Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 22 august 2012

Sun dried tomatoes and cheddar scones

          5:00 a.m. - Mă răsucesc și iar mă răsucesc în pat, dorindu-mi să mai închid ochii pentru măcar o oră. Cum să mă trezesc de la ora asta, Dumnezeule? E 5 fix, nici cocoșul nu s-a dezmeticit să-și cânte eternul cucurigu! Hai să aprind televizorul!, zicându-mi că voi da peste vreun program plictisitor care mă va ajuta să dorm măcar încă o oră-două! E încă vacanță, ce naiba?! Butonez și iar butonez și dintr-o data: Wow, Anna Olson la tv, pe Euforia! Nu i-am mai urmărit de foarte multa vreme emisiunea, cândva o făceam cu plăcere, dar acum nici nu mai știu în ce interval orar se difuzează emisiunea ei. Cert este că am apucat să văd o emisiune difuzată în reluare probabil, la 5 dimineața. Ce făcea Anna Olson? Scones, de toate felurile și cu toate aromele! Sărate, dulci, simple, cu fructe, de toate... explicând pas cu pas modalitatea de preparare a rețetei! Eram încântată la maxim! Să va mai spun că mi-a trecut somnul definitiv și iremediabil sau se subînțelege :-)? Cel mai mult mi-a plăcut rețeta de scones cu cheddar și roșii uscate.
          Eh, asta se întâmpla în urmă cu vreo săptămână, de atunci caut în toate supermarket-urile din Sibiu  (care nu sunt atât de super) roșii uscate, fără a găsi măcar un amărât de borcan. Între timp m-am ambiționat și mi-am făcut și propria producție de roșii uscate! Și am trecut la treaba, abia azi, dar cu pofta de scones cu cheddar și roșii uscate la fel de mare, sau poate chiar mai mare decât în dimineața în care am urmărit emisiunea Annei Olson!
          Ingredientele sunt puține și la îndemâna oricui:
- 250 g făină tip 000
- o linguriță de praf de copt
- o linguriță de bicarbonat de sodiu
- o linguriță de sare
- 100 g unt rece
- 110 ml lapte bătut

- 100 g cheddar sau cașcaval (afumat recomand) ras
- o mână de roșii uscate tăiate bucățele

          Cernem toate ingredientele uscate (făina, praful de copt, bicarbonatul de sodiu, sarea) într-un bol. Adăugăm untul rece tăiat cubulețe peste ingredientele uscate și amestecăm cu mâinile până când obținem o compoziție sfărâmicioasă (sfărâmăm untul cu degetele, acoperindu-l cu făină, apoi frecăm tot amestecul între palme, rezultânf firimiturile). Acest pas este de nelipsit, untul rece sfărâmat fiind secretul frăgezimii scones-urilor. În amestecul sfărâmicios adăugăm laptele bătut, amestecăm usor cu o lingură și apoi turnăm toată compoziția pe o planșetă tapetată cu făină.
          Începem să împăturim aluatul până când formăm o bilă compactă. Avem două variante în ceea ce priveste forma finală a scones-urilor. Putem adăuga acum, în momentul formării bilei de aluat, cașcavalul și roșiile uscate, întindem o foaie rotundă cu grosimea de 1,5-2 cm și tăiem foaia sub forma unor raze. Sau (varianta Annei Olson pe care am ales să o urmez), după formarea bilei de aluat întindem o foaie dreptunghiulară cu aceeași grosime (1,5-2 cm), presărăm cașcavalul ras, roșiile uscate și rulăm aluatul într-un sul:

          Tăiem sulul în felii de aproximativ 2 cm grosime, pe care le așezăm într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Coacem în cuptorul încins la 200°C timp de 15 minute.

          Se servesc atât calde, cât și reci! Sunt fragede, aromate, se topesc efectiv în gură! Oare să meargă de minune alături de un pahar de bere rece? Ia faceți o încercare și-mi dați de știre dacă-s bune cu bere!
          Să vă fie de bine!


       
          Thanks, Anna Olson :-) !


luni, 20 august 2012

(Sun)Oven dried tomatoes

         

M-am răzgândit! Vroiam să scriu rețeta mâine dimineață, însă mi-am dat seama că mâine va fi o zi ocupată și cu siguranță îmi va fi greu să mă opresc în fața calculatorului pentru a scrie rețeta. Nu că ar fi rețeta lungă, că zău că nu e! Practic, dificultatea rețetei este redusă la spălatul și curățatul de cotor al roșiilor. În rest lăsăm cuptorul să facă toată treaba, vă asigur că știe el ce are de făcut, și într-adevăr în puțin mai mult timp decât ai spune ”pește”, te alegi cu o producție proprie de toată frumusețea de roșii uscate! Pot fi uscate de asemenea și la soare (așa ar fi ideal), dar și cu ajutorul unui aparat de deshidratat fructe și legume. Soarele s-ar descurca destul de greu cu uscatul, iar aparat de deshidratat nu am, astfel că singura și cea mai la îndemână variantă a rămas cuptorul!
          
Am folosit:
- doua kilograme de roșii proaspete (am cumparat așa numitele roșii ”inimă de bou”)
- sare de mare
- busuioc/oregano
- fulgi de ardei iute
- usturoi
- ulei de măsline

          Am tapetat cu hârtie de copt o tavă mai veche (roșiile își lasă toată zeama în tavă în timpul uscării și este posibilitatea să nu mai puteți curăța o tavă pe care o folosiți pentru prăjituri de exemplu) și apoi am așezat roșiile curățate de cotor și tăiate pe jumătate. Le așezăm cu partea tăiată în sus. Stropim roșiile cu ulei de măsline, presărăm sare de mare (deși puteți folosi și sare obișnuită fără probleme) din belșug, câțiva fulgi de ardei iute (nu am presărat foarte mulți pentru că de obicei nu mâncăm foarte picant) și câteva frunze tocate de busuioc!

         
Dăm tava la cuptorul încins la 100°C și lăsăm cuptorul să își facă treaba vreme de cinci ore și jumătate. Deși preconizam că patru ore sunt suficiente pentru uscarea roșiilor, timpul s-a dovedit a fi insuficient, așadar am mărit timpul de uscare la cinci ore și jumătate. 
          Pentru reușita ”experimentului” este necesar să vă spun că ar trebui ca toate roșiile să aibă aproximativ aceeași dimensiune (astfel ne asigurăm că timpul petrecut la cuptor este suficient pentru fiecare bucățică de roșie în parte, și nu va arde bucățile mai mici). De asemenea, verificăm la fiecare jumătate de oră stadiul în care se află roșiile. Timpul de stat la cuptor diferă în funcție de tipul de cuptor folosit. Cuptorul meu este electric, așa că mi-a permis să aleg cu exactitate temperatura la care se vor usca roșiile. Dacă însă cuptorul din dotare este unul pe gaz, uscați roșiile la cea mai mică temperatură posibil. Cam atât cred că ar fi de spus.
          După cele cinci ore și jumătate de stat la cuptor, roșiile arătau cam așa:

         
 Așezăm roșiile în borcane de 400g (eu am obținut un borcan de 400g și unul mai mic), punând pe ici pe colo câte un cățel de usturoi și cate-o frunză de busuioc, iar apoi umplem borcanul cu ulei de măsline. Puteți presăra și în borcan fulgi de ardei iute dacă va place gustul picant! Închidem borcanul cu un capac etanș și păstrăm la frigider sau într-un loc răcoros.



duminică, 19 august 2012

Prăjitură cu prune

          Să vină oare toamna? Prunele care încărcau pomul din spatele casei sunt coapte, nopțile sunt tot mai reci și soarele apune mai repede! Niciodată nu mi-a plăcut toamna, însă de curând reușesc să mă bucur în exact aceeași măsură de venirea fiecărui anotimp. Fiecare dintre ele are farmecul și însemnătatea lui, fiecare din ele sosește ca să înceapă ceea ce anotimpul precedent nu a reușit să facă. Toamna coace fructele și legumele încălzite o vară întreagă.
          Și cum vă spuneam, prunele din pomul din spatele casei sunt deja coapte, dulci și au o savoare și o culoare minunată. Le-am folosit pentru tarta a cărei rețetă o conține această postare și recunosc, lăsând modestia la o parte, că este cea mai pufoasă și mai bună prăjitură cu prune mâncată anul acesta, cea mai bună!
         
  Pentru o tavă cu dimensiunile 25x35cm folosim:
- 4 ouă
- 250 g zahăr
- 100 ml lapte
- 100 ml ulei
- 250 g făină
- o linguriță de praf de copt
- o linguriță de coajă rasă de lămâie
- esență de vanilie
- fulgi de migdale (opțional)

          Separăm albușurile de gălbenușuri. Batem albușurile spumă tare, după care încorporăm zahărul ploaie, mixând în continuare până când zahărul este topit. Adăugăm și gălbenușurile, amestecând încontinuu. Folosind o spatulă, încorporăm făina cernută cu praful de copt, alternând cu laptele și uleiul. În final adăugăm aromele (coaja rasă de lămâie și esența de vanilie).
          Turnăm compoziția în tava tapetată cu hârtie de copt, nivelăm cu o spatulă, după care așezăm prunele tăiate pe jumătate la distanță de aproximativ unul-doi centimetri una de cealaltă. Am folosit aproximativ douazeci de prune. Acum putem presăra câțiva fulgi de migdale.
          
          Dăm prăjitura la cuptorul încins la 180°C pentru aproximativ o jumătate de oră, când este bine rumenită la suprafață și trece testul scobitorii.


          O lăsăm să se răcească, o pudrăm cu zahăr din belșug și o tăiem felii potrivite. Un pahar cu lapte merge de minune alături de prăjitura cu prune.






sâmbătă, 11 august 2012

Tartă cu iaurt și fructe de pădure

          
După succesul pe care l-a avut tarta cu iaurt și caise, era musai să încerc compoziția cu iaurt și cu alte fructe. M-am oprit la fructe de pădure, după ce inițial mă gândisem să încerc tarta cu cele câteva prune care s-au copt deja în pomul din grădina noastră. Cu prune, însă, vor urma alte deserturi în curând!
          Iaurtul, fructele ușor acrișoare, fulgii crocanți de migdale și zahărul pudră presărat din belșug pe căpătâiul tartei fac din acest desert unul perfect pentru zilele toride de vară!



          Ingredientele folosite sunt următoarele:
- 100-150 g fructe de pădure (eu am folosit fructe de pădure congelate)
- 125 g unt moale (la temperatura camerei)
- 150 g zahar tos
- esenta de vanilie
- doua oua
- 300 g faina alba (tip 000)
- o lingurita de praf de copt
- o lingurita de coaja rasa de lamaie
- 250 g iaurt gras
- fulgi de migdale pentru crusta (aproximativ 75 g)

          Preîncălzim cuptorul la 180°C. Tapetăm o formă rotundă având diametrul de 20 cm cu hârtie de copt pe fund și puțin unt pe margini.
          Amestecăm bine untul moale cu zahărul, coaja de lămâie și esența de vanilie. Adaugăm ouăle, mixând energic în continuare. În final, încorporăm făina și praful de copt (cernute în prealabil), alternând cu iaurtul gras. Amestecăm până când ingredientele sunt bine încorporate și compoziția nu are cocoloașe de făină.
          Adăugăm fructele de pădure, decongelate în prealabil, și le încorporăm în compoziție amestecând ușor cu o spatulă/lingură de lemn. Turnăm compoziția în tava pregătită. Nivelam bine suprafata compozitiei cu o spatulă și presărăm fulgi de migdale. 

          
Dăm tava la cuptorul încins pentru aproximativ 40-50 minute, sau până când o scobitoare introdusă în mijlocul tartei iese curată. Dacă obținem culoarea dorită la suprafața tartei, însă interiorul nu este copt încă, putem acoperi tava cu folie de aluminiu și să mai lăsăm tarta la copt.

          
O lăsăm să se răcească complet, apoi presărăm zahăr pudră din belșug și o consumăm numai și numai cu poftă! Să vă fie de bine!


P.S. Eu am transportat-o și am ambalat-o așa frumos :) Nu-i așa că e drăguță foc?





miercuri, 8 august 2012

Plăcintă cu urdă și mărar

          O plăcintă specific ardelenească, dulce, așa cum puțini vă așteptați să fie! Știu că în unele zone ale țării urda se păstrează în saramură și se folosește în combinație cu mărarul doar pentru plăcinte sărate. Nu contest că plăcinta sărată cu urdă nu ar fi delicioasă, însă cea dulce trebuie să fie cea mai cea, am zis-o! Noi adorăm urda dulce în combinație cu aroma mărarului proaspăt în plăcinte cum este aceasta, a cărei rețetă o scriu acum, dar și în clătite, wow! Cele mai bune clătite sunt cele cu urdă și mărar! Și dacă nu mă credeți, vă invit la o porție sănătoasă de plăcintă azi, la clătite în altă zi!
          
Pentru foile de plăcintă, avem nevoie de:
- 150g unt moale (la temperatura camerei)
- 100 g zahăr

- două ouă
- 600g faina
- o linguriță de praf de copt

- o linguriță de bicarbonat de sodiu

- un varf de cutit de sare 
- 200 ml lapte


          Pentru început cernem ingredientele solide într-un bol, și anume făina, praful de copt, bicarbonatul de sodiu și sarea. Într-un alt bol mixăm untul cu zahărul până când obținem un amestec cremos și zahărul este bine încorporat! Adăugăm ouăle unul câte unul și apoi adăugăm alternativ amestecul de făină și laptele, amestecând cu o spatulă până când obținem o bilă compactă de aluat. Dacă aluatul o cere, puteți să mai adăugați făină sau lapte.
          Lăsăm aluatul să se odihnească la frigider timp de o jumătate de oră.

          Pentru umplutură folosim:
- 600 g urdă
- o linguriță de esență de vanilie
- zahăr după gust (eu am pus cam 150g)
- un ou
- patru linguri de gris
- o legătură de mărar
- un vârf de cuțit de sare
          Punem toate ingredientele în bolul robotului de bucătărie și mixăm ingredientele timp de un minut, obținând o pastă fină.

          Împărțim aluatul în două părți egale pe care le întindem în două foi cu grosimea de aproimativ 1cm. Așezăm prima foaie într-o tavă de copt dreptunghiulară (dimensiunile tăvii folosite sunt de 25x35cm) tapetată în prealabil cu unt și făină, apoi întindem pasta de urdă, după care așezăm și a doua foaie. Sigilăm marginile plăcintei cu degetele și înțepăm ultima foaie cu o furculiță din loc în loc.
          Dăm plăcinta la cuptorul încins la 180°C timp de 30-35 minute, când foile sunt aurii.
          O servim cu zahăr pudră din belșug!




vineri, 3 august 2012

Apricot meringue pie

          I'll be as quick as I can... Apricot meringue pie, parcă nici nu mai așteaptă o descriere acest desert! Este cu siguranță un ”must try”, fie că e vară sau nu! Câtă vreme găsim caise proaspete, esențiale în derularea activităților din bucătărie din timpul preparării rețetei, nu vă dați în lături de la placinta cu bezea și caise, atât de apreciată de noi :) Dacă piața vă joacă feste și nu mai găsiți pe tarabe caise, cireșele vă pot ajuta, sau prunele, chiar și piersicile dacă vă trag cu ochiul.
          The apricot meringue pie, sau plăcinta cu caise și bezea trebuie să întrunească următoarele ingrediente pentru reușită:

Pentru crustă:
- 100 g unt rece
- 180 g făină
- 35 ml apa rece
- 25 g zahăr tos
- o jumătate de linguriță de sare


Pentru umplutura de caise:
- 600 g caise fără sâmburi
- o lingură de amidon alimentar
- o lingură de zahăr

Pentru bezea:
- 4 albușuri
- 200 g zahăr
- o jumătate de linguriță de cream of tartar
- o jumătate de linguriță de sare

          Am pus toate ingredientele pentru crustă (RECI) în robotul de bucătărie, mai puțin apa, și am amestecat la viteză maxima preț de 20 de secunde! Obținem un amestec sfărâmicios, care se va lega în momentul adăugării apei, formând o bilă compactă de aluat, pe care o dăm fie la frigider pentru o oră, fie la congelator pentru zece minute. După răcire, întindem aluatul într-o foaie de aproximativ 0.5cm grosime.
          
           Curățăm și tăiem caisele pe sfert, după care le amestecăm cu amidonul alimentar și cu zahărul. Dacă doriți, puteți adăuga acum diverse arome (scorțișoară, cuișoare, anason etc.).
           Pentru bezea, începem să batem albușurile (care au stat la temperatura camerei o oră înainte de a fi bătute) împreună cu sarea și 50g din cantitatea de zahăr. În momentul în care se formează spuma, după aproximativ 3-4 minute, adăugăm și restul cantității de zahăr, treptat. Mai batem albușurile timp de încă 3-4 minute, până când obținem spumă băț.
          Tapetăm o formă de tort cu diametrul de 22cm cu hârtie de copt, după care așezăm în tavă foaia de aluat. Înțepăm foaia de aluat cu o furculiță din loc în loc, după care presărăm două linguri de gris, turnăm fructele și șprițăm bezeaua peste fructe.
          Coacem plăcinta în cuptorul încins la 140°C pentru o oră și cinsprezece minute, când crusta plăcintei devine arămie, iar bezeaua este tare și lucioasă.