Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 25 iulie 2012

Gratin de vinete și dovlecei

          Am realizat că am uitat să postez rețeta, deși vă rugasem să ghiciți în urmă cu o săptămână pe Facebook ce fel de mâncare credeți că se afla în poza cu gratinul de vinete și dovlecei. Ați fost cu toții pe aproape cu ghicitul, însă Andreea Dianu a fost cea care a ghicit că în fotografie este prezentat un gratin de vinete, probabil că eperiența își spune cuvântul!
          Mereu sunt în dilema de a alege rețete potrivite pentru vară, întrucât este foarte cald chiar și la Sibiu, oraș situat într-o zonă depresionară înaltă, unde temperaturile sunt puțin mai scăzute decât în alte zone ale țării. Mă întreb ce vor găti în această perioadă locuitorii Câmpiei Române (spre exemplu)???
          Am ales acest gratin de vinete și dovlecel pentru că de curând am descoperit gustul minunat al vinetei gătite altfel decât în clasica salată de vinete cu maioneză, vezi și turnulețele cu vinete, un deliciu! În combinație cu dovlecelul, rezultatul a fost pe măsura așteprărilor, divin!
          Pentru doua porții (înclin să spun maaaaari) folosim:
- o vânătă potrivită ca și mărime
- un dovlecel
- 50 g unt
- 250 g carne tocată (eu am folosit amestec de vită cu porc)
- trei-patru linguri de ulei de măsline
- o ceapă
- doi căței de usturoi
- un morcov
- 200 ml pastă de tomate/bulion
- 100 g mozzarella
- parmezan

          Tăiem dovlecelul și vânăta în felii de aceeași grosime, circa 0.5cm.
          Într-un WOK (dacă încă nu aveți unul, va recomand cu drag un WOK marca Vitesse pe care îl puteti achiziționa din magazinele online Kitchen Shop, este minunat!) încingem cele trei linguri de ulei de măsline, după care adăugăm ceapa taiată solzișori. Când ceapa devine translucidă, adăugăm morcovul ras și carnea tocată. Tot acum adăugăm sare și piper.
       
          În momentul în care carnea își deschide culoarea și devine aproape albă, adăugăm pasta de tomate și usturoiul. Fierbem amestecul în WOK-ul cu capac până când sosul scade și nu mai curge.
       
          Începem așezarea legumelor într-un vas ceramic uns cu unt. Așezăm feliile de dovlecel.
       
          Apoi așezăm sosul roșu.

          După care așezăm feliile de vânătă și câte o felie de mozzarella. Repetăm, așezând încă o felie de dovlecel, sos roșu, vânătă și mozarella, în final presărând și puțin parmezan.
          Dăm tava la cuptorul încins la 180°C pentru 20-25 minute, sau până când mozarella este topită și legumele sunt coapte.


          Să vă fie de bine!

miercuri, 18 iulie 2012

Frittata

          Long time no posting... dar am o scuză, am avut examene, din nou! Dar acum gata, repet (doar doar va înțelege lumea): Oficial sunt în vacanță! Și-mi merge bine, oficial îmi merge chiar bine! Nici măcar n-am mai avut vreme să postez rețete demult pregătite, care își așteaptă cuminți rândul la parada de pe blog! V-am arătat în urmă cu niște multe zile o frittata care, belive me, can make your day start better!
          Frittata este o omletă/quiche de origine italiană, prajită la cuptor, și îmbunătățită prin adaosul de șuncă, legume, diverse tipuri de brânză!
          Pentru a renunța la clasicul ulei folosit pentru prăjirea omletei, am ales această variantă, la fel de gustoasă, poate chiar și mai gustoasă.
  
Am folosit:
- șase ouă
- 150 g șuncă
- 150 g brânză feta/telemea de oaie
- o ceapă verde tăiată rondele
- una-două roșii cherry
- sare, piper, oregano, busuioc sau alte condimente care vă sunt pe plac
- ulei spray pentru gătit

          Batem ouăle cu sarea, piperul și celelalte condimente alese până când ouăle își dublează volumul. Adăugăm brânza feta tăiată cubulețe, ceapa tăiată rondele și șunca tăiată fâșii. Puteți înlocui șunca cu salamul preferat, cârnați, cabanos etc.

          Tapetăm o tavă (eu am folosit o tavă rotundă cu diametrul de 22 cm) cu hârtie de copt pe fund și spray pentru gătit pe pereții laterali, turnăm compoziția în tavă, așezăm câteva felii de roșii cherry și dăm totul la cuptorul încins la 180°C pentru 15-20 minute. 




luni, 9 iulie 2012

Cheesecake cu ciocolată și zmeură

          Nu știu de ce nu mă pot decide asupra alegerii unei arome preferate! În copilărie știam clar că sunt ”a vanilla addict”. Fructele clar se mâncau doar cu creme albe cu aromă de vanilie sau frișcă, niciodată, dar NICIODATĂ cu ciocolată, era o regulă! Acum însă îmi plac tot felul de combinații, amestec fructele cu ciocolata, adaug scorțișoară, anason, diverse alte esențe, și toate-mi plac maxim. E enervant să nu știi ce nu îți place, sau chiar să îți placă totul în diverse combinații. Nu vi se întâmplă și vouă la fel? Voi știți clar ce preferați și ce nu?

          Din ciclul ”the best summer treat: cheesecake”, astăzi vă las să tânjiți după aceste felii de cheesecake atât de tare, că numai o fugă la supermarket pentru a cumpăra cremă de brânză și biscuiți digestivi vă va salva! Reteta e un ”must have this summer”! Am încercat magnificul cheesecake în diverse alte combinații, însă aceasta este the best of!
        
  Am folosit:
- 140g biscuiți digestivi (am ales Belvita Start cu ciocolată și cereale)
- 80 g unt topit și răcit

- 900 g cremă de brânză (am folosit pentru prima dată crema de brânză marca Dr. Oetker, care efectiv mi-a întrecut toate așteptările, comportându-se excelent în compoziție)
- 250 g smântână fermentată
- 200 g zahăr tos
- trei ouă
- două lingurițe de coajă de lămâie
- o lingură de suc de lămâie
- esență de vanilie
- trei linguri de făină

          Pentru crusta de biscuiți am topit untul și l-am lăsat să ajungă la temperatura camerei. Am măcinat fin biscuiții în robotul de bucătărie, după care am turnat untul topit și răcit, amestecând ușor. Am tapetat o tavă rotundă cu diametrul de 22 cm cu hârtie de copt pe fund și puțin unt pe margini și am presat biscuiții măcinați pe fundul tăvii cu o lingură. Am dat tava la rece până când m-am ocupat de crema de brânză.
          Am pus toată crema de brânză într-un bol, după care am mixat energic timp de unul-două minute, ca să obțin o consistență cât mai cremoasă. Am adăugat zahărul, și apoi ouăle, mixând încontinuu. Adaugăm coaja și sucul de lămâie, după care adăugăm ploaie și făina cernută în prealabil. În final adăugăm smântâna, mixând compoziția ușor până la obținerea unei creme ușor aerate. Nu mixăm mai mult decât este necesar!

          
Turnăm compoziția în tava tapetată cu bisuiții măcinați, nivelăm suprafața cremei cu o spatulă și dăm tava la cuptorul încins la 180°C pentru o oră dacă ne dorim un cheesecake cu o consistență mai uscată, sau 45-50 minute pentru un cheesecake cu o consistență cremoasă.

         
Lăsăm cheesecake-ul să se răcească complet, după care îl punem la frigider pentru cel puțin o oră. Pentru ganache-ul de ciocolată am topit o tabletă de 100g de ciocolată amăruie împreună cu 50 ml smântână dulce și 25g unt la baie de aburi, după care am turnat ganache-ul peste cheesecake-ul răcit. Am ornat cu zmeură proaspătă. Combinația nu a putut fi altfel decât divină, belive me!







miercuri, 4 iulie 2012

Golden peach pie

          Sunt supărată! Atât de supărată că m-am gândit că doar dacă postez rețeta asta minunată îmi mai revin puțin! Am avut ocazia să fiu printre (nu să fiu unul dintre) elevii care susțin anul acesta examenul de ”bacaloreat” (citându-i pe ei), menționând că Doamne ferește nu fac parte din această generație pentru care, vorba unei bune prietene, Ioan Slavici este o enigmă! Am ascultat știrile de anul trecut, când recunosc că am rămas mută de uimire auzind cât de mică a fost rata de promovabilitate a examenului, tocmai a examenului maturității! Anul acesta însă, nu mă mai miră nimic, NIMIC!
          Astăzi îmi permit pentru prima dată să fiu observator subiectiv, să comentez niște lucruri care m-au adus într-o depresie, de chiar! Oameni buni, dragi români, ne-am devalorizat cu totul! Oficial suntem duși pe apa Sâmbetei! Nu mă refer la cantitatea infimă de informație pe care orice om care ajunge să termine douasprezece clase ar trebui să o dețină. Mă refer la deprinderile omului, la aspectul lui fizic, la gândirea lui, la cei șapte ani de acasă. Și eu am terminat de curând clasa a XII-a, și eu am fost adolescentă cu puțin timp în urmă și pot chiar să spun că fac parte din aceeași generație (referindu-ma la generația de 10 ani) cu copiii ăștia care se chinuie să ia un examen. Domnule, noi nu ne-am trezit în fața unui cadru didactic cu buricul gol, cu cercei și pierce-uri plantate pretutindeni, cu părul și unghiile vopsite în toate culorile curcubeului plus alb și negru, cu tatuaje la vedere, nu ne-am trezit niciodată să tratăm cu lipsă de respect un om mai în varstă decât noi, mai cu seamă un cadru didactic! Aveam bun simț, calitate (pentru că bunul simț este o calitate) pe care din păcate tinerii de astăzi nu o mai au! Parcă am cincizeci de ani, nu douazeci și patru, așa vorbesc, însă așa este, o simt și v-o spun cu mâna pe inimă! Probabil că și în generația mea au existat excepții, nu contest, însă acum lipsa de bun simț este o generalitate, și mă supără enorm! Ce păcat! Ce se va alege de noi, de țara noastră? Nu pot să rămân imună la văzul acestor lucruri, dar ce pot să fac? Cum să-i ajutăm pe copiii aceștia pierduți să devină oameni de bine? Întrebări fără răspuns... retorice oare?
       



          Odată întrebările aruncate (în van), va scriu rețeta pentru plăcinta aurie cu piersici!
          Avem nevoie de:
- 200 g unt rece
- 360 g făină
- 75 ml apa rece
- 50 g zahăr tos
- o linguriță de sare

- zece - douăsprezece piersici/nectarine/caise
- 50 g zahăr (sau după gust)
- trei linguri de amidon alimentar
- arome (scortișoară, nucșoară, anason după plac)
          Pentru crustă procedăm așa cum deja ne-am obișuit (vezi placinta cu prune), și anume folosim robotul de bucătărie. Am pus toate ingredientele (RECI) în robotul de bucătărie, mai puțin apa, și am amestecat la viteză maxima 20secunde! Obținem un amestec sfărâmicios, care se va lega în momentul adăugării apei, formând o bilă compactă de aluat, pe care o dăm fie la frigider pentru o oră, fie la congelator pentru zece minute. În acest timp, tăiem piersicile decojite (eu am folosit nectarine cu coajă cu tot) și le amestecăm cu zahărul, amidonul și aromele.
          După timpul petrecut la rece, împărțim aluatul în două părți egale, pe care le întindem în două foi cu grosime de aproximativ 5 mm. Așezăm prima foaie într-o tavă de plăcintă tapetată cu unt și făină, tăind marginile foii. Peste prima foaie așezăm amestecul de piersici, după care așezăm a doua foaie, tăind din nou aluatul în exces. Din aluatul rămas după îndepărtarea marginilor am întins o nouă foaie, lungă și îngustă, pe care am taiat-o în două fâșii. Am răsucit fâșiile de aluat și le-am așezat pe marginea plăcintei. Am facut patru tăieturi cu cuțitul în mijlocul plăcintei și apoi am uns plăcinta cu ou bătut. Acest pas nu este necesar, eu l-am făcut pentru a obține crusta gălbui-aurie!
     Se coace în cuptorul încins la 180°C pentru 35-40 minute, sau până când plăcinta capătă o frumoasă culoare aurie. Este cea mai bună plăcintă pe care am mâncat-o vreodată, îmi doresc să o încerc și în varianta cu cireșe! Și vă spun și eu ceea ce șervetul (mulțumesc, Maria ) încearcă să transmită: ”Eat, drink and be merry!”




luni, 2 iulie 2012

Dulceață de căpșuni

         
Dulceața de căpșuni este de departe preferata mea! Cred că o îndragesc atât de mult și o savurez cu cea mai mare plăcere pentru că în copilărie nu aveam căpșuni în grădină, era solul ăla afurisit rău și, deși toate celelalte creșteau mari și se coceau atât de frumoase, căpșunile s-au lăsat așteptate ani întregi. Anul ăsta s-au arătat ele mai hotărâte și chiar am mâncat căpșuni din grădină, și unele chiar frumoase și aromate. Nu-mi prea vine să spun că a meritat așteptarea, zău, dar din nou se potrivește vorba ceea din bătrâni știută: ”mai bine mai târziu decât deloc” sau ”speranța că într-o zi vei mânca din propria grădină căpșuni moare ultima” :))!
Deci, nu aveam căpșuni în grădină și mama sărmana reușea să facă doar cinci-șase borcănele de dulceață din căpșunile de la Buna mea ”de sus” (cum ne-am obișnuit eu și sora mea să îi spunem), care se terminau întotdeauna până la venirea iernii! Cred că de aici se trage favorizarea dulceței de căpșuni în detrimentul celorlalte sortimente.
Anul acesta nu este primul în care fac dulceață de căpșuni, însă este primul an în care combin căpșunile cu rubarbă, și, la cât de mulțumită sunt de rezultat, categoric rămân la această rețetă, for good! Doamne, dar nu-mi puteam închipui că poate fi atât de gustoasă. Este puțin mai acrișoară decât dulceața clasică de căpșuni și cred că tocmai acesta este motivul pentru care îmi place atât de mult!


          Părerea mea este că nu poți obține același rezultat urmând aceeași rețetă ca și vecina (și nu, nu vreau să dărâm vreun mit), vreau doar să subliniez că dulceața naturală a căpșunilor poate cere sau nu la fel de mult zahăr, pentru obținerea rezultatului scontat! Așadar, deci și prin urmare, folosiți cantitatea de zahăr dorită, potrivind gustul dulcețurilor după semnalul dat de papilele gustative, ele niciodată nu vor da greș!

          Eu am mers pe urmatoarea variantă, folosind:
- 3 kg căpșuni (curățate de codișa verde)
- 1 kg de rubarbă (din nou curățată)
- 1,5 kg zahăr (deoarece căpșunile erau foarte dulci, altfel cred că aș fi mers pe varianta: 500g de zahar pentru 1 kg de fruct)
- sucul de la două lămâi de dimensiuni medii

Am preferat să nu păstrez căpșunile întregi pentru că erau destul de mari, așa că le-am dat prin robotul de bucătarie timp de 10 secunde pe funcția ”pulse”! Am oținut bucăți de căpșuni potrivite ca și mărime, pe care le-am amestecat cu bucățile (având aproximativ aceeași dimensiune) de rubarbă!
 Am pus fructele într-o oală cu pereții groși (din inox) și înalți, am stropit cu sucul de lamâie și am adăugat zaharul. Am fiert dulceața la foc mediu aproximativ doua ore și jumătate, supraveghind-o îndeaproape și amestecând frecvent. Nu am amestecat incontinuu pentru că știu că dulceața din fructele fără sâmburi și fiartă într-o oală cu pereții groși este cam greu să se prindă pe fundul oalei. Însă niciodată, dar NICIODATĂ, să nu uitați să amestecați în oala cu dulceață de zmeură, mure etc., toată munca se va duce pe apa Sâmbetei, situația fiind iremediabila, o spun din propria experiență.
Când suntem aproape de finalul operațiunii de fierbere, testăm consistența dulceții. Cum? Pe o farfurie de porțelan punem o jumătate de linguriță de dulceață, după care dăm farfuria la frigider preț de câteva minute. Daca dulceața s-a întărit și curge foarte greu sau deloc, asta e: dulceața e gata!
Turnăm dulceața în borcane sterilizate în prealabil. Deși am citit diverse variante legate de necesitate versus inutilitate sterilizare borcane/sticle înainte de umplere, eu aleg mereu să nu sar peste acest pas, considerându-l unul important și, de ce nu, preventiv! Eu întotdeauna sterilizez borcanele spălându-le la mașina de spălat vase la temperatura de 70°C și torn dulceața fierbinte în borcanele la fel de fierbinți. Dacă însă nu aveți mașină de spălat vase, realizăm sterilizarea borcanelor cu ajutorul cuptorului cu microunde, punând borcanele în cuptor și pornind cuptorul la cea mai ridicată temperatură pentru două minute.
Am închis borcanele cu capace cu filet! Niciodată nu am așezat borcanele cu dulcețuri cu fundul în sus până la răcire, rezultatul fiind întotdeauna unul bun, comestibil, delicios chiar, deci consider că acest pas nu-și are rostul. Dacă însă cunoașteți voi vreun motiv pentru care acest pas nu ar trebui sărit, please let me know, mi-ar plăcea să învăț lucruri noi!
Am personalizat borcanele lipind etichete și legând capacele cu hârtie de culoare maro și panglică/sfoară! Etichetele le-am găsit pe un site american, anul trecut, cu denumiri în limba engleză, și le-am modificat puțin, dându-le denumire românească. Nu îmi amintesc cum se numeste site-ul și nu am reușit să dau de link-ul cu pricina, așa ca postez aici etichetele în varianta românească, în format jpg., pentru cei care doresc să-și personalizele conservele în același fel (aveți mai jos atât varianta rotundă, cât și varianta dreptunghiulară)! Vi le fac cadou vouă, sperând că vă veți bucura de ele!



          Simply amazing!