Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 28 martie 2012

Hummus

         

UPDATE:
Am refăcut pasta de năut - hummusul cu boabele de năut decojite (manual, ce credeți :P). A meritat efortul pentru că am obținut o pastă extrem de fină, incomparabil mai bună decât cea de anul trecut (era și aceea bună, însă nu era atât de fină). De această dată am ales să asezonez hummus-ul cu puțin usturoi ras fin - delicios!

Inca traiesc! Pe ici, printre mormane de invitatii si plicuri, in goana nebuna dupa lucruri de trebuinta pentru nunta ce se apropie atat de repede, printre probe de rochie si intalniri cu enspe mii de furnizori care ne vor ajuta sa o scoatem la capat cu evenimentul! Mai este o luna si inca putin... fapt pentru care ma inchid mai rar in bucatarie, but may God bless the week-end! In week-end am gatit hummus, o pasta de naut specifica bucatariei arabesti, cu pasta de susan, lamaie, ulei si dupa plac fie usturoi, fie ceapa!

          Inca de toamna trecuta imi sta gandul la hummus si in week-end am decis sa fac loc altor idei culinare pe lista "De gatit", eliminand astfel hummus-ul. Nu de alta, dar este si post, iar aceasta pasta de naut, atat de consistenta si delicioasa, este ideala pentru zilele de post. Nautul este un aliat important al organismului sanatos, scade colesterolul prin continutul de fibre si impiedica acumularea de zahar in sange, fiind un aliment foarte util persoanelor care sufera de diabet sau de hipoglicemie. Fierul din boabele de naut produce energie, iar magneziul sporeste cantitatea de enzime care produc antioxidanti. 
          Pentru hummus (cu doi "m", altfel humus este un tip de sol :P) folosim:
100g seminte de susan
sase linguri de ulei de masline
400 g naut
sucul de la o jumatate de lamaie
usturoi sau ceapa (dupa gust)
sare, piper, boia de ardei iute
          In primul rand, inca dinainte cu o noapte punem nautul la hidratat in apa (suficienta cat sa acopere cu un deget nautul). A doua zi, scurgem nautul de apa in care si-a facut somnul de hidratare, il punem intr-o oala cu apa (aproximativ un litru este suficient) si il punem la fiert la foc mediu pentru aproximativ o ora si un sfert. In acest timp, ne ocupam de tahini - pasta de seminte de susan. Punem semintele de susan intr-un wok si le lasam circa doua-trei minute, atat cat sa devina lucioase, nu sa isi schimbe culoarea, sau, mai rau, sa se prajeasca! Daca se intampla asta, pasta va fi amara, deci adio hummus! Punem semintele de susan in vasul robotului de bucatarie, adaugam doua din cele sase linguri de ulei de masline si mixam la viteza mare trei-patru minute, pana cand obtinem o pasta fina.
          Cand nautul este fiert, il scurgem de apa si, inca fierbinte, il turnam in vasul robotului de bucatarie alaturi de pasta de susan - tahini. Stoarcem o jumatate de lamaie, adaugam si celelalte patru linguri de ulei, ceapa (sau usturoi), sare si boia de ardei iute dupa gust. Mixam pana la maruntirea tuturor ingredientelor. Vom obtine o pasta cu o consistenta fina pe care o servim cu felii de paine moale, cu castraveti, ceapa verde, ridichi sau orice alte legume va sunt pe plac.

A fost minunat acest hummus, inca mai este putin, i-am pastrat si lui Cipi, cat sa isi intinda pe o felie de paine :))





miercuri, 21 martie 2012

Baclava

          Baclava - Baklava este un desert care isi are radacinile adanc infipte in bucataria turceasca. Desi reteta de baclava a fost preluata de greci si regasita si pe taramurile arabe, desertul este considerat parte a culturii gastronomice traditionale turcesti. Majoritatea tarilor europene l-au imprumutat si s-a modificat o parte a ingredientelor regasite in baclava, insa esenta ramane aceeasi: nuci, miere si multe foi (renumitele foi "phyllo" - foile de placinta pe care noi le gasim in comert, NU foietaj).

          Reteta pusa in practica de mine astazi cu siguranta nu este cea originala, ci una care a suferit multe modificari de-a lungul timpului, si mai mult decat atat, este personalizata de mine prin adaosul de zeama de lamaie. Intotdeauna mi-a blacut baclavaua si pofteam cand o vedeam pe raftul vreunei cofetarii, insa niciodata nu puteam manca mai mult de doua imbucaturi, era extrem de dulce! Zeama de lamaie o face mai gustoasa, luandu-i putin din dulceata exagerata.

          Pentru o tava de 20x30 cm (teflonata) am folosit:
- 150 g margarina vegetala topita
- un pachet de foi de placinta
- 200 g nuci macinate
- 150 g zahar brun
- o lingurita de scortisoara
- o lingurita de esenta de rom

          Pentru inceput, am amestecat nucile macinate cu zaharul brun, cu scortisoara si romul. Am impartit din ochi amestecul in cinci parti egale. Apoi, am taiat fiecare foaie de placinta pe jumatate (in pachet au fost douasprezece foi, asadar dupa taiere am obtinut douazeci si patru de foi). Am topit margarina si am uns tava cu putina margarina. Am asezat prima foaie de placinta, am uns-o cu margarina si am asezat a doua foaie. Ungem si a doua foaie, o asezam pe a treia, o ungem, dupa care asezam a patra foaie pe care o ungem cu margarina la randu-i, dupa care presaram pe intreaga suprafata a foii prima parte (din cele cinci) din amestecul de nuci cu zahar. Repetam acesti pasi pana in momentul terminarii foilor, astfel ca presaram amestecul de nuci intre fiecare patru foi, unse cu margarina topita la randul lor.
          Am pus tava la frigider pentru o ora, timp in care foile se inmoaie, usurandu-mi astfel procesul de taiere a lor in forma de patrat sau romb, dupa preferinta si indemanare!
          Dam tava cu baclava la cuptorul preincalzit la 180ºC pentru 20-25 minute, pana cand capata o culoare aurie. In acest timp, pregatim un sirop din:
- doua linguri de miere
- 50 g zahar (optional)
- 100 ml ala
- o lingurita de esenta de rom
- zeama de la o jumatate de lamaie 
          Cu cinci minute inainte de a scoate tava cu baclava de la cuptor, turnam siropul uniform peste baclava si reintroducem in cuptor! Lasam sa se raceasca si servim cu pofta!




marți, 20 martie 2012

Penne cu rucola si tofu

          Nu orice fel de penne, ci penne din faina de porumb, fara gluten. Da, ati auzit bine, pentru cei care au o oarecare intoleranta la gluten sau care pur si simplu vor sa manance mai sanatos!
Glutenul este un termen cumulativ, inexact definit, pentru diferite componente proteice. Este de origine vegetală, prezent în cereale, spune Wiki. Poate fi daunator pentru sanatate, daca se consuma in mod frecvent alimente procesate ce contin gluten. Glutenul da consistenta si elasticitate aluatului de paine si de alte produse de panificatie. Glutenul poate cauza alergii in cazul anumitor persoane cu intoleranta la gluten. Va invit sa aruncati aici o privire, daca doriti sa aflati mai multe lucruri despre gluten!
          Am gasit aceste penne la standul de produse bio din Carrefour si le-am pus in cosul nostru de indata! Le-am fiert in apa cu putina sare si le-am servit cu frunze proaspete de rucola, tofu (din soia) si cateva merisoare. Sigur va inchipuiti ce gust minunat am obtinut din combinatia inedita de amar de la ruccola, dulce-acrisor de la merisoare si sarat de la tofu! Pana si eu am fost uimita de minunatul gust! Am folosit tofu pentru a obtine un pranz de post, insa puteti folosi branza feta daca va doriti. De asemenea, orice legume va sunt pe plac pot fi adaugate retete, la fel si nuci sau diverse semninte!
Pofta buna!

luni, 19 martie 2012

Paine din faina de secara

          Hai ca v-am amagit destul cu painea asta... si daca nu o postez acum, uit de ea si e mare pacat! Vreau sa va povestesc putin despre paine, despre motivul pentru care am ales sa fac paine in casa. Nu fac asta pentru ca e mai ieftin, sa faci o paine in casa te costa putin mai mult decat sa cumperi una gata facuta din brutarii sau supermarket! Motivul este altul...
          Undeva la inceputul lunii noiembrie se facea ca am cumparat patru paini feliate, clasicele "French toast", pentru a le folosi la niste sandvisuri cu ocazia zilei de nastere a lui Cipi. Din cele patru paini am reusit sa consumam doar trei, deci am ramas cu una pe care nu am consumat-o in saptamana urmatoare ca renuntaseram la paine. Eh, in sambata urmatoare (deci la opt zile dupa ce am cumparat painile, care nu va imaginati ca erau proaspat scoase din cuptor in momentul cumpararii, nu nu, le-am luat de pe raft, frumos ambalate) minunea a fost ca painile erau la fel de pufoase ca in momentul cumpararii. Atunci am inceput sa ma intreb cate tipuri si in ce cantitati se folosesc conservantii pentru mentinerea painii atat de pufoase si "proaspete" pentru o perioada atat de lunga de timp. Va invit sa incercati experimentul asta acasa. Puneti o felie de paine cumparata din supermarket intr-o punga inchisa si o felie de paine de casa in alta punga! Verificati ce s-a intamplat cu feliile dupa o saptamana! Va asigur ca veti fi uimiti de ce veti gasi in pungi.
          Din acest motiv am inceput sa fac paine in casa! O fac o data pe saptamana , de obicei in week-end si pentru ca nu suntem mari mancatori de paine, insa ne place cateodata, o paine este suficienta pentru doua persoane pentru aproape o saptamana!
          Faina de secara pentru o paine dietetica si aluat acru/sourdough pentru un gust autentic de paine romaneasca! De cand am facut painea asta cu aluat acru, nu am mai incercat alt tip de paine, aceasta a fost cea mai gustoasa!
Pentru o paine am folosit:
- 600 g faina de secara
- doua lingurite de sare
- 12 g drojdie proaspata
- apa cat cuprinde
- o biluta (de dimensiunea unui ou) de aluat acru
          Cum obtinem aluatul acru (numit si sourdough sau wild yeast - drojdie salbatica)??? Pentru cei care nu stiu (am aflat si eu de la mama), in trecutul nu foarte indepartat oamenii de la tara nu foloseau drojdie si recurgeau doar la aluatul acru pentru a creste aluatul de paine! Aluatul acru se obtine din apa, faina si putina sare. Se framanta o bila de aluat din cele trei ingrediente si se lasa la fermentat cel putin doua zile la temperatura camerei, acoperita cu un servet de bucatarie! Aluatul va forma o crusta, insa asa este normal, nu va panicati. Cand biluta de aluat a crescut putin si daca o rupeti pe jumatate vedeti bule de aer, este semn ca aluatul acru este numai bun de folosit. Aluatul acru se pastreaza in frigider pana in momentul folosirii. Ca sa nu parcurgeti acesti pasi decat o singura data, opriti din aluatul framantat pentru paine o bila de aceleasi dimensiuni pe care o folositi la urmatoarea paine si asa mai departe!
          Trecem mai departe cu reteta de paine. Punem bila de aluat acru intr-un bol incapator, adaugand peste 200 ml apa calduta si 100 g faina. Amestecam bine, acoperim aluatul cu un servet de bucatarie si il lasam sa se odihneasca peste noapte la temperatura camerei! A doua zi, adaugam acestui aluat restul de faina, drojdia proaspata si apa calduta suficienta incat sa obtineti o bila de aluat elastica, pe care o framantam pana ce aluatul face mii de ace. Putem framanta manual sau putem folosi masina de paine pentru etapa de framantare si dospire. Lasam aluatul la dospit o ora si jumatate, dupa care dam forma dorita painii si coacem in cuptorul incins la 180ºC pentru 35-40 minute, pana cand isi formeaza o crusta crocanta! Eu coc painea in vasul roman, am descoperit si aceasta utilitate a vasului si nu va inchipuiti cat de bine se coace chiar si painea in el.


          Niciodata nu am rabdare sa las painea sa se raceasca inainte de a o taia, fapt pentru care nu veti observa din poze cat de pufoasa este, dar va asigur de pufosenia si de gustul nemaipomenit al painii coapte acasa, nu se compara cu gustul niciunei paini cumparate!




vineri, 16 martie 2012

Vegan chocolate scones

          Adica niste biscuiti mai moi, daca ii pot numi asa, originari din Anglia, consumati cu precadere la micul dejun sau alaturi de ceaiul de la ora cinci! Simpli, cu fructe proaspete sau confiate, cu ciocolata, diverse seminte, aceste scones pot fi consumate atat ca atare cat si (sau mai ales) cu clotted cream/Devonshire cream (un fel de smantana foarte densa si plina ochi de calorii) si dulceata!
          Astazi am incercat insa o varianta mai usoara a acestor minunate scones, renuntand la clasica faina de grau si la ou, incercand si obtinand chiar un desert mai sanatos, fara gluten, sarac in calorii si de post, ca tot ne aflam in postul Pastelui.
          Am folosit:
- o banana
- 90 ml lapte de cocos
- esenta de vanilie
- 190 g faina de ovaz fara gluten
- 40 g cacao neindulcita
- un varf de cutit de sare
- aproximativ 50 g fulgi de ciocolata neagra
- o lingurita de praf de copt

          Punem banana curatata de coaja si taiata felii in blender alaturi de laptele de cocos si esenta de vanilie. Mixam pana la omogenizare, cam 10-15 secunde cu functia Pulse. Daca nu avem un blender in dotare, pisam banana cu o furculita, dupa care adaugam laptele de cocos si esenta de vanilie, amestecand cu un tel pana la obtinerea unui amestec omogen.
          Intr-un alt bol incapator amestecam toate celelalte ingrediente (uscate): faina de ovaz, cele 40 g cacao, sarea, fulgii de ciocolata si praful de copt. Turnam banana pisata cu laptele de cocos si esenta de vanilie peste ingredientele uscate si amestecam usor cu o spatula pana la omogenizare, apoi cu mana modelam o bila de aluat. Aplatizam bila de aluat direct pe suprafata de copt (tapetata cu hartie) sub forma unui cerc cu grosimea de un centimetru. Cu un cutit de pizza, taiem foaia de aluat in opt, pana la douasprezece trinughiuri egale.
Coacem la cuptorul incins la 180ºC pentru 10-12 minute. Dupa coacere, lasam sa se raceasca complet in tava de copt! Optional, se pod pudra cu zahar vanilat.


ATENTIE: Acest desert nu contine zahar, singurele surse de indulcire constituindu-le banana si laptele de cocos. Pentru un desert mai dulce adaugati zahar dupa gust!








Calzone cu legume

          Chiar daca din ultimele atat de rare postari nu se poate observa ca mai gatesc, sa stiti ca o fac, insa sunt foarte in urma cu postatul retetelor! Astazi insa, avand in vedere ca este post si ziua abia a inceput, deci inca e devreme ca sa hotarati ce gatiti pentru pranz, vin cu o reteta de post, delicioasa, sanatoasa si saraca in calorii, cum sunt de altfel majoritatea retetelor postate aici din ultima vreme!

          Am folosit clasicul blat de pizza, inlocuind insa doua ingrediente, si anume faina alba cu faina integrala de secara si laptele cu lapte de soia (ca sa fie reteta de post)!
Asadar, pentru blat am folosit:
- 300 g faina integrala de secara
- 100 ml lapte de soia
- 100 ml apa
- 20 g drojdie uscata
- 60 ml ulei
- o lingurita de zahar
- o lingurita de sare 
          Am folosit masina de paine, motiv pentru care am inceput prin separarea ingredientelor solide (faina, drojdia uscata, zaharul si sarea) de cele lichide (laptele de soia, apa si uleiul). In cuva masinii pentru paine am pus intai ingredientele lichide, dupa care le-am adaugat pe cele solide! Am setat masina pe programul pentru framantare si dospire! In acest timp am trecut la sotarea legumelor:
- o ceapa mare
- un dovlecel
- aproximativ 300 g ciuperci (am folosit din conserva)
- putin ardei rosu
- una-doua rosii, dupa gust
- vanata (optional)
Nu trebuie sa va limitati aici, orice leguma va este pe plac poate fi adaugata. In doua-trei linguri de margarina vegetala am calit ceapa taiata mare, pana cand a devenit translucida, dupa care am adaugat si celelalte legume taiate cubulete. Condimentam dupa gust! Eu am folosit doar sare si piper.
          Din aluatul pregatit am obtinut doua pizza calzone. Am impartit aluatul in doua bile, dupa care le-am intins in foi rotunde, de un centimetru grosime. Am uns fiecare foaie cu putin bulion de casa, dupa care am adaugat legumele sotate si  racite complet. Am pliat fiecare foaie pe jumatate si am sigilat marginile cu degetele (putem sa folosim o furculita).
          Coacem in cuptorul preincalzit la 180⁰C pentru aproximativ 25 minute, sau pana cand aluatul capata o culoare aramie.

          Am fost foarte succinta si nu am reusit sa atasez inca fotografiile din timpul prepararii. Orice nelamuriri aveti, va rog sa le lasati in scris si va voi raspunde cu drag! Pofta buna!


miercuri, 14 martie 2012

Salata cu couscous

          Sau cușcuș pe românește! Am văzut această idee intr-o zi in care imi pierdeam vremea pe bloguri culinare straine si mi s-a aprins beculetul! Reteta trebuia incercata, si nu regret ca am facut-o! Cușcuș-ul este un tip de granule sferice preparate din făină de grâu dur (semolina). Prepararea cușcușului constă în umezirea cu apă a făinii de grâu dur și formarea unor granule sferice cu diametrul de aproximativ 1 mm; pentru a-și păstra forma, acestea sunt apoi pudrate cu făină albă. Uneori, se adaugă și sare în timpul procesului de preparare. Cușcuș-ul care se gaseste in magazinele românești este unul cu preparare rapidă.
          Se folosesc o cană de cușcuș și tot atâta apa fiartă cu sare după gust (eu am pus și o linguriță de margarină vegetala - puteti pune ulei în loc de margarină)! Apa fiartă cu sare si margarină se toarnă peste cușcuș într-un vas încăpător și se lasă minim 5 minute, până când cușcuș-ul absoarbe toată apa și își dublează volumul! Eu l-am folosit într-o salată rece, deci l-am lăsat să se răcească complet, timp în care am tăiat mărunt:
- varză roșie
- dovlecel crud
- roșie
- câteva frunze de pătrunjel proaspăt
          Toate cantitățile sunt relative, în funcție de felul în care dorim să consumăm salata!
          Ca și o sugestie de prezentare, am așezat legumele tăiate și cușcuș-ul stratificat într-un pahar, de asemenea puteti folosi orice vas transparent pentru același efect!
          Iată o idee sănătoasă de prânz sau cină, care poate fi consumată și într-o zi de post:
P.S. Asezonati cu sare, piper sau orice alte condimente va sunt pe plac!





marți, 13 martie 2012

Supa-crema de linte rosie

...si sfecla, tot rosie! N-am incercat lintea pana acum, mi se parea un ingredient de pe alte meleaguri, deloc potrivit cu obiceiurile noastre gastronomice! Poate pentru ca mama nu a gatit niciodata linte si nici dintre cunoscutii mei nu stiu sa o fi facut careva! Si pentru ca e post si pentru ca am promis doua-trei retete dietetice pentru persoanele care tin o cura de slabire, astazi va prezint prima mea supa-crema de linte rosie! Mi-a placut la nebunie gustul ei, drept pentru care va asigur ca nu a fost singura data cand am gatit asa ceva!
Pentru supa am folosit:
- 100 g linte rosie
- o ceapa mare
- o sfecla fiarta (gasiti in Lidl gata fiarta, deci nu va trebui sa va manjiti mainile si oalele cu ea)
- sare si piper dupa gust
          Taiem ceapa mare si o sotam in doua-trei linguri de ulei. Cand ceapa este tanslucida, adaugam sfecla taiata mare si mai lasam pe foc inca trei-patru minute! Adaugam si boabele de linte, dupa care turnam aproximativ 300 ml apa, completand pe masura ce apa scade in functie de densitatea pe care o dorim cremei. Dupa fierberea lintei, punem blenderul in functiune, pana cand obtinem o crema fina! Mai adaugam apa, daca dorim o supa mai "lunga" :)






duminică, 11 martie 2012

Tort Amandina

          Declar acest desert preferatul meu! Atata aroma pe milimetru patrat nu mai gasesti nicaieri! Rom, ciocolata, vanilie, consistenta umeda, hmmmm, te lingi pe degete! Cautand un desert ciocolatos, mi-am dat seama ca nu facusem niciodata Amandina, si am gasit o reteta potrivita in bucataria lui Edith! Multumesc pentru reteta, Edith, mi-a iesit absolut minunat. Amandina a luat forma tortului pentru ziua celei mai bune prietene a sorei mele, care, fara a exagera, a devenit de cativa ani sora noastra mai mica! La multi ani, Roxy Poxy, sa fii sanatoasa si sa ai parte numai de momente frumoase alaturi de cei dragi sufletului tau!
          Am facut un tort cu diametrul de 24 cm pentru care am folosit:
Blat:
- sase oua
- 200 g zahar
- 200 g faina
- trei linguri cacao neagra
- un plic praf de copt
- 30 ml apa
- 30 ml ulei
          Separam albusurile de galbenusuri si batem albusurile spuma tare! Adaugam si zaharul mixand la viteza mare pana cand zaharul se topeste! Amestecam galbenusurile cu apa si uleiul si turnam amestecul peste spuma de albusuri, mixand in continuare. In final, cu o spatula incorporam faina, praful de copt si cele trei linguri de cacao (cernute in prealabil)! Turnam compozitia in tava tapetata cu hartie de copt si coacem la temperatura de 180°C pentru aproximativ 30 minute. Testam blatul cu scobitoarea inainte de a-l scoate de la cuptor! Il lasam sa se raceasca complet inainte de a-l taia si umple cu crema!


Crema:
- 250 g unt moale (nu topit)
- trei galbenusuri
- 150 g zahar pudra
- esenta de rom si esenta de vanilie dupa gust
- trei linguri de cacao neagra
          Pentru crema mixam untul moale cu zaharul pudra pana cand obtinem o spuma densa! Incorporam galbenusurile, dupa care adaugam cacao. Eu folosesc cacao neagra de la Dr. Oetker, imi place foarte mult! Adaugam esenta de rom si esenta de vanilie dupa gust!

Sirop:
- 200 g zahar
- 500 ml apa
- esenta de rom
- doua plicuri Cappuccino La Festa (de ciocolata sau rom)
          Caramelizam cele 200 g zahar intr-o cratita! Cand zaharul este transformat in caramel adaugam apa si lasam siropul sa fiarba pana cand zaharul este complet topit! In momentul in care adaugat apa, zaharul se va umfla, formand o pojghita tare! Este absolut norma, nu va panicati, zaharul se va topi si in final vom obtine un sirop uniform ca si consistenta si culoare. Cand zaharul este topit, adaugam esenta de rom si cele doua plicuri de Cappuccino, mai lasam pe foc cateva secunde, dupa care lasam siropul sa se raceasca complet!

          Cand blatul si siropul sunt complet racite, putem incepe asamblarea tortului! Taiem blatul pe jumatate, il insiropam, intindem crema (pastram doua-trei linguri pentru decor), asezam a doua jumatate de blat, u siropul ramas si il dam la frigider pentru minim doua ore!

Glazura:
- 100 g ciocolata neagra
- 75 ml smantana pentru frisca
- 25 g unt
          Pentru glazura topim toate ingredientele de mai sus la baie de aburi. Obtinem un ganache de ciocolata extrem de fin si delicios pe care il intindem/turnam peste tortul asamblat dupa racire!
          Pentru decor am folosit partea de crema pastrata pe care am spritat-o la baza tortului si putina frisca cu care am incercat sa conturez niste chestii... nu a iesit cine stie ce pentru ca nu am un sprit bun inca, dar rezultatul a fost multumitor!



joi, 8 martie 2012

Smoothie cu spanac si o colaborare

                Cand toata lumea ofera sau primeste o floare intr-o zi atat de speciala ca astazi, eu sparg putin tiparele si va vin in intampinare cu o noua reteta... de data asta este o reteta de viata!
                Cati dintre noi credem ca noi suntem ceea ce mancam? Eu nu credeam asta... Credeam ca o masa sanatoasa consta in felul intai + felul doi + desert daca se poate! Credeam ca daca masa era satioasa si gustoasa, cu siguranta cuprindea tot ceea ce organismul nostru are nevoie! Cat m-am inselat... Mi-am propus sa studiez mai mult, sa cunosc cat mai multe despre aportul de substante nutritive pe care il are fiecare ingredient, fiecare fel de mancare! Daca si care ingrediente sunt preferabil a fi consumate in stare naturala sau gatita! Nu sunt expert in nutritie si nici nu voi deveni vreodata, insa pentru mine si cei din jur incerc sa studiez mai mult si sa detin o informatie corecta legata de acest aspect important numit nutritie!
                Fac sport, kangoo jumps! Cine a fost macar o data la o sala de sport si a practicat kangoo jumps poate sa imi impartaseasca sentimentele: Kangoo jumps e cel mai antrenant si distractiv sport. Eu il percep ca fiind un sport de care nu m-as desparti niciodata, care m-a ajutat sa slabesc si apoi sa imi mentin greutatea in limitele normale!
                Alte beneficii ale acestui sport (pe care le puteti gasi pe site-ul 24fit.ro:
- mareste rezistenta le efort;
- mareste capacitatea pulmonara;
- ajuta la adoptarea pozitiei corecte a corpului;
- protejeaza articulatiile si coloana la impactul cu solul, datorita arcurilor eliptice;
- ajuta la reglarea circulatiei sanguine;
- ajuta in formele usoare de depresie.
            Rezultate se obtin mai rapid decat in orice alta forma de aerobic. Intr-o singura sedinta kangoo jumps se ard in medie 1000 calorii. O sedinta dureaza o ora si este impartita in doua: in prima parte (50 minute) se realizeaza exercitii coregrafice, avand in picioare ghetele  Kj, iar in a doua parte (10 minute) se efectueaza exercitii la saltea pe fiecare segment al corpului si exercitii stretching, acestea constituind etapa de revenire a organismului dupa efort!
             Prin intermediul acestui sport am cunoscut doi oameni cu o forta deosebita! Si nu ma refer doar la forta fizica (ce incontestabil exista), ci ma refer la forta de a zambi, de a fi un model pentru toate cursantele, de a nu ceda cand totul in jur pare ca se darama, forta de a o lua de la capat mereu! Vorbesc despre Silvia si Paul, instructori internationali Kangoo Jumps, cei care prin ambitie si perseverenta au intemeiat o mare familie Kangoo Jumps in Sibiu! Nu este suficient sa existe o persoana in fata oglinzii care sa demonstreze fizic exercitiile Kangoo Jumps, e necesar ca acel om sa iti transmita ceva, iar Silvia si Paul o fac!
          Si... uite asa din vorba in vorba am ajuns sa va spun de fapt ceea ce este important in aceasta postare, si anume ca, incepand de astazi, 8 martie 2012, eu si Silvia, sau Silvia si eu mai degraba :), ne-am gandit sa le sprijinim pe fetele care practica un sport (cu precadere pe fetele care practica KJ) oferindu-le saptamanal doua-trei retete dietetice! Aici intervin eu :) Voi gati, voi fotografia si voi consuma toate retetele dietetice pe care le recomandam fetelor care vor sa slabeasca, sa se mentina, sau pur si simplu sa adopte un stil de viata sanatos!

              Voi incepe colaborarea noastra frumoasa prin recomandarea unei retete pe cat de dietetica, pe atat de sanatoasa, si anume smoothie de spanac! Este prima data cand "gatesc" smoothie si cu siguranta nu si ultima! L-am baut la micul dejun si m-a incarcat cu energie la maxim! Esta ora 13:45 si inca nu imi e foame, deloc!
              Hai sa va spun ce am folosit:
- o jumatate de banana curatata
- un mar (nu foarte mare)
- o jumatate de grapefruit roz
- aproximativ 50 g spanac fiert
             Am taiat banana felii, am curatat marul de coaja si cotor si l-am taiat la randu-i cubulete! Am stors jumatatea de grapefruit roz si am pus toate aceste ingrediente in blender, dupa care am adaugat spanacul! Am pus capacul si am "blenduit" timp de un minut! Rezultatul a fost un smoothie gustos si sanatos!

          Foarte curand, pe blog va aparea un tabel ce contine informatiile nutritionale ale fiecarui ingredient folosit, proprietatile terapeutice, avantajele si dezavantajele consumului fiecarui aliment in parte, so stay tuned!





           

miercuri, 7 martie 2012

Risotto cu spanac

          Din nou am tras chiulul de pe blog, iar de data asta nu mai am scuza... Dar sunt ocupata, domnule! Nu mai e doar pregatirea pentru nunta, mai e si serviciul, primele zile de primavara, 1 & 8 martie si.......... surpriza! Am asteptat sa-mi iau in primire noul aparat foto, un Nikon D3100 care demult aparea in visele mele! In vise imi aparea undeva departe, abia de-l puteam zari! Insa uite ca se mai intampla si lucruri frumoase si un vis frumos a devenit realitate! Nu am gatit ceva sofisticat astazi! Muream de nerabdare sa-mi testez noua jucarie, fapt pentru care am gatit ceva rapid si, pentru ca suntem in postul Pastelui, de post :)
          Aveam in gand sa incerc o reteta de risotto cu spanac in una din zile, dar am incercat-o astazi pentru ca se gateste foarte rapid si nu imi mai ramanea lumina naturala pentru poze! Inca nu m-am avantat sa lucrez cu lumina artificiala si nici pozele realizate astazi nu sunt wow, dar e numai inceputul :)

          Deeeeeci, pentru reteta de risotto (doua portii) folosim:
o ceapa mica
spanac fiert (proaspat sau congelat)
100 g orez cu bob lung
apa
sare si piper

          Taiem ceapa marunt si o calim foarte putin intr-un wok cu o lingura de ulei de masline (nici un strop in plus)! Adaugam spanacul fiert si tocat! Cantitatea este relativa, alegeti cat puneti in functie de culoarea si consistenta pe care doriti sa o aiba in final! Eu am pus cam o mana de spanac fiert! Calim ceapa si spanacul cam 2-3 minute, dupa care adaugam si orezul! In final punem sare si piper si apa suficienta incat sa acopere orezul cu doua degete! Completam cu apa in momentul in care apa scade si orezul inca nu este fiert!
          Nu am poze din timpul prepararii, ma grabeam tare tare si nu am mai apucat sa fotografiez decat produsul finit! Putem servi orezul cu spanac atat ca si fel principal (de post), cat si ca si garnitura!
          Va las cu una-doua poze facut cu noua jucarie! Nu ca sunt misto? :))
       
Dar de rasnita mea de piper ce ziceti, aaa? Va place? E cadou de la mama, o ador! Va puuup, mi-e somn :))



vineri, 2 martie 2012

Tartelette de post

          A trecut ceva vreme de când nu am mai aprins cuptorul și de când nu am mai postat o rețetă pe blog! Timpul nu-mi mai e prieten, gata, c'est fini!!! Pai cum să îmi fie prieten când trece pe lângă mine și nu-mi permite să fac ceea ce îmi place? Și iată ca blogul iar a rămas de sacrificiu, desi este deosebit de important pentru mine, momentan a rămas pe plan secund! Însă week-end-ul ăsta mă revanșez si promit să revin în forță. A început și postul Paștelui, cel mai mare și mai înălțător post de peste an, iar pentru cei care il țin, voi veni cu niște propuneri delicioase de deserturi în special. Este post, dar asta nu înseamnă că trebuie să excludem dulciurile din alimentație, dimportivă! Trebuie să găsim un echilibru și să consumam din toate câte puțin!
          Astăzi am gatit primul desert de post din acest an și nu am mai avut rabdare să îl postez mâine! Am pregătit o crustă de plăcintă pe care am umplut-o cu dulceață de căpșuni si mere cu scorțișoară!
          Pentru crustă am folosit:
 - 180g faină neagră
- o mână de nuci
- 120g margarină rece tăiată bucăți
- 60ml apă rece
- doua linguri de zahăr brut din trestie 
          Puteți înlocui făina neagră și cu făină albă, nucile le puteți înlocui cu migdale, margarina cu unt (dacă nu țineți post) și zahărul brut cu zahăr alb. Eu am ales aceste ingrediente pentru o variantă ușor dietetică.
          Punem toate ingredientele, mai puțin apa, în robotul de bucătărie și mixăm la viteză mare timp de douăzeci de secunde. Apoi am adăugat apa și am lăsat robotul să își facă treaba pentru încă 40 secunde! Am obținut o bilă compactă de aluat pe care l-am învelit în folie alimentară și l-am dat la rece pentru o oră.
          Pentru umplutură am folosit:
- 150 g dulceață de căpșuni
- patru mere de dimensiune medie
- o linguriță de scorțișoară
          Puteți să renunțati la mere și să folosiți doar dulceața! Puteți de asemenea să alegeți o dulceață dintr-un alt fruct sau să faceți orice combinații vă plac. Am curățat și tăiat merele și le-am pus într-o cratiță peste care am turnat dulceața și scorțișoara. Am fiert totul la foc mic timp de 12-15 minute. Am lăsat umplutura să se răcească complet.
          Am scos aluatul de la frigider, am întins o foaie de 4-5 mm grosime pe care am tăiat-o sub forma unor cercuri de dimensiunea formelor de tarte pe care urmează să le folosim. Așezăm cercurile de aluat în tava tapetată cu puțină margarină (sau peste care am pulverizat spray pentru copt), fixăm bine aluatul de marginile tăvii și îl înțepăm cu o furculiță. Am pus umplutura în tarte și din foaia de aluat rămasă am decupat fâșii de aproximativ 6-7mm lățime pe care le-am așezat peste umplutură sub forma unui grătar.
          Dăm tartelettele la cuptorul încins la 180°C pentru aproximativ 20 minute, când crusta se rumenește și umplutura fierbe! Pudrăm cu zahăr și servim. Sunt absolut delicioase, chiar și de post!