edith, căreia nu pot decât să îi mulţumesc că împărtăşeşte cu noi toţi atâtea reţete minunate! 

Ingrediente: 
(pentru circa 40-50 bomboane)
500 g biscuiţi (Bon Appetit)
400 g dulceaţă de caise
150 g unt
250 g nucă de cocos
coloranţi alimentari (roşu şi verde)

Am măcinat biscuiţii în robotul de bucătărie, peste care am adăugat untul moale (la temperatura camerei  - deşi Edith scria în conţinutul reţetei că untul trebuie să fie topit, eu n-am fost atentă şi l-am adăugat moale, însă rezultatul a fost tot cel aşteptat). Am amestecat ingredientele tot în robot, după care am adăugat dulceaţa şi nuca de cocos (aproximativ 200 g, păstrând 50 g pentru decor).
Obţinem o pastă densă din care formăm biluţe de dimensiunea unei nuci. Putem pune în mijlocul bomboanelor o alună sau o migdală, la fel ca la bomboanele Raffaello.
Am colorat fulgii de nucă de cocos cu o picătură de colorant alimentar marca Wilton şi un strop de apă şi am dat bomboanele prin ei. Putem de asemenea să folosim fulgi de nucă de cocos gata coloraţi, am văzut că se găsesc în supermarketuri!
Simplu, delicios şi de mare efect pe mesele de Crăciun!


La mulţi ani!





marți, 18 decembrie 2012

Interviu Mixtopia.ro - "La masă cu Can't boil an egg"


"Diana, cat a trait in Anglia, primea pe mail retete de la mama ei. Asa i-a venit ideea sa puna la loc sigur toate retetele, tot ce incerca sa prepare in bucatarie. A pornit de la ideea ca “(she) can’t boil an egg” si asa i-a ramas numele blogului. Noi am aruncat un ochi in bucataria virtuala a Dianei si va spunem ca stie sa fiarba un ou si sa faca multe alte minunatii. Dar s-o cunoastem mai bine pe Diana" 


1. Cine esti si cu ce te ocupi pe langa blog?

Numele meu este Diana-Maria Oana, am 25 ani, sunt sibiancă şi, de curând, sunt profesor în învăţământul primar. Deşi, în liceu, când mă pregăteam să devin cadru didactic, nu îmi imaginam vreodată că voi ajunge să profesez, iată ca viaţa este plină de surprize şi am descoperit cu uimire că locul meu nu poate fi altundeva decât în mijlocul copiilor, încercând să pun câte o cărămidă, fie ea cât de mică, în educaţia lor!



2. Cateva cuvinte despre blog: cand a aparut, de ce si cum suna viitorul pentru blogul tau?
Blogul meu a apărut într-o zi considerată specială de multe persoane, şi anume în 10.10.2010 J Locuiam în Anglia pe vremea aceea şi, pentru că nu mai era atât de uşor să o sun pe mama pentru a cere reţete, primeam reţetele pe e-mail. Apoi m-am gândit să pun reţetele într-un loc pe care să-l pot accesa cât mai simplu... un fel de carte de bucate virtuală! Aşa a apărut blogul meu!
Cât despre viitor, cu toţii ştim cât de incert este! N-aş putea să spun că blogul meu va ajunge departe, dar aş putea să spun cu certitudine că pasiunea mea pentru gătit şi fotografiat va rămâne vie pentru totdeauna, şi atât timp cât pasiunea există, şi blogul meu va primi atenţia cuvenită!

3. Mai tii minte care a fost prima reteta prezentata pe blog?  De ce ai inceput tocmai cu aceea?
Prima reţetă apărută pe blog a fost cea a unui tort. Aveam de curând un aparat foto compact Nikon care avea o funcţie de fotografiere a mâncărurilor. Am fotografiat tortul, mi-au plăcut pozele şi în secundele următoare blogul avea să ia naştere... “from scratch” cum zic americanii J Nu ţin minte să fi bâjbâit la alegerea numelui sau la editarea conţinutului blogului... ţin minte doar că totul a decurs foarte natural si firesc la momentul respectiv! Şi la fel se întâmplă şi acum!

4. Dar care a fost primul preparat la care ai dat gres, asta iti mai aduci aminte?
O, da! Aveam 9 ani şi, alături de sora mea mai mică, am încercat să pregătim o surpriză părinţilor noştri la aniversarea a 10 ani de căsnicie! Am încercat o reţetă de tartă cu fructe, pe care mama o făcea frecvent! Cum era de aşteptat, blatul s-a copt pe jumătate, cealaltă jumătate arzându-se, budinca de vanilie a rămas lipită pe fundul cratiţei şi singura surpriză pe care am facut-o părinţilor a fost o bucătărie cu susul în jos! Dar le-am oferit bucuria de a-şi vedea copiii încercând din răsputeri să pregătească ceva dulce numai pentru ei!

5. Care e preparatul prezentat pe blog care a facut ravagii in randul cititorilor?
Toate reţetele prezentate pe blog se bucură de aproximativ acelaşi număr de vizualizări, comentarii, like-uri pe Facebook! Totuşi, sezonul trecut, o reţetă de prăjitură pufoasă cu prune (http://www.cantboilanegg.ro/2012/08/prajitura-cu-prune.html) a atras atenţia cititorilor, însumând cele mai multe vizualizări de până acum, în număr de peste 24000! Dar nu pot spune că a facut ravagii, doar s-a bucurat de un număr mai mare de accesări şi încercări, încercări reuşite demonstrate cu poze de la cititorii blogului J

6. Tot tu faci si pozele pentru blog? Daca da, care e ritualul fotografierii, unde pui preparatele la pozat, ai niste trucuri anume pentru sedinta foto?
Da, eu fac pozele pentru blog! Nu există un ritual, dar înainte de a fotografia, orice, am grijă să o fac cu calm şi multă linişte în juru-mi! Dacă sunt agitată sau nervoasă, indiferent de motiv, am observat că rezultatul nu a fost niciodată mulţumitor! Deci premergător şedinţei foto, este absolut necesar să se instaleze liniştea şi calmul în jurul meu! Deocamdată, aparatura îmi permite să fotografiez numai la lumină naturală, lângă un geam mare în bucătărie!

7. De cat timp gatesti si de cand a inceput pasiunea pentru bucatareala?
La modul serios gătesc de când l-am cunoscut pe soţul meu, deci de aproximativ patru ani! Însă îmi amintesc cu drag că găteam încă din liceu şi aveam mereu invitaţi la masă care erau încântaţi de puiul la cuptor şi cartofii prăjiţi cu care se delectau J Dintotdeauna mi-a plăcut să stau în jurul mamei, să o “ajut” în bucătărie, deci cred că pasiunea pentru bucătărie s-a născut odată cu mine!

8. Cat de des gatesti? Tot ce gatesti pui si pe blog?
Gătesc aproape zilnic! Încercăm să avem o dietă echilibrată şi, pe cât posibil, să evităm tentaţiile culinare apărute la fiecare colţ de stradă! Nu tot ce gătesc apare pe blog, din lipsă de timp, evident! Dar încerc ca măcar reţetele dulci să-şi găsească un loc pe blog!

9. Influente in domeniul gastronomic ai? Daca da, pe cine de la mama pana la bucatari faimosi?
Mama este declarată definitiv şi irevocabil principala influenţă în domeniu, nu pentru că se spune despre mâncarea bună că este “ca la mama acasă”, ci pentru că mâncarea mamei chiar este cea mai bună J Îmi plac şi mă inspiră mulţi bucătari faimoşi, însă preferata mea rămâne canadianca Anna Olson! Mă relaxează modul în care ea găteşte dulciuri şi nu de puţine ori i-am încercat reţetele.

10. In copilarie, ce-ti placea cel mai si cel mai mult sa mananci?
Cel mai mult îmi plăcea o budincă de griş pufoasă, îmbibată cu mult lapte! Era desertul meu preferat şi mama avea grijă să ni-l gătească aproape în fiecare week-end, la cerere!

11. Dar acum, ce-ti place cel mai si cel mai mult sa gatesti?
Gătitul este de multe ori o provocare pentru mine, îmi place să încerc să gătesc acasă tot ce găsim în meniurile restaurantelor sau pe rafturile magazinelor. Gătesc absolut orice, atâta vreme cât sunt în bucătăria mea! În alte bucătării mi-e mai greu să mă desfăşor!

12. Repede, care e un top 5 al preparatelor preferate pentru un meniu complet pentru o zi?
Aş începe ziua cu ouă Benedict la micul dejun, la prânz cred că aş alege un gyros de pui cu pita şi salată verde, iar la cină mi-ar plăcea să aleg spaghete alla Carbonara. Ca şi desert, o felie generoasă de cheesecake ar fi ideală, deşi m-ar ţine o oră în plus pe banda de alergat :))!

13. Cand vine vorba de specificuri culinare, ce cultura gastronomica iti place cel mai mult si de ce?
Bucătăria mediteraneană îmi place foarte mult, cea grecească în mod special, chiar dacă nu m-am încumetat să gătesc mai mult decât câteva sosuri! Reţetele greceşti sunt uşoare dar consistente în acelaşi timp şi au o savoare aparte, îmi plac la nebunie! În materie de dulciuri, nu pot să nu prefer bucătăria franţuzească, cu ale ei croissante, brioche, macarons, clafoutis, fondue şi câte altele!

14. Daca ai avea voie toata viata sa mananci un singur preparat, care ar fi acela?
Răspunsul la această întrebare mi-a luat cel mai mult timp de gândire, pentru că pot cu greu să am o preferinţă culinară, dar să mai şi aleg un singur preparat pentru o viaţă?! Totuşi aş alege pâinea, dintotdeauna mi-a plăcut pâinea proaspătă şi nu de puţine ori o mâncam fără altceva, şi mi-a fost extrem de greu să renunţ să o mai consum alături de orice, aşa cum eram obişnuită! Deci da, fără îndoială că aş alege pâinea, simpla şi cea de toate zilele pâine!

15. De ce crezi ca intra lumea la tine pe blog, ce cauta si ce anume crezi ca le oferi in plus?
Oamenii intră pe blog pentru a căuta o reţetă în marea de reţete online! Îmi place să cred că oamenii revin pentru că mă percep aşa cum sunt, um om deschis de la care vor primi întotdeauna un sfat, un truc culinar, un zâmbet! Un rol extrem de important în revenirea cititorilor îl au şi reuşitele de care se bucură reţetele mele în bucătăria oricărui om, fie el bucătar sau novice în ale gătitului! Contează enorm ca informaţia transmisă să fie verosimilă şi cât mai simplu exprimată în cuvinte sau fotografii! Cred ca toate acestea fac oamenii să revină pe blog!

16. Daca ar fi sa faci reteta blogului tau, care ar fi ingredientele (de succes si de nelipsit) si modul de preparare prin care ti-ai cuceri degustatorii online?
Reţeta blogului ar trebui să conţină pasiune, simplitate, veridicitate, o doză de umor şi originalitate! Este importantă şi descrierea sentimentelor şi a experienţelor personale ale bloggerului în cuprinsul reţetei, oferă blogului un caracter personal!

17. De final, daca ar fi sa faci o mixtopie pentru o seara perfecta, ce ai manca, ce melodie/ trupa ar fi pe fundal si care e gadget-ul care ti-ar face seara mai usoara inspre perfectiune (inventat deja sau un gadget futurist pe care ti l-ai dori)?
Într-o seara cu adevărat perfectă aş fi înconjurată de familie, aş mânca ceva uşor, probabil o supă-cremă de ciuperci, pe care n-aş refuza-o nicicând, pe fundal s-ar auzi “Always with me, always with you” a lui Joe Satriani şi gadgetul futurist ar fi o maşină a timpului, dacă nu pentru a-l întoarce şi a aduce la masă oameni dragi care nu mai sunt, măcar pentru a-l opri în loc şi a ne ajuta să ne bucurăm veşnic de acele momente frumoase... sună atât de ireal, dar da, mi-aş dori din suflet o maşină a timpului!

Puteţi vedea interviul integral si pe site-ul Mixtopia:




duminică, 16 decembrie 2012

Negresă cu fructe confiate



Ingrediente:
(pentru o tavă cu dimensiunile 25x30cm)
150g unt
160g ciocolata neagra (72% cacao)
o lingurita de esenta de vanilie
250 g zahar
3 oua
150 g faina
3 linguri de cacao
o lingurita de sare
100 g mix fructe tropicale uscate
o jumpătate de linguriţă de scorţişoară

Am topit untul şi ciocolata la baie de aburi, după care am adăugat esenţa de vanilie.  Lăsăm ciocolata topită să ajungă la temperatura camerei, timp în care mixăm ouăle cu zahărul până când acestea îşi dublează volumul şi se transformă într-o spumă aerată deschisă la culoare (aproximativ 7 minute).  Adăugăm şi ciocolata topită şi răcită peste spumă, după care încorporăm crema obţinută peste ingredientele uscate cernute (făina, scorţişoara, sarea şi cele trei linguri de cacao). Amestecăm cu grijă, încercând să evităm formarea cocoloaşelor şi în final adaugăm mixul de fructe tropicale uscate.  Încorporăm fructele confiate în compoziţie şi turnăm amestecul într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Nivelăm compoziţia cu o spatulă şi dăm tava la cuptorul încins la 180°C pentru 25-30 minute, sau până când trece testul scobitorii. Vă recomand să nu deschideţi uşa cuptorului în primele 15 minute de coacere, nici intr-un caz!


          După coacere, lăsăm prajitura să se răcească complet (chiar şi peste noapte), după care tăiem felii generoase peste care putem turna o glazură de ciocolată sau pudra zahăr vanilat! Eu am pudrat zahăr vanilat folosind nişte sabloane de carton ilustrând iarna-Crăciunul, decupate de mine!


Moşule, te-aştept să vii!
Cu drag,
Diana

P.S. Am pregătit aceste negrese în cadrul interviului cu mixtopia.ro, la care am fost invitată de curând să particip! Revin cu detalii despre interviu :)


marți, 11 decembrie 2012

Daruri cu drag pentru voi de la Talise Jewels


Brăţările cu şnur roşu au devenit IT Items. Începând cu Madonna, Paris Hilton, Nicole Richie, Ashton Kutcher şi pănă la femei simple din Israel, toată lumea le poartă. 
Şnurul roşu vine din Kabbalah, fiind darul divin de la mormântul sacru al mamei Rachela. Potrivit unei tradiţii, un şnur rosu se înfaşoară la mormânt de şapte ori, devenind astfel sacru şi cu puteri tămăduitoare, vindecând pe oricine îl poartă la mână.
Superstiţiei deochiului i se oferă foarte mare importanţă în diferite culturi religioase, astfel că oamenii au gândit modalităţi de apărare împotriva energiilor negative pe care ceilalţi le îndreaptă (conştient sau inconştient) asupra noastră. Turcii ţin la intrarea în casă şi în bijuterii "nazar boncuk", iar popoarele arabe au "hamsa", mâna Fatimei, fiica profetului Mohamed.
Însă, cea mai populară formă de protecţie împotriva deochiului este şnurul roşu purtat la mână. Chiar şi în cultura noastră, copiilor mici li se pune la mână un astfel de şnur pentru a nu fi deocheaţi. Cultura Kabbalah spune că purtând un astfel de şnur se crează o energie mentală şi spirituală protectoare.
În ultimul timp, odată cu adoptarea acestei forme de protecţie de către vedete ce au îmbrăţişat Kabbalah şi nu numai (Madonna, Britney Spears, Victoria Beckham), brăţările cu şnur roşu au devenit accesorii la modă. Astfel că, reinterpretări ale acestor simboluri au început să apară. Pe o braţară din şnur roşu se pot prinde cristale swarovski, bănuţi din aur sau argint, plăcuţe cu mesaje inscripţionate, figurine precum elefanţi, trifoi, fetiţe, băieţei şi chiar, pentru dubla protecţie, mâna Hamsa.

Theodora de la Talise Jewels ne invită să fim în tendinţe oferind cadou nu una, ci două brăţări cu şnur roşu sau negru, la alegere (brăţările sunt cele prezentate în imagine).

Pentru a intra în posesia brăţărilor cu şnur roşu, trebuie să parcurgi paşii de mai jos:
- Fii parte din comunitatea Can't boil an egg cu un Like pe Facebook;
- Dă share pe Facebook acestei postări (apasă butonul ”distribuie” din partea de jos a postării), cu titlul "Vreau brăţara Talise de Crăciun";
- Revino pe blog cu un comentariu la această postare și spune-ne cu ce nume ești înregistrat pe Facebook și participi la concurs!

Este important să știi că:
- nu vor fi luate în considerare comentariile duble și anonime
- vor fi luaţi în considerare doar participanţii care au îndeplinit toate cele trei condiţii de participare! 
- perioada de participare la giveaway începe de astăzi, 11 decembrie 2012 și se încheie sâmbătă, 15 decembrie 2012, ora 23:59!
- câștigătorii brăţărilor vor fi aleşi cu ajutorul site-ului random.org în data de 16 decembrie 2012 și vor fi anunțaţi printr-un update la această postare și pe pagina Facebook a blogului!
- câștigătorul este rugat să trimită datele de contact și o adresă de pe teritoriul României pe e-mail cantboilanegg@yahoo.com până în data de 17 decembrie 2012, ora 23:59. În cazul în care câștigătorul nu va trimite un e-mail cu datele sale de contact, se va recurge la o altă extragere și desemnarea unui alt câștigător!
- dacă aveți orice fel de nelămuriri sau întrebări, vă rog să mi le adresați pe e-mail cantboilanegg@yahoo.com, altfel nu voi putea răspunde la îndrebările din cadrul comentariilor.


Orice alte modele de brăţări vă plac, precum şi alte bijuterii, vor putea fi comandate de pe blogul Theodorei, 

Mulţumesc Theodorei pentru cadourile oferite şi vă urez mult succes!


UPDATE
And the winners are:

Diana Ioana


Ana Neagoe




Felicitări, fetelor! 
Vă rog să îmi transmiteţi pe adresa de e-mail menţionată mai sus culoarea şnurului pentru brăţară (poate fi roşu, bleumarin, crem sau negru) şi adresa la care doriţi să fie trimise brăţările! Dacă vom primi datele cerute în cursul zilei de astăzi, brăţările vor pleca mâine dimineaţă spre voi, şi de Crăciun veţi putea purta brăţara Talise!
Să le purtaţi cu drag!!!


luni, 10 decembrie 2012

Caramel croissant pudding

Cea mai rapidă formă de a transforma nişte resturi de croissante în unul dintre cele mai caramelicioase deserturi homemade ever. De aseară mi-a stat gândul la acest desert şi azi dimineaţă, m-am dus direct la sursa reţetei, site-ul binecunoscutei Nigella Lawson.
Reţeta a ieşit o nebunie, şi singurul meu regret a fost că am făcut doar două porţii, una pentru mine şi a doua pentru al meu soţ iubit şi drag. Am fost rea şi am sperat să nu-i placă şi lui la fel de mult desertul, în ideea că voi mânca eu mai mult, dar... fleoşc! i-a chiar plăcut! Nu avea ce să nu-i placă! Croissantul? Sau caramelul? Sau migdalele? Nebun să fii ca să spui nu unui asemenea desert care, spre bucuria nemărginită a bucătarului, se face în doi timpi şi trei mişcări.
Fie că alegeţi croissante din comerţ, sau unele făcute chiar de voi după reţeta mea, garantez că vă vor încânta la superlativ!

Ingrediente:
două croissante
100 g zahăr
două linguri de apă
100 ml lapte
două linguri de smântână grasă
două ouă

Croissantele se rup bucăţi şi se aşează în două forme termorezistente, sau una mai mare :)

Pregătim caramelul astfel: punem zahărul la caramelizat alături de cele două linguri de apă. Pentru caramelizarea zahărului recomand folosirea unei cratiţe cu pereţi groşi, pentru a preveni arderea zahărului. Când zahărul este caramelizat, turnăm smântâna şi laptele, amestecând încontinuu şi încercând să evităm bulele care se formează la suprafaţa caramelului. Lăsăm amestecul la foc mic până când zahărul este topit complet, după care luăm amestecul de pe foc şi adăugăm cele două ouă bătute în prealabil cu o furculiţă. Amestecăm cu un tel până la omogenizare.
Pentru caramelizarea zahărului am folosit ghici ce? - wok-ul meu marca Vitesse pe care îl declar definitiv şi irevocabil multifuncţional şi de nelipsit din bucătăria mea!

Din păcate, rapiditatea cu care trebuie parcurşi paşii în prepararea caramelului nu mi-au permis să fac poze, dar sper că explicaţiile sunt suficiente pentru a descrie modalitatea de preparare.
Turnăm caramelul în forme, peste croissante, după care presărăm câţiva fulgi de migdale.


Dăm formele la cuptorul încins la 180°C pentru 20 minute.


Servim categoric cu un pahar cu lapte şi cu poftă mare!




sâmbătă, 8 decembrie 2012

Biscotti cu ciocolată şi alune

Se potrivesc ca o mănuşă în sezonul rece, dând un plus de savoare ceştii zilnice de lapte fierbinte, cafea sau ceai. Vă spuneam aici că denumirea de biscotti vine de la latinescul "biscoctus" care înseamnă "de două ori gătit/copt". Această nouă reţetă de biscotti este foarte asemănătoare cu prima, însă s-a transformat rapid în preferata mea în materie de biscotti datorită conţinutului de ciocolată cu lapte în compania alunelor de pădure   (pe care le ador) şi a scorţişoarei. Vor fi prezente pe masa de Crăciun a acestui an şi sper că-i vor încânta pe colindători!

Ingrediente:
(pentru circa 20 biscotti)
100g ciocolată cu lapte
20g unt
15 ml cafea
1/2 linguriţă bicarbonat de amoniu
1 ou
70g zahar
esenţă de vanilie şi/sau esenţă de rom
1 varf de cuţit de sare
un vârf de cuţit de scorţişoară
150g făină
100g alune de pădure

Ciocolata se pune la topit la baie de aburi cu cele 20g de unt. Când ciocolata este topită se ia de pe baia de aburi şi se lasă să ajungă la temperatura camerei.
Oul se bate spumă, până când îşi deschide culoarea şi îşi dublează volumul. Apoi se adaugă zahărul ploaie şi aromele (vanilie, rom, scorţişoară şi sare) mixând în continuare. Peste amestecul de ouă se adaugă ciocolata topită, încă lichidă. Mixăm până la încorporare, după care adăugăm cafeaua în care am stins bicarbonatul de amoniu/amoniacul. 
Bicarbonatul de amoniu sau, mai des întâlnit sub denumirea de amoniac, este un agent de creştere folosit în special la prăjituri cu foi, fursecuri şi biscuiţi. Comparativ cu praful de copt, bicarbonatul de amoniu produce mai mult gaz şi determină o creştere mai mare, folosind o cantitate mai mică de agent. Mirosul şi gustul neplăcut al bicarbonatului de amoniu sunt anihilate de cafeaua fierbinte în care îl stingem înainte de a-l adăuga compoziţiei pentru biscotti! În alte cazuri, bicarbonatul de amoniu se stinge în lapte fierbinte, oţet sau zeamă de lămâie, în toate aceste situaţii lichidele având rolul de a anihila gustul şi mirosul neplăcut în diverse preparate, făcând gazul emanat de bicarbonatul de amoniu să se evapore la contactul cu căldura emanată de cuptor. Bicarbonatul de amoniu se foloseşte strict la preparate coapte.
Revenind la reţeta de biscotti, după încorporarea cafelei cu amoniacul în compoziţie, adăugăm făina şi amestecăm totul cu o spatulă până la încorporarea tuturor ingredientelor, apoi adăugăm alunele de pădure. Compoziţia rezultată va fi lipicioasă şi destul de moale. Se dă la frigider pentru o jumătate de oră sau la congelator pentru zece minute. Răsturnăm compoziţia pe o planşetă înfăinată şi modelăm un sul de 4-5 cm în diametru. Transferăm sulul într-o tavă tapetată cu hârtie de copt şi coacem la cuptorul încins la 180°C pentru 20 minute. După cele 20 minute, scoatem sulul, îl lăsăm să se răcească pentru aproximativ 15 minute, după care îl tăiem felii de 1 cm grosime, pe diagonală! Aşezăm feliile rezultate din nou în tavă şi reintroducem tava la cuptorul încins pentru înca aproximativ 5 minute pe o parte şi încă 5 minute pe cealaltă parte. 
Biscotti se vor usca destul de mult şi îşi vor păstra aspectul şi textura chiar de-a lungul a mai multe săptămâni, dacă sunt păstraţi într-un borcan/cutie închise ermetic.
S-aveţi poftă!

Le-am consumat pentru început cu lapte cu miere... au fost o nebunie!!!