Faceți căutări pe acest blog

marți, 18 septembrie 2012

Donuts (Gogoși americane)

          Nici nu s-a instalat bine toamna și v-am spus eu că sunt în permanență cu gândul la confort food, ciocolată, prăjituri, tarte... de parcă ne-ar ține de cald caloriile. Duminică am făcut gogoși, și în curând voi reîncepe să fac pâine, cornuri și alte rețete cu aluaturi dospite, că despre asta este toamna, toamna mea! Nimic nu se compară cu un week-end liniștit acasă, cu bucatăria ”duhnind” a bunătăți și cu oameni dragi în jurul mesei! Life is good, so good!
          Duminică mi-era poftă de gogoși, iar vestea că urma să avem musafiri doar m-a pus pe treabă. Am făcut cele mai bune gogoși, cu ajutorul meu numărul 1, fără de care aș renunța la ideea de aluaturi dospite, mașina de pâine. Pur și simplu urăsc să frământ. Pentru alții, frământatul e o plăcere (vezi-o pe mama :)) ) dar mie nu-mi place deloc. Așa că mașina de pâine mă scutește de o activitate care nu-mi place, ușurându-mi munca la maxim!
          Buuuun, să ”auzim” și rețeta!
          Pentru aproximativ 30 de gogoși folosim:
- 500 g făină
- 10 g drojdie uscată (sau 20 g drojdie proaspătă)
- o jumătate de linguriță de sare
- 200 ml lapte călduț (nu fierbinte)
- o lingură cu vârf de untură (dă gogoșilor o frăgezime maximă)
- două ouă
- două linguri de zahăr (gogoșile în sine nu au ieșit foarte dulci, însă ciocolata și bomboanele decorative compensează gustul)
- o linguriță de coajă de lămâie
- esență de vanilie

          Așa cum am avut grijă să subliniez mai sus, am folosit mașina de pâine pentru etapa de frământare și dospire. Am pus în cuva mașinii ingredientele lichide: laptele, ouăle, apoi am pus untura, coaja de lămâie, esența de vanilie și zahărul, urmând să adăugăm făina amestecată cu sarea și drojdia uscată. Setăm mașina de pâine pe programul de frământare și dospire și vreme de o oră și jumătate o lăsăm să muncească ea, vrednica de ea, în timp ce noi putem savura un cappuccino fierbinte! V-am zis eu ca sunt numai cu gândul la confort food!

          Dacă nu avem o mașină de pâine în dotare, începem prin amestecarea laptelui călduț cu drojdia uscată într-un bol încăpător pe care îl uităm într-un loc călduț timp de 15-20 minute, când drojdia se înfoaie și face bule. În alt bol batem ouăle cu o furculiță și apoi adăugăm untura, zahărul, esența de vanilie și coaja rasă de lâmâie, amestecând până la omogenizare. Cernem făina împreună cu sarea într-un al treilea bol, cel mai mare (pentru că aici urmează să rămână și să dospească aluatul), facem o gaură cu mâna în făină și adăugăm laptele cu drojdia. Amestecăm ușor cu o lingură, după care adăugăm și cealaltă compoziție, continuând să amestecăm până la formarea bilei de aluat, când răsturnăm aluatul pe o planșetă înfăinată și continuăm frământarea cu mâna. Frământăm cam 15 minute, până când, deși rămâne moale, aluatul nu se mai lipește de mâini. Punem aluatul frământat în bolul încăpător, îl acoperim cu un șervet de bucătărie și îl lăsăm să crească într-un loc călduț, ferit de curenți de aer, pentru o oră-o oră și jumătate. Își va dubla volumul.

          După perioada de dospire, turnăm aluatul pe o planșetă înfăinată și întindem o foaie de un centimetru grosime. Decupăm gogoșile cu o formă rotundă (aproximativ 8-9 cm în diametru) sau cu ”gura” unui pahar! Cu o formă mai mică (de exemplu eu am folosit un dop de sticlă metalic) decupăm un al doilea cerculeț în mijlocul cercului mare. Lăsăm gogoșile astfel formate să mai crească puțin pe planșeta înfăinată, cam 35-40 de minute, după care le prăjim în baie de ulei. Verificăm daca uleiul este încins cu vârful unei scobitori. Daca uleiul face bule în jurul scobitorii, putem pune și gogoșile. Eu am folosit o spatulă foarte subțire pentru a face transferul de pe planșetă în vasul cu ulei, și vă recomand să faceți la fel daca doriți să păstrați forma rotundă a gogoșilor. Fierbem gogoșile la foc mediu până la rumenire. Nu vă lăsați pradă tentației de a le prăji la foc mare, riscați să se innegrească într-o secundă și să rămână aluatul necopt în interior. Nu mă întrebați de unde știu!!! Scoatem gogoșile pe o tavă tapetată cu șervete de bucătărie, pentru a absorbi excesul de ulei.

          Puteți pudra gogoșile cu zahăr sau le puteți da prin ciocolată (albă/neagră), presăra cu bomboane decorative etc! Lăsați-va imaginația să zboare!

          Eu vă asigur de un singur lucru: indiferent de modalitatea de ornare vor rezulta cele mai bune, pufoase și aromate gogoși mâncate vreodată, de asta puteți fi siguri!



       

duminică, 16 septembrie 2012

Tort cu ciocolată și zmeură

          Astăzi (17 septembrie) este ziua de naștere a tatălui meu, un om care cu siguranță simte fiori acum, stând în fața calculatorului de la birou, într-o zi frumoasă de luni, septembrie luni, citind aceste rânduri! Această postare i-o dedic în întregime și... îti urez multi ani fericiți, tata, să fii sănătos și să parcurgem împreună numai clipe frumoase! Știți voi, tata este fanul meu numărul unu. El este primul care simte lipsa postărilor mele când eu sunt prea ocupată să mai gătesc, să fotografiez sau să scriu postări pe blog, și tot el este cel care mă ceartă, spunându-mi: ”în fiecare dimineață deschid calculatorul și prima literă pe care o scriu pe Google este C, iar el știe și mă duce direct la pagina ta, și văd că iar ai rămas în urmă cu postările!” Deci, un motiv în plus pentru care merită nu doar o felie de tort! He's my no. 1 fan, I told you so!
          I-am sărbătorit ziua de naștere în avans, sâmbătă, când am mers cu toții acasă și ne-am strâns în jurul mesei. Acelea sunt cele mai fericite momente, când, indiferent de ce am face, suntem toți împreună! Și cu toții ne dorim ca acele momente să se repete infinit, pentru că Dumnezeu ne-a înzestrat cu o familie minunată!
          Cum orice zi fericită este prilej de bunătăți, voi scrie rețeta tortului pe care l-am savurat sâmbătă. Am ales un tort cu muuuultă ciocolată și zmeură, din cea pe care eu însămi (bine, cu ajutorul mamei) am cules-o din grădină și am congelat-o pentru deserturi speciale, ca acesta.
          Începem cu prepararea cremei de ciocolată, deoarece are nevoie de o perioadă mai lungă de stat la frigider, timp în care ne putem ocupa de blaturi. Aceasta cremă de ciocolată este cel mai simplu posibil de preparat, cu minimul de ingrediente. Am văzut această rețetă într-un tutorial despre prepararea a diferite variante de frosting pentru cupcakes și am reținut că unei cantități de 100g de ciocolată (fie ea alba sau neagră) îi revin 125 ml frișcă lichidă.
          Așadar, folosim:
- 400 g ciocolată neagră (minim 55% cacao)
- 500 ml frișcă lichidă (am folosit cu succes Creme patisserie de la Meggle)
          Încălzim frișca pe baie de aburi, având grijă ca nu cumva să fiarbă pentru că atunci am pierdut în zadar o jumătate de litru de frișcă. Punem ciocolata bucățele în frișca fierbinte și amestecăm până când ciocolata este topită, ținând bolul cu frișca și ciocolata deasupra vasului cu apă fierbinte folosit la baia de aburi, doar că nu pe foc.
          Lăsăm crema astfel obținută să ajungă la temperatura camerei, după care o dăm la frigider pentru minim două ore. După două ore o mixăm timp de 4-5 minute la viteza medie a mixerului, obținând un amestec cremos. Culoarea cremei va fi mai deschisă, însă pentru o culoare mai intensă putem adăuga puțină cacao neagră.
       
          Pentru blat (inspirată de tortul Anei Maria Ciolacu - Tort de ciocolată cu swiss meringue buttercream - merci, Ana) am folosit următoarele

Ingrediente:
350 g faina (cantitatea inițială era de 300g, am ajustat-o puțin)
2 lingurițe de praf de copt
lingurițe de bicarbonat de sodiu
o linguriță rasă de sare
100 g cacao neagră
420 g zahar
120 ml ulei
210 ml lapte bătut
200 ml espresso fierbinte
3 ouă
o lingură esență de vanilie

          Am cernut făina, cacaoa, praful de copt, bicarbonatul de sodiu și sarea (într-un cuvânt, ingredientele solide) într-un bol. În alt bol batem ușor ouăle cu uleiul, laptele bătut și esența de vanilie, apoi adăugăm zahărul (nu este necesar ca zahărul să se topească, deci nu insistați), amestecând ușor. Turnăm compoziția peste ingredientele solide și amestecăm ușor. În final, turnăm cei 200 ml de espresso fierbinte și amestecăm ușor până la încorporare! Am folosit un plic de espresso la 200 ml apă, deci nu a rezultat o cafea foarte concentrată.
          Cantitățile de mai sus sunt pentru trei blaturi (cu diametrul de 15-18cm), însă eu am ales să împart compoziția în două părți egale și să coc doar două blaturi într-o formă cu diametrul de 22cm! Ar fi ideal să avem două forme cu aceleași dimensiuni, însă compoziția poate sta câteva minute fără probleme în bol, la temperatura camerei, așteptându-și rândul la cuptor. Credeți-ma, e pe testate!
          Am copt blaturile la 180°C timp de fix 30 minute, asigurându-mă astfel că blaturile au consistența dorită, ușor umedă, nemaifiind necesară însiroparea!
         
 Înainte de a scoate blaturile din cuptor, înfigem o scobitoare în mijlocul blatului. Dacă scobitoarea iese curată, știm că blatul este copt.
          Lăsăm blaturile să se răcească complet înainte de a fi tăiate.
          Tăiem blaturile pe jumătate cu un cuțit cu lamă lungă zimțată (unul pentru tăiat pâinea este ideal) și le umplem cu crema de ciocolată peste care punem câteva bucăți de zmeură. Pastrăm o treime din cremă pentru îmbrăcat tortul și ornare.

       
Îmbrăcăm tortul cu crema rămasă și ornăm după preferință.





P.S. Am scris ”astăzi 17 septembrie” pentru că mâine dimineață tata va citi această postare, chiar de ziua lui :)

       

joi, 13 septembrie 2012

Prăjitură cu ciocolată și prune

          Aparent, mâncăm doar prăjituri cu prune! Dar hai că nu vă mai înnebunesc cu atâtea rețete cu prune, sper ca asta să fie ultima! De curând am descoperit cât de mult ne plac și, deși le-am încercat în atâtea variante, jur că nu mă pot hotărî care e preferata mea. Pur și simplu toate îmi plac la nebunie, fiecare are farmecul și savoarea ei! Dacă îmi urmăriți blogul, cunoașteți faptul că mie îmi plac mâncărurile și deserturile rapide, iar această prăjitură nu face excepție de la regulă, se prepară în doi timpi și trei mișcări, iar rezultatul este unul ispititor de delicios!
          Vă mai spuneam că mi se părea ciudată combinația ciocolată+fructe, ei bine, acum mi se pare de-a dreptul firească și bună cu nerușinare! Nu mai stau la taclale și vă scriu rețeta, delicioasa rețetă de prăjitură cu ciocolată și prune!

   Ingrediente:
- 6 prune mari
- 150 g făină de grâu tip 000
- două lingurițe de praf de copt
- un sfert de linguriță de sare
- 110 g unt
- 100 g zahăr tos
- 100 g zahăr brun
- 35 g cacao
- 1 ou
- esență de vanilie
- 120 ml lapte

          Într-un bol cernem făina, praful de copt, sarea si cacaoa. Untul la temperatura camerei se mixează cu zahărul până când obținem un amestec cremos. Se adaugă oul bătut, mixând în continuare, după care adăugăm esența de vanilie și laptele. Adăugăm amestecul lichid peste ingredientele solide și amestecăm energic cu o spatulă până la încorporare. Turnăm compoziția într-o tavă rotundă (cu diametrul de 22cm) tapetată cu unt și cacao. Folosim cacao în locul făinii pentru a evita urmele albe lăsate de făină pe marginile prăjiturii.


          Nivelăm compoziția cu o spatulă și așezăm jumătățile de prune, cu partea tăiată în sus, la un centimetru distanță una de cealaltă.


          Coacem prăjitura în cuptorul încins la 180°C timp de 40-45 minute, sau până când o scobitoare înfiptă în mijlocul prăjiturii iese curată!
          Este dulce și gustoasă și aromată și pufoasă și... și... trebuie să o încercați, de chiar! Vă veți convinge că e normal să nu mai am cuvinte să o descriu :-)!
          


Sursa rețetei: www.bakingbites.com
          

sâmbătă, 8 septembrie 2012

Brownie plum cake

          Prunele sunt fără îndoială cele mai reprezentative fructe pentru sfărșitul verii și începutul toamnei. Culoarea lor movulie mă încântă de fiecare dată și mă îndeamnă să le încerc în diferite combinații. Prăjitura cu prune, postată aici, a făcut furori pe blog luna aceasta, însumând peste 10000 de accesări. Unii dintre voi ați încercat-o, iar mulți dintre voi mi-ați transmis un feed-back pozitiv, lucru pentru care vă vin în întâmpinare cu o nouă rețetă de prăjitură cu prune, de data aceasta având o bază de ciocolată. Am combinat ciocolata cu prunele pentru prima dată și a fost un mare succes, oricât de sceptică recunosc că am fost la început!
          Rețeta am găsit-o în una din revistele pe care zilele trecute le-am răsfoit, nu pot sa-mi amintesc daca era vorba de ”Libertatea pentru femei” sau ”Ioana”, scuze! Oricum ar fi fost, rețeta prezintă mai multe modificări față de rețeta originală.
          
Ingrediente:
- aproximativ 20 prune
- 6 ouă
- 6 linguri de zahăr
- 6 linguri de făină
- o linguriță de praf de copt
- o linguriță de coajă de lămâie
- esență de vanilie
- 100 g ciocolată neagră
- 100 g ciocolată cu lapte
- două linguri de cacao
- patru linguri de smântână dulce
- 20 g unt
- o mână de fulgi de migdale (opțional)

          Pentru început topim la baie de aburi ciocolata împreună cu untul, smântâna dulce și cele două linguri de cacao. Lăsăm amestecul de ciocolată să se răcească complet.
          Separăm albușurile de gălbenușuri. Batem albușurile spumă tare cu un vărf de cuțit de sare. Încorporăm zahărul ploaie și mixăm până la topirea acestuia. Adăugăm gălbenușurile, unul câte unul, continuând să mixăm la viteză mare. În final adăugăm aromele (esența de vanilie și coaja de lămăie) și încorporăm cu grijă făina amestecată cu praful de copt (punând câte o lingură o dată), amestecând ușor cu o spatulă.
          Împărțim compoziția în două părți egale. În prima parte adăugăm ciocolata topită și răcită, amestecând cu grijă până la încorporare!
          Turnăm compoziția cu ciocolată în tava tapetată cu hârtie de copt (tava folosită are dimensiunile de 35x25cm), nivelăm cu un cuțit lat, după care turnăm și a doua parte a compoziției rămase, întinzând-o peste cea de ciocolată, de asemenea nivelând-o.
          Dăm tava la cuptorul încins la 180°C și coacem timp de 10 minute. În acest timp curățăm prunele de sâmburi și le tăiem pe jumătate. Le punem într-o farfurie întinsă și le presărăm cu puțină scorțișoară. În rețeta originală era specificată o cantitate de 50 ml lichior de migdale și zeama de la o lămâie în care se înmuiau prunele. Am ales să presar doar scorțișoară, nu îmi place prea mult lichiorul și nici esențele de migdale.
          După 10 minute de stat la cuptor, scoatem tava cu prăjitura și așezăm prunele cu partea tăiată în sus! Opțional, presărăm și o mână de fulgi de migdale. Dăm din nou tava la cuptor pentru încă 25-30 minute, până când prăjitura trece testul scobitorii.
          Se lasă să se răcească în tavă, se îndepărtează hârtia de copt și se taie felii potrivite. 
          Poftă bună!