Faceți căutări pe acest blog

vineri, 29 iunie 2012

Fried calamari

         
Am cam rămas în urmă cu postarea rețetelor gătite în ultima perioadă, fapt pentru care acum încerc să recuperez! Rețeta pe care tocmai o postez este o scapare nesănătoasă, dar atât de gustoasă că te poți opri cu greu din mâncat. Fried calamari sau calamari pané sunt un deliciu și, în cazul în care până acum nu v-ați încumetat să cumpărați calamari, e timpul să o faceți, nu veți avea nici urmă de regret!

         
Eu eram foarte sceptică în ceea ce privește fructele de mare, diferite specii de pești sau alte orătănii, și nici acum nu-mi place absolut deloc să tranșez, eviscerez sau sa curăț vreo vietate, însă știți că am început să mai gust câte puțin din fiecare? Și unele dintre ele chiar îmi plac! Și acum trebuie neapărat să menționez că am cumpărat calamari congelați, feliați, gata pentru a fi folosiți în rețetele alese, altfel mi s-ar parea hidoși, și chiar oribil să îi curăț/feliez etc. eu, by my own.

Ingrediente:
circa 150 g rondele de calamari (cam douazeci de rondele)
un ou
făină
pesmet
sare și piper
aproximativ 250 ml ulei pentru prăjit

         
Batem oul cu sare și piper și începem să dăm rondelele de calamari prin făină, apoi prin ou bătut, iar in final prin pesmet.
          Prăjim calamari în baie de ulei. În ce vase realizați de obicei prăjirea în baie de ulei? Eu va recomand un WOK pe care îl puteți achiziționa din cel mai complex magazin online de produse pentru bucătărie, KitchenShop. În afară de prăjirea în ulei puțin și foarte încins (în stil ”stir fry”), în puteți folosi un WOK și pentru a prăji în cantități mai mari de ulei, clasica baie de ulei, WOK-ul comportându-se asemănător cu o friteuză, ideală pentru procedeul de "deep fry".

          
Încingem uleiul, după care prăjim rondelele de calamari la foc mediu, cam un minut pe fiecare parte, in cazul în care nu sunt complet acoperite de ulei. Dacă sunt complet cufundate în ulei, rondelelor de calamari le ia cam doua minute să se prăjească, atenție însă, la foc mediu!!! Dacă focul este prea mare și uleiul prea încins, este posibil să fie prăjiți la exterior, dar în interior nu!
Scoatem rondelele de calamari pe un vas tapetat cu un servet absorbant, ca să se scurga excesul de ulei.

          
Le servim cu un sos de usturoi, sau de patrunjel, sau tzatziki, oricare va este pe plac! Sunt o gustare delicioasă!



joi, 28 iunie 2012

Spumă de căpșuni

          În ultimul ceas, ca de obicei, când deja piața își cam golește mesele de căpșuni, făcând loc cireșelor, caiselor, piersicilor, pepenilor etc., m-am decis să aleg culeg (?!?) ultimele căpșuni și să încep aprovizionarea pentru sezonul rece cu dulcețuri! Anul acesta am ales să combin căpșunile cu rubarbă, a ieșit ceva cum nu se poate mai minunat! Însă rețeta de dulceață de căpșuni cu rubarbă o lăsăm pe mâine, și acum va spun ce am facut cu cele câteva căpșuni păstrate: spumă de căpșuni! Demult nu mai mâncasem, iar când spun demult, vreau să spun de mulți ani! Spuma de căpșuni era cel mai aromat, delicios și rapid dulce de vară. La început ni-l făcea mama, însă apoi am învătat (ceea ce e foarte mult spus) să îl prepar singură. Dacă nu mă înșel, cred că spuma de căpșuni/zmeură/fructe de pădure a fost primul desert preparat de mine! Ce ne mai desfătam cu întreg bolul de spumă, era bucuria sinceră și nevinovată a zilelor copilăriei!

          Pentru două cupe de spumă de căpșuni avem nevoie de:
- 200 g căpșuni
- 150 g zahar (sau după gust)
- două albușuri

          Batem spumă tare albușurile, după care adăugăm zahărul ploaie, în trei-patru reprize. Mixăm albușurile cu zahărul la viteză mare pentru aproximativ cinci minute, până când zahărul este complet topit. Cum testăm acest lucru? Luăm puțină spumă între degetul mare și arătător și frecăm spuma între degete. Dacă nu se mai simte zahărul la atingere, înseamna că spuma a fost mixată îndeajuns! Așadar, când zahărul este topit, adaugăm căpșunile, tăiate bucățele în prealabil, după care mai mixăm unul-două minute, ca amestecul să devină omogen!
         
Se servește în cupe de înghețată, decorată cu felii de căpșuni sau căpșuni întregi!

          
Și acum, mâna sus toți cei care au mâncat în copilarie spumă de căpșuni și au preparat-o măcar o data!

miercuri, 27 iunie 2012

Turnulețe cu vinete

          
În ultima vreme nu am făcut altceva decât să gătesc și să postez rețete ultra rapide, motivele cred că sunt cunoscute și resimțite de voi toți: este cald, este vacanță și cui îi vine să își petreacă timpul liber în bucătărie sau să mănânce mâncaruri grele? Mie clar nu, deci rețetele de vară e musai să fie rapide și simplu de gătit, light și bineînțeles gusoase !

          
Eu una sunt înnebunită după vinete, încă din copilărie, când am început să le savurăm doar sub forma clasicei salate de vinete cu maioneză și, după gust, ceapă sau usturoi. Ieri însă am spart puțin tiparele și am încercat pentru prima data altceva: turnulețe cu vinete, roșii, mozarella, gorgonzola, parmezan... deja mi-e poftă și s-a terminat!!! Dacă aș fi rugată să atribui trei adjective acestui delicios fel de mâncare cu vinete, aș spune doar atât: ușor, rapid, delicios! Este o rețetă ideală pentru zilele toride de vara pentru ca este plina de legume și săracă în calorii, și chiar daca presupune aprinderea cuptorului, merită osteneala, trust me!
          
Pentru două porții folosim:
- o vânătă de dimensiuni medii
- două roșii
- mozzarella
- gorgonzola
- parmezan răzuit
- trei-patru linguri de ulei de măsline
- frunze proaspete de busuioc
- sare și piper după gust

          Preîncălzim cuptorul la 180°C!
          Tăiem mozzarella, roșiile și vânăta în felii de aproximativ 0,5 cm grosime, după care le condimentăm după gust (eu am folosit doar sare și piper).
          
Stropim o tavă termorezistentă cu una-două linguri de ulei de măsline și începem formarea turnulețelor așezând alternativ o felie de vânătă, una de roșie și una de mozzarella, având grijă ca ultima felie a turnulețului să fie de mozzarella.

          
Presărăm gorgonzola răzuită și frunze proaspete de busuioc tocate, după care stropim turnulețele cu puțin ulei de măsline.

          
Dăm tava la cuptorul încins pentru aproximativ 20-25 minute, sau până când mozzarella este topită, legumele sunt coapte și turnulețele arată cam așa:

         
 Presărăm parmezan deasupra și servim cu poftă cât încă sunt calde, cu o salată cu rucola alături! 
Poftă buna!





marți, 26 iunie 2012

Coconut ice cream

          A venit vacanțaaaaaa!!! Și în sfârșit pot spune că am timp să îmi fac de cap în bucătărie, cel puțin câteva zile de acum înainte, cu atât mai mult cu cât în Sibiu a plouat și vremea e mohorâtă! În bucătărie în sfârșit se poate nu doar sta, ci și munci! Am făcut înghețată, una cu lapte de cocos, vanilie și biscuiti digestivi, atât de bună că nu poți lăsa bolul cu înghețată din mână până când nu îl savurezi până la ultima linguriță. Nu am reușit să fac poze în timpul preparării înghețatei, însa lucrurile stau foarte simplu.
          Folosim:
- patru galbenușuri
- 150 g zahăr pudră sau dupa gust
- o cutie de lapte de cocos (400 ml)
- 200 ml frișcă lichidă
- esență de vanilie sau alte arome dupa gust
- biscuiți digestivi (opțional)
- fulgi de nucă de cocos (optional)
          Amestecăm gălbenușurile cu zahărul pudră pe baie de aburi până când zahărul este topit. Despre baia de aburi cred că am mai scris, însă pot preciza și acum modalitatea mea de lucru în ceea ce privește baia de aburi. Folosesc o cratiță în care pun apa de un deget, deasupra căreia fixez un bol de sticlă termorezistent/yena. Fundul bolului de yena nu trebuie să atingă apa, altfel nu mai este vorba de o baie de aburi! Buuun, dupa ce zaharul este topit, iar gălbenușurile își deschid culoarea, adăugam laptele de cocos și mai lăsăm totul pe foc circa cinci minute, până când toate ingredientele sunt perfect încorporate, iar amestecul capătă consistența unei creme. Tot acum adăugăm și aromele (eu am pus vanilie). Am lăsat amestecul să se răcească complet, după care am batut frișca și am încorporat-o în compoziție. Nu am folosit mixerul, ci o spatulă cu care am facut mișcări ample de sus în jos! Vom obține o spumă ușor aerată (în care putem adăuga acum bucăți de biscuiți digestivi și/sau fulgi de nucă de cocos) pe care o turnăm în caserole și o dam la congelator preț de trei-patru ore. Eu am lăsat-o peste noapte!
          Dacă sunteți fani nucă de cocos, această înghețată este un ”must have this summer”! Să nu mai spun că se prepară într-un mod atât de simplu că e și păcat să nu fie încercata! 


Tips & Tricks: Lapte de cocos gasiți în magazinele Lidl :)


luni, 18 iunie 2012

Bread pudding

       
Astazi va prezint reteta unui desert ultra rapid, avand cel mai simplu mod de preparare posibil! Stateam si ma gandeam acum daca exista pe blog un desert cu o modalitate de preparare mai rapida si cred ca nu, nu am mai prezentat nici un desert care se prepara mai simplu si mai urgent de atat!


Din cauza lipsei de timp gatesc asa ceva, va puteti imagina! Si cred ca sunteti multi/multe la fel ca si mine, avand dorinta de a surprinde mereu cu ceva gustos, dar niciodata sau rareori timp suficient pentru a ne duce la capat planul. Nu sunt deloc inspirata sa scriu astazi, asa cum nu am fost nici ieri cand am fotografiat budinca din paine (in traducere libera), deci ma voi rezuma la a va scrie reteta!

Ingrediente:
o bagheta
trei oua
150 ml lapte
300 g branza de vaci proaspata
150 g zahar pudra
esenta de vanilie
coaja de lamaie rasa
cirese/visine
trei linguri de unt topit

Ungem o tava termorezistenta cu unt si incingem cuptorul la 180°C. Incepem cu taierea baghetei in felii de aproximativ un centimetru grosime. 
Batem doua oua cu putina sare, dupa care adaugam laptele, esenta de vanilie si 50 g din zaharul pudra. Separat, amestecam branza de vaci cu un ou, 100 g de zahar pudra si coaja de lamaie rasa. Imbibam fiecare felie de bagheta cu amestecul de lapte si oua, apoi asezam feliile in tava pregatita, intercaland cu crema de branza. Imprastiem ciresele peste crema de branza, stropim toata compozitia cu unt topit si dam vasul la cuptorul incins pentru 25-30 minute.
Dupa coacere si racire se presara cu zahar pudra si se serveste cu pofta! Acest desert este super aromat, delicios de gustos, iar in perioada rece se pot inlocui ciresele cu stafide sau alte fructe congelate, puteti presara fulgi de migdale etc etc etc.


miercuri, 13 iunie 2012

Tarta cu iaurt

         
          Astazi va scriu reteta acestei minunate tarte cu iaurt, intalnita pe blogul Mirelei Nita (un blogger extraordinar pe care il admir foarte mult si il urmaresc cu drag) - Cadeaux Sucres! Multumesc pentru reteta, Mirela!

           Am modificat putin reteta, dupa cum urmeaza, folosind:
un pachet de foi pentru placinta (foi phylo)
600 g iaurt gras (am folosit iaurt Cedra din lapte de oaie, vaca si bivolita cu 7% grasime)
patru oua
o pastaie de vanilie
coaja de lamaie (dupa gust)
100 g zahar tos
100 g unt topit     
   
          Preincalzim cuptorul la 180°C.
          Separam albusurile de galbenusuri si batem albusurile spuma tare cu zaharul tos. Amestecam galbenusurile cu iaurtul, coaja de lamaie si vanilia, dupa care incorporam si albusurile batute spuma (folosim o spatula cu care facem miscari ample).
          Tapetam o tava rotunda (a mea are diametrul de 22 cm, insa puteti folosi si o tava mai mare) cu hartie de copt si asezam prima foaie de placinta. O ungem cu unt topit, dupa care asezam a doua foaie de placinta. Ungem cu unt si asezam o prima parte din compozitia de iaurt si oua. Asezam urmatoarea foaie, o ungem cu unt si apoi din nou o parte din compozitie. Continuam pana la epuizarea foilor de placinta si a cremei, deasupra tartei ramanand o foaie de placinta unsa cu unt, peste care tragem colturile foilor asezate anterior. Ungem cu unt toata suprafata tartei si dam tava la cuptor pentru 35-40 minute, sau pana cand foile de la suprafata tartei capata o culoare aurie.

          
Tarta se va umfla in timpul coacerii, insa dupa racire va reveni la forma initiala. Va recomand sa o taiati si consumati doar rece, pudrata cu zahar din belsug, este mirifica! 






luni, 11 iunie 2012

Mic dejun... la pahar

          Un pahar umplut in acest fel reprezinta un start ideal al unei zile frumoase de vara! Este racoritor, usor si satios in acelasi timp. Nu este o reteta in sine, ci mai degraba este reteta unui mic dejun perfect si sanatos.
          Iaurtul este o excelentă sursă de calciu, un imunomodulator excelent (reglează imunitatea) şi, nu în ultimul rând, o sursă de proteine cu valoare ridicată. Cel mai sănătos este considerat a fi iaurtul fără adaosuri de zahăr, de fructe, de arome, de lapte praf, fără alte adaosuri de îngroşare, cum ar fi amidonuri modificate, gelifianţi (gelatină, pectine), coloranţi, conservanţi, pe scurt E-uri. Specialistul român este de părere că iaurturile ideale pentru consum sunt cele cu coagul nespart (închegate), deoarece cele cu coagulul spart (cum sunt spre exemplu iaurturile de băut), deşi sunt mai gustoase, sunt absorbite prea repede din intestin.
          Capsunile contin o cantitate mare de vitamina C, E, B1, B2, B6, K, PP, antioxidanti (fenoli-antocianine si elagitanine) si acid folic. De asemenea, capsunile contin fier, calciu si magneziu, dar si fibre, care usureaza procesul de digestie. Gratie acestei compozitii, ajuta la mentinerea integritatii tesuturilor, a unghiilor si parului, dar si a sanatatii pielii. 
(capsunile sunt culese de mine din gradina parintilor mei )
          Elementele nutritive continute de cerealele integrale ajuta la mentinerea sanatoasa a pielii, parului si unghiilor, fibrele usureaza digestia, antioxidantii ajuta la scaderea colesterolului iar mineralele (calciu, magneziu, zinc, fier, fosfor, potasiu) ajuta la intarirea sistemului imunitar, ferindu-ne de anemii, oboseala si boli. Cerealele sunt ideale la micul dejun, fiind satioase si aducand organismului un aport energetic ridicat.
          Toate ingredientele combinate nu pot face decat bine organismului uman, fiecare dintre ele aducandu-si aportul de substante nutritive necesare unei noi zile!




duminică, 10 iunie 2012

Socata

  
       
Imi amintesc cu drag cum ne imbatam de mirosul socului din spatele gradinii in copilarie si cum mama nu statea niciodata pe ganduri si punea de o socata aromata si racoritoare pentru noi toti. Ce zile frumoase, demult trecute... Socata ma duce cu gandul la copilarie, la zilele in care singura noastra grija era sa jucam "sencal" (stiti ce-i aia??? asa ii spuneam noi jocului cu elasticul :)), funny, nu?), sau sa imbracam papusile obosite deja de atata fashion! Cand in sfarsit oboseam, spre bucuria papusilor extenuate de la atata imbracat si dezbracat, mama ne intindea cu drag un pahar de socata cum numai ea stie sa faca. Astazi merg acasa, la parintii mei, si mama are o socata facuta din ziua un care am facut-o pe a mea, abia astept sa compar gustul, sa ma conving daca stiu si eu sa fac socata cu gust de copilarie.
          Ca gustul socatei este identic cu acela al socatei mamei, va spun mai tarziu, insa un lucru este sigur: socata mea este super aromata, dulce-acrisoara si ne racoreste instantaneu in zilele astea deja toride de vara!
         Va invit sa savurati un pahar, sau sa puneti chiar voi de-o socata, ingredientele sunt putine si la indemana oricui, florile de soc se gasesc pretutindeni:
- 5 litri de apa plata
- doua lamai + lime (optional)
- 4-5 flori de soc cu cotoarele taiate
- aproximativ 400 g zahar tos (sau dupa gust)


          Florile de soc le-am cules chiar eu, din satul meu natal, saptamana trecuta! Va amintiti ca am postat pe Facebook cateva poze dintr-un colt de rai, nu? Eh, dintr-o "margine" a coltului de rai am cules inmiresmatele flori de soc pe care le-am folosit la socata, neatinse de noxele din apropierea oraselor sau a soselelor!
         

Am cumparat un bidon de apa plata de 5 litri din care am golit cam jumatate de litru, alegand astfel sa prepar socata chiar in acel pet. Am turnat zaharul in pet si apoi am pus florile si lamaile decojite si taiate felii. Am dizolvat zaharul in acest moment, amestecand energic cu o lingura! Am acoperit petul cu capacul, insa nu l-am infiletat, deoarece socata fermenteaza si petul se umfla, riscand sa "explodeze"! Am lasat socata la macerat vreme de fix cinci zile, intr-un loc insorit (NU afara)! Dupa cele cinci zile, strecuram florile de soc si lamaile si dam socata la rece!        
Servim cu gheata si cu felii de lamai sau lime pentru un gust mai acrisor si pentru decor, bineinteles!
          Va racoriti si voi cu un pahar de socata???




         

joi, 7 iunie 2012

Tarta cu iaurt si caise

          
Cum se face ca, de fiecare data cand pleci la piata sa cumperi un anumit fruct/leguma, te intorci acasa cu sacosa plina de orice altceva? Pietele sunt pline ochi cu de toate, pe buna dreptate insa, a venit vara! Este sezonul meu preferat. Toate tarabele sunt incarcate de-a dreptul cu fructe si legume proaspete, iar zumzaitul albinelor din jurul lor nu poate decat sa ne indemne sa cumparam din toate! Ieri am mers la piata sa cumpar capsuni, dar m-am trezit in primul rand cu caise. Am luat doar o jumatate de kilogram, ma gandeam ca totusi, parca nu e chiar vremea caiselor si nu sunt suficient de aromate si gustoase, dar mi-au depasit asteptarile, au fost delicioase! Din pacate, nu ma impac deloc bine cu puful in care sunt invaluite, nu le pot savura crude (decat decojite), asa ca le-am folosit in aceasta minunata tarta cu pandispan cu iaurt, acoperita de o crusta aramie cu migdale... divina!!! Mi-a placut de la prima si pana la ultima inghititura!

          
Ingredientele folosite sunt putine si la indemana oricui:
- 10-12 caise proaspete
- 125 g unt moale (la temperatura camerei)
- 150 g zahar tos
- esenta de vanilie
- doua oua
- 300 g faina alba (tip 000)
- o lingurita de praf de copt
- o lingurita de coaja rasa de lamaie
- 250 g iaurt gras (reteta originala cerea iaurt de caise, insa eu am folosit iaurt natural)
- fulgi de migdale pentru crusta (aproximativ 75 g)

          Preincalzim cuptorul la 180°C. Tapetam o forma rotunda avand diametrul de 20 cm cu hartie de copt pe fund si putin unt pe margini.
          Amestecam bine untul moale cu zaharul, coaja de lamaie si esenta de vanilie. Adaugam ouale, mixand energic in continuare. In final, incorporam faina si praful de copt (cernute in prealabil), alternand cu iaurtul gras. Amestecam pana cand ingredientele sunt bine incorporate si compozitia nu are cocoloase de faina.
          Turnam jumatate din compozitie in tava pregatita, asezam caisele fara samburi si taiate pe sfert, dupa care turnam si cealalta jumatate de compozitie. Nivelam bine suprafata compozitiei cu o spatula si presaram fulgi de migdale. Mi-am dat seama abia in acest moment ca am ramas fara fulgi de migdale si am macinat rapid niste migdale intregi, pe care le-am presarat deasupra compozitiei!

          Dam tava la cuptorul incins pentru aproximativ 40-50 minute, sau pana cand o scobitoare introdusa in mijlocul tartei iese curata. Daca obtinem culoarea dorita la suprafata tartei, insa interiorul nu este copt inca, putem acoperi tava cu folie de aluminiu.

          
Dupa coacere, lasam tarta sa se raceasca complet, o taiem si o servim pudrata cu zahar, cu iaurt gras si caise proaspete, dupa preferinte!






marți, 5 iunie 2012

Spaghetti cu fructe de mare in sos alb

          
Cine s-ar fi gandit ca ar urma sa gatesc fructe de mare dupa ce m-am batut cu pumnii in piept (cu amandoi chiar) ca eu niciodata nu voi gati sau consuma fructe de mare, ca mi se par scarboase. Eh, iata ca m-am maritat, si dorintele sotului (ca era sa il fac prieten din nou) sunt lege pentru mine :)! M-a innebunit cu fructele de mare, a mancat in Viena spaghetii cu fructe de mare in sos alb si eu a trebuit sa intuiesc cum era facut sosul ala, pentru ca isi dorea sa manance spaghetti cu fructe de mare in sos alb, dar exact in acelasi sos alb! No bine, m-am apucat ieri de citit retete... parca niciuna nu era ce cautam si imi si imagineam gustul fructelor de mare ba acru, ba prea amar, ba sarat... asa ca dupa multe ore de rasfoit retete, am improvizat eu ceva, pe gustul meu, al nestiutorului gurmand roman! Dar stii ca am nimerit gustul??? Cand i-am intins domnului farfuria cu spaghetti pe masa, stateam langa el ca un copil care asteapta sa i se spuna daca e buna papalasca cu care te serveste (bleah), aveam niste emotii uriase! Dar mi-a curmat asteptarea spunandu-mi: "chiar sunt bune! seamana cu ce am mancat in Austria!". Pffff, am scapat, mi-am zis in gand! Voi repeta experienta si cu scoici, si poate cu sos rosu, ca prea mare fan s-a declarat Cipi!
          Aaaa, am gustat si eu, era firesc (sau poate ca nu?!?), si chiar mi-au placut, domn'e!
          
Ingrediente:
un amestec de fructe de mare (400g)
4-5 catei de usturoi (de dimensiune medie)
70 g unt
sare, piper
doua-trei linguri de zeama de lamaie (sau dupa gust)
50 ml vin alb sec
o lingurita rasa de faina
50 ml lapte
frunze de patrunjel
cateva boabe de mazare fiarta
spaghetti pentru doua portii (cantitatea este relativa, in functie de cat de foame va este)

          Am topit untul intr-un wok, dupa care am adaugat usturoiul taiat marunt! Am calit usturoiul la foc mic timp de doua-trei minute, dupa care am adaugat fructele de mare. Am ales sa cumpar fructe de mare congelate, deci gata fierte, asa ca sarim peste etapa de fierbere a lor. Daca folositi fructe proaspete, acestea trebuiesc fierte in apa cu sare, putin ulei de masline si zeama de lamaie.
          Condimentam cu sare si piper si lasam fructele de mare la prajit in tigaie aproximativ sase-sapte minute, dupa care adaugam vinul alb.
 Cand alcoolul este evaporat complet, adaugam zeama de lamaie si mai lasam sosul sa fiarba inca doua-trei minute la foc mic. 

Puteti sa va opriti aici, sau puteti sa amestecati o lingurita de faina in 50 ml lapte (intr-un bol) si sa turnati amestecul peste sos in wok, lasandu-l sa mai fiarba trei-patru minute, amestecand incontinuu cu o spatula din lemn! Eu am ales a doua varianta, dand astfel sosului o consistenta mult mai cremoasa. In final adaugam fruzele de patrunjel tocate si boabele de mazare fiarta!


          Servim sosul peste pastele fierbinti. Fie ca sunt spaghetti sau penne, sau orice alt tip de paste, sunt delicioase!
          Astazi nu imi merit titlul de "cea mai complexa forma de prezentare a unei retete" primit la BloGourmet  2011 din cauza lipsei pozelor din timpul prepararii. Dar hai ca nu-i o treaba grea, pe cuvant! Ma revansez la urmatoarele postari, it's a promise!  



vineri, 1 iunie 2012

Post wedding post ♥

          Nu va plictisesc cu detaliile unei nunti care, cel putin din punctul meu de vedere, a fost de vis, a fost nunta imaginata de mic copil... Va arat niste poze frumoase, surprinse de aceiasi oameni profesionisti cu care am lucrat frumos si pentru cununia civila! Si cu aceasta ocazie fac si anuntul urmator: rochita de mireasa este pusa in vanzare, de nici 10 minute (gasiti aici toate detaliile: okazii.ro). Nu vroiam sa o vand, insa mi-ar parea extrem de rau sa ramana aruncata in dulap, fara sa mai faca o alta mireasa la fel de fericita! Poate parea un cliseu, insa rochia a fost picatura care a umplut paharul de fericire revarsat asupra mea in ziua nuntii!
          Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a permis sa fiu inconjurata de (aproape) toti oamenii dragi mie intr-o zi atat de mare pentru iubirea noastra, ca ne-a daruit o zi superba de primavara si ca a vegheat ca totul sa decurga frumos!