Faceți căutări pe acest blog

luni, 30 ianuarie 2012

un fel de... Tiramisu

          Am vazut acest desert la Crina :) si de indata ce l-am vazut m-am gandit ca il voi face si eu! Super simplu de preparat , ideal pentru iubitorii de cafea (a se citi Cipi), fin datorita cremei cu mascarpone, acest desert nu putea sta prea mult pe lista de asteptare! Asadar, week-end-ul ne-a fost dulce, cam pe atat de dulce pe cat de geros :) Aaaa, week-end-ul a mai fost si satios, cu calorii si leneveala din plin! Pufoasele croissante frantuzesti doar ne-au deschis apetitul pentru ceva si mai dulce, dupa o alta saptamana de dieta... interminabila parca :(!
          Deeeci, am facut un fel de tiramisu cu un blat de cacao si piscoturi insiropate, un strat generos de crema cu mascarpone si un strat stralucitor si ametitor de aromat de nuci caramelizate!
          Pentru blatul cu cacao am folosit:
- 6 oua
- 6 linguri de zahar
- 3 linguri de cacao
- 3 linguri de faina
- o lingurita si jumatate de praf de copt
- un strop de esenta de rom
          Procedam la fel ca si la pandispanul simplu! Separam ouale, batem albusurile spuma tare, adaugam zaharul si mixam la viteza maxima pana la topirea zaharului, dupa care adaugam si galbenusurile mixand in continuare! In final, cu o spatula, incorporam faina cernuta impreuna cu cele trei linguri de cacao si praful de copt! Adaugam si esenta de vanilie, punem compozitia intr-o tava (25x35 cm) tapetata cu hartie de copt si coacem la cuptorul incins la 180⁰C pentru 20-25 minute, pana cand trece testul scobitorii!
          Pentru crema folosim:
- 500 g crema mascarpone
- 3 oua
- 100 g zahar pudra (sau dupa gust)
- esenta de vanilie
          Toate ingredientele trebuie sa fie la temperatura camerei. Mixaam crema de branza mascarpone impreuna cu zaharul pudra pana obtinem o un amestec omogen. Separam ouale si incorporam galbenusurile in crema de mascarpone, mixand la viteza medie. Batem albusurile spuma tare si in final le incorporam in crema de mascarpone cu o spatula, cu miscari ample! Nu mixati mai mult decat este necesar! 
          Insiropam blatul racit complet cu putina cafea naturala (deloc tare) indulcita cu zahar dupa gust si putina  esenta de rom! Intindem doua treimi din crema de mascarpone pe toata suprafata blatului, dupa care asezam piscoturile (eu am folosit 18 piscoturi) inmuiate in acelasi sirop de cafea! Intindem crema ramasa peste piscoturi si dam totul la frigider!
          Puteti sa va opriti aici si sa cerneti un strat generos de cacao peste ultimul strat de crema, insa doar inainte de servire! Sau puteti sa caramelizati 100 g zahar, dupa care adaugati o mana de nuci, amestecati nucile cu zaharul caramel si le rasturnati pe o bucata de hartie de copt. Lasati nucile caramelizate sa se raceasca, dupa care le taiati cu un cutit ascutit in bucatele la dimensiunea dorita! Presarati nucile caramelizate tocate pe toata suprafata prajiturii!
          Lasam prajitura la frigider vreme de 3-4 ore! Cu cat sta mai mult la frigider, cu atat mai bine blatul, piscoturile, siropul si crema se intrepatrund, gustul fiind absolut divin! Si nu cred ca mi s-a parut asa doar fiindca a venit dupa o saptamana dietetica, chiar e divina prajitura asta!




duminică, 29 ianuarie 2012

Croissante frantuzesti / French croissants


Ador gustul subtil al untului din aceste croissante, ador pufosenia si aroma lor, ador crusta usor crocanta si culoarea si mirosul si... le-as manca oricand, dimineata, la pranz si seara fara sa ma pot satura! De obicei cumpar din Lidl, pentru un mic dejun intr-o dimineata cu timp berechet (se subintelege ca este vorba de sambata si/sau duminica), insa mi-am propus sa incerc sa fac din orice produs preferat de pe rafturile magazinelor sau farfuriile restaurantelor un produs home made! Asa sunt sigura ca tot ceea ce mancam este sanatos si potrivit pentru organismul nostru! Recunosc ca am incercat reteta de croissante doar pe jumatate convinsa de reusita ei, ca aveam emotii ori de cate ori deschideam usa frigiderului sau impachetam aluatul! Asta se intampla si pentru ca durata de preparare a croissantelor este mai mare decat la alte retete, deci emotiile sunt direct proportionale cu timpul alocat pregatirii retetei!
          Am inceput prepararea croissantelor la ora 8:00 (da, de obicei sunt foarte matinala, zilele de sambata nefacand exceptie de la regula), iar la ora 14:30 croissantele au fost gata coapte!
          Am inceput la ora 8:00 cu pregatirea aluatului de baza pentru care am folosit:

- 4 lingurite de drojdie uscata
- 1/2 cup apa domoala
- 1/2 cup lapte
- 3 1/2 faina tip 000 (precizez ca este foarte importanta calitatea fainii la repararea croissantelor, un alt tip de faina nu cred ca ar face fata retetei)
- 1/3 cup zahar
- 3 linguri unt topit si racit
- o lingurita si jumatate de sare

Pentru impachetat folosim:
- 200 g unt moale

Drojdia se adauga in apa domoala si se lasa intr-un loc caldut, ferit de curenti de aer, vreme de 5-10 minute, pana cand formeaza bule la suprafata! Am folosit masina de paine pentru framantare, insa daca o astfel de masina va lipseste, puteti lucra cu mana! Amestecam laptele cu untul, sarea si zaharul, dupa care adaugam faina si incepem sa amestecam,  circa un minut, dupa care adaugam si maiaua (apa calduta cu drojdia)! Framantam timp de douazeci de minute, pana cand obtinem un aluat elastic, compact! Lasam aluatul la dospit o ora, pana cand acesta isi dubleaza volumul, intr-un loc cald, ferit de curenti de aer!
          
          Ora 9:30
 Dupa dospirea aluatului, intindem o foaie dreptunghiulara de circa 30 cm latime si 45 cm lungime, peste care intindem untul moale (nu topit!!!), lasand libere marginile aluatului (circa 3 cm)!


Impachetam aluatul in trei, pe latime (pasii ① si ②). Intoarcem aluatul cu latura scurta pe orizontala si il intindem cu sucitorul, dandu-i forma si marimea initiala - 30x45cm (pasul ③) ! Din nou impachetam aluatul in trei, pe latime (pasul ④), il invelim cu folie alimentara si il dam la frigider pentru o ora (pasul ⑤)! Dupa o ora la frigider, aluatul aproape si-a dublat volumul (vezi imaginea cu numarul ⑥).

         
Ora 10:30
         Repetam pasii ②, ③, ④ si ⑤, dupa care dam aluatul infoliat la frigider pentru inca o ora! 
 Ora 11:30
       Dupa cea de-a doua ora la frigider, scoatem aluatul si il mai impachetam pentru ultima data, repetand pasii ②, ③, ④ si ⑤! Dam aluatul la frigider pentru ultima ora!
  Ora 12:30
         Scoatem aluatul de la frigider si il intindem in forma si dimensiunea initiala (30x45cm)! Cu ajutorul unui cutit pentru pizza, taiem aluatul in 12 triunghiuri isoscele de dimensiuni egale (croissantele mele au iesit destul de maricele, pentru niste croissante mai mici puteti taia aluatul in 16 triunghiuri de dimensiuni egale, cum doriti!)! Rulam fiecare triunghi de la baza spre varf, obtinand astfel croissantele!    

          
Rulam triunghiurile direct in tava tapetata cu hartie de copt, lasand spatiu suficient intre croissante (cam 5-6 cm)! Lasam croissantele sa creasca in tava inca o ora, timp in care isi vor fi dublat volumul! Avem grija ca tava cu croissantele sa fie asezata intr-un loc cald, ferit de curenti de aer!
          
Ora 13:30
Ungem croissantele cu un ou batut (pentru culoarea aramie) cu doua linguri de lapte (pentru luciu), folosindu-ne de o pensula pentru patiserie! Dam croissantele la cuptorul incins la 160⁰C pentru o jumatate de ora! Va recomand sa nu plecati prea departe de cuptor! Timpul de coacere poate varia, in functie de tipul de cuptor folosit! Eu folosesc un cuptor electric si timpul de coacere a fost acesta, 30 minute!


In scurt timp de la punerea croissantelor la cuptor va incepe sa miroasa a croissante, de zici ca esti in inima unei boulangerie, asteptand cu nerabdare sa fii servit cu un croissant! Aaaa, sa va mai spun ca puteti opta pentru croissante umplute cu ciocolata sau gem, sau crema de vanilie etc; cu siguranta toate vor fi deosebit de gustoase, insa si simple pot fi consumate cu unt sau orice crema sau gem!
          
Ora 14:00 
Croissantele sunt gata, le lasam sa se raceasca in tava 5 minute, dupa care le transferam pe un platou cu o paleta cu grija, fara sa le deformam! Le servim calde, cu ochii inchisi, visand parca la Sena si turnul Eiffel :) Reci sunt la fel de bune, si se pot pastra pana la doua, chiar trei zile intr-o punga inchisa, la frigider sau intr-un loc uscat!




joi, 26 ianuarie 2012

Bagels cu merisoare

          Bagels sunt niste covrigi (insa e putin spus) foarte apreciati in Statele Unite, insa mai nou si in tarile Europei, mai putin la noi din pacate, insa am incredere ca faptul ca nu se gasesc in comert nu ne va impiedica sa ii consumam! I-am mancat pentru prima data in Anglia si am cautat reteta potrivita vreme de cateva zile! I-am facut anul trecut (vezi reteta aici), insa pe atunci nu stiam sa framant sau ce era aia bila compacta de aluat! Au fost buni si aia, insa nu crescusera, iar ca si aspect... cam lasa de dorit! Nu pot sa spun ca m-am perfectionat, cu framantatul zic, ca nu prea am eu rabdare si timp, insa mi-am luat masina de facut paine care framanta saraca, dospeste si daca o lasi, mai si coace! Draga de ea, face cu succes toata treaba care mie mi-ar lua mult timp si m-ar epuiza! Poate la un moment dat imi va placea sa framant, dar nu acum, cand timpul nu vrea deloc sa stea in loc!
          De data asta, am facut bagels cu merisoare si alte fructe confiate, cum ar fi portocala, ananas, lamaie, dar si cateva migdale. Merisoarele reprezinta cam 70% din amestecul de fructe confiate!
          Reteta este aceeasi folosita la bagels simpli, si anume am folosit:
- 500 g faina (eu am folosit 250 g faina integrala si 250 g faina ala tip 650)
- 265 ml apa calduta
- 16 g drojdie uscata
- 16 g sare
- o lingura de miere (pentru ca ramasesem fara miere am inlocuit-o cu peltea de gutui, delicioasa)
- 20 g unt (folositi margarina daca va doriti un produs de post)



          Am pus apa calduta in cuva masinii de paine, am adaugat faina amestecata cu drojdia uscata, sarea, si mai apoi pelteaua si untul moale! Obisnuiam sa fac o maia din drojdie, putina faina si putina apa, insa de data asta am incercat asa si reteta a iesit intocmai! Am setat masina de paine pe programul "Basic dough"! In primele douazeci de minute ale programului, masina framanta aluatul, dupa care dospeste vreme de o ora si zece minute! Dupa primele 15 minute de framantare adaugam si 150g fructe confiate!
          Dupa framantarea aluatului, il rasturnam pe o planseta tapetata cu faina si il impartim in zece parti egale!  Framantam fiecare bucata cu mainile pana cand obtinem o bila perfect rotunda. Odata bila formata, cu ajutorul degetelor mari formam in mijlocul bilei o gaura si asa modelam covrigul.
          Intr-o cratita/oala caramelizam 200 g zahar, dupa care turnam doi litri de apa rece, facand astfel un sirop de zahar ars! Odata ajuns siropul la punctul de fierbere, punem cate un bagel in sirop si il lasam pe fiecare parte cate 45 secunde, nu mai mult! Apoi scoatem covrigii direct in tava tapetata cu hartie de copt si dam tava la cuptorul incins la 180 C pentru 25-30 minute, pana cand se rumenesc!
         Sunt deosebit de aromati, pufosi in interior si se servesc ca atare sau taiati pe jumatate...
... prajiti la toaster...
 ...unsi cu unt, gem, miere sau orice altceva va pica cu tronc! Daca optati pentru varianta fara merisoare, puteti chiar sa consumati covrigii cu sunca, branza etc etc! Va doresc spor la framantat si pofta buuuuna!



marți, 24 ianuarie 2012

Escalop Zingara

          LATER EDIT: Cu scuzele de rigoare, recunosc ca m-am inselat :) Credeam ca "escalop" este un tip de carne de la porc, la fel ca si cotletul, ceafa etc! Insa am aflat, rusinata, ca escalopul este doar carne de vitel! Asadar, respectati reteta intocmai, cu specificarea ca eu am folosit cotlet de porc, si "mai bine" :)) ar merge carnea de vitel!          Sa tot fi trecut vreo trei ani de cand l-am gatit ultima data, uitasem de aceasta reteta! Noroc ca mai sunt doritori prin preajma si ma mai trag de maneca uneori, lucru care ma pune pe treaba! Asa, va arat si voua retete noi, care chiar merita incercate acasa!
          Am gatit doua portii pentru care am folosit:
- aproximativ 300 g escalop / cotlet de porc
- o ceapa medie
- patru ciuperci Champignon mari
- 200 g sunca din piept de pui
- 100 g pasta de tomate
- 100 g rosii decojite bucati (din conserva)
- sare si piper dupa gust
          Taiem carnea felii de aproximativ 5mm grosime pe care (optional) o presam cu ciocanul de snitele si o condimentam cu sare si piper! Prajim feliile de carne pe ambele parti intr-o tigaie in care am picurat un strop de ulei, dupa care le scoatem pe un servetel absorbant si le lasam sa se scurga excesul de ulei!
          Intr-o tigaie cu pereti inalti/wok calim ceapa taiata rondele, apoi adaugam ciupercile si sunca! Calim toate aceste ingrediente 3-4 minute, dupa care adaugam pasta de tomate si bucatile de rosii si lasam sa se imbine aromele vreme de doua minute! In final adaugam carnea prajita, un catel de usturoi pisat si 50 ml apa rece, condimentam (aici nu trebuie sa ne limitam la sare si piper, putem adauga si boia de ardei dulce/picant, chilli etc) si mai lasam pe foc circa sapte-opt minute, pana cand apa scade si sosul capata consistenta unei smantani!
Noi am servit escalopul cu piure de cartofi, insa puteti opta pentru o garnitura de orez sau cartofi natur etc! Este un deliciu, nu stiu cat de bine ilustreaza pozele acest lucru, insa va asigur ca merita incercat!




luni, 23 ianuarie 2012

Quiche Lorraine

          Quiche-ul este o placinta de origine frantuzeasca, sarata, avand la baza o crusta obtinuta din unt si faina, umpluta cu un amestec de oua batute, cascaval si:
- legume (vezi reteta de quiche cu broccoli)
- peste (vezi reteta de quiche cu somon)
- sunca si ciuperci (clasicul quiche Lorraine, originar din regiunea Frantei cu acelasi nume, Lorraine)
          Delicios pentru micul dejun, dar si pentru un pranz usor, acest minunat quiche ne-a rasfatat toate simturile si ne-a saturat burtile flamande!
          Pentru baza de aluat avem nevoie de:
- 110 g faina (eu am folosit faina integrala, incercand sa obtin un quiche cat mai sarac in calorii)
- 60 g unt
- 4-5 linguri de apa rece
- o jumatate de lingurita de sare
          Am pus toate ingredientele, mai putin apa, in robotul de bucatarie si le-am mixat la viteza maxima vreme de 30 secunde, moment in care am adaugat si apa rece! Inainte de adaugarea apei, amestecul va fi unul sfaramicios, insa odata ce apa intra in compozitie aluatul devine compact, legandu-se rapid intr-o bila, in maxim 30 secunde de mixare la robot!
Am pus bila de aluat obtinuta intr-o folie alimentara si am dat-o la frigider vreme de 30 minute, timp in care am inceput pregatirea umpluturii.
          Pentru umplutura avem nevoie de:
- o ceapa medie ca si dimensiune
- trei ciuperci Champignon mari
- 150 g sunca din piept de pui
          Am calit ceapa tocata marunt in putin ulei de masline (cam doua linguri), dupa care am adaugat ciupercile taiate bucatele, iar in final sunca taiata cubulete!




















          Calim toate ingredientele vreme de 3-4 minute, amestecand incontinuu, dupa care le lasam sa se raceasca!
          Mai avem nevoie de:
- trei oua
- 100 g smantana cu continut redus de grasime
- 50 ml lapte
- 150 g cascaval ras
- sare si piper
          Intre timp, batem trei oua intr-un bol, adaugam smantana si laptele si amestecam energic pana la omogenizare. In final adaugam cascavalul ras si condimentam cu sare si piper!




















          Din bila de aluat pusa la frigider intindem doua foi subtiri (eu le-am facut cat de subtiri cu putinta, tot din pricina reducerii caloriilor) pe care le asezam in doua forme din ceramica tapetate cu unt si faina! In locul celor doua forme ceramice putem folosi o singura forma de tarta cu diametrul de 24-26 cm, de asemenea tapetata cu unt si faina!
          Asezam amestecul de sunca si ciuperci racit si scurs de excesul de ulei, uniform in forme! In final turnam amestecul de oua si dam totul la cuptorul incins la 180°C pentru 25-30 minute, cand la suprafata quiche-ului se formeaza o superba crusta aurie!




















          Se serveste ca atare insa noi am ales sa il servim cu salata verde (eu) si gogosari murati (Cipi)! Ne-a incantat, repet!!!
          Ia ziceti, va trage cu ochiul quiche-ul meu?


duminică, 22 ianuarie 2012

Prajitura cu miere "Marlenka"

          Inca de cand Gabriela (What Liberty Ate) a participat la provocarea lunii decembrie "How Christmas tastes around the world" cu prajitura de origine ceheasca "Marlenka", gandul de a face aceasta prajitura nu mi-a dat pace! Sa nu mai zic ca am vazut aceasta prajitura in meniul unui restaurant in care am fost de curand si Cipi m-a tot batut la cap sa o pregatesc! So, there it is: Marlenka!!!

          Am gasit mai multe retete pentru aceasta prajitura, insa am mers pe mana Gabrielei si am incercat reteta ei! Am facut o alegere buna, nu cred ca altfel Marlenka ar fi iesit mai buna!
Asadar, pentru foi am folosit:
- 200 g zahar tos
- 40 g miere
- 60 g unt
- doua oua
- o jumatate de lingurita de praf de copt
- 600 g faina tip 000
- (in plus fata de reteta Gabrielei) 50 ml lapte caldut

          Am pus mierea si zaharul intr-o cratita si le-am topit la foc mic (dureaza aproximativ 5 minute pana cand zaharul este topit, iar amestecul este lichid). Apoi adaugam untul si amestecam incontinuu pana cand la randu-i, untul s-a topit! In acest moment adaugam cele doua oua batute in prealabil si amestecam pe foc inca doua minute, maxim, cand compozitia capata consistenta unei smantani. Luam cratita de pe foc si lasam amestecul sa se odinheasca doua-trei minute, timp in care intr-un bol incapator cernem faina si praful de copt! Este obligatoriu sa folosim un bol din inox sau yena, si nu din plastic! Riscam sa deformam bolul din cauza temperaturii ridicate a amestecului tocmai luat de pe foc!
          Turnam amestecul fierbinte peste faina si praful de copt, direct in bol, si amestecam energic cu o spatula! Pentru ca am obtinut un aluat destul de tare si faramicios, am adaugat cei 50 mililitri de lapte caldut!
Am inceput framantarea aluatului cu mana pana cand am obtinut o bila compacta pe care am impartit-o in patru parti egale!

          Am intins patru foi pe care le-am copt pe fundul unei tavi cu dimensiunile 40x30 cm! Acum urmeaza un truc pe care eu l-am facut! Veti observa ca aluatul este destul de tare si pana cand intindem primele foi, urmatoarele bile de aluat se vor usca si vor fi foarte greu de intins! Inainte de a intinde fiecare foaie, am pus fiecare bila de aluat 10 secunde la cuptorul cu microunde setat la puterea maxima! Sub nici o forma sa nu mariti durata de stat in cuptor, 10 secunde este arhisuficient, e pe bune si pe testate!
Cu bilele de aluat usor calde, foile se vor intinde mult mai usor si mai uniform! Asa cum am scris si mai sus, se coc pe fundul unei tavi unse in prealabil cu putin unt, sau peste care am pulverizat ulei pentru copt!


Pentru crema avem nevoie de:
- 230 ml lapte condensat
- doua oua
- 30 g miere
- 60 g unt
- 100 g nuci macinate
          Topim untul cu mierea intr-o cratita, la foc mic, dupa care adaugam ouale batute in prealabil. Cand ouale sunt perfect incorporate in compozitie, adaugam treptat laptele condensat, amestecand incontinuu si mai lasam crema pe foc intre cinci si sase minute, pana cand crema ajunge la punctul de fierbere! In acel moment luam cratita de pe foc si o lasam sa se raceasca complet! Crema va avea consistenta unei smantani.
Pentru ca am amestecat incontinuu in crema, n-am avut nici o sansa sa fac vreo poza, insa hai ca nu e o treaba atat de complicata!
          Umplem foile cu crema si ungem inclusiv ultima foaie! Puteti lasa prajitura cu patru foi, insa eu am taiat cele patru foi pe jumatate, le-am suprapus si am obtinut o Marlenka mai inalta cu opt foi... divina!!!
Peste ultima foaie (unsa cu crema) am presarat 100 g nuci macinate (pot fi inlocuite si cu alune de padure/fistic  sau puteti obtine un mix din toate) si ciocolata topita!


          Prajitura se lasa la rece intre opt si douasprezece ore, timp in care foile se vor imbiba cu crema, vor fi moi si foarte usor de taiat! Se poate portiona in bucati triunghiulare sau dreptunghiulare, insa oricum ar fi taiata, Marlenka ramane un deliciu dulce, minunea dulce a Cehiei, cum o supranumeste Gabriela :)

          Gabriela, merci frumos pentru reteta!

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Paine integrala cu crusta de mac si susan

Iata-ma inapoi aici, in locul care ma relaxeaza cel mai mult si care imi aduce un sentiment de liniste si pace! Lipsa de timp liber din ultima perioada imi motiveaza absenta de pe blog, insa slava Domnului cineva a facut din zilele de sambata si duminica o oaza de relaxare! Asa ca eu astept nerabdatoare week-end-ul ca sa ma desfasor pe indelete in bucatarie! De obicei ma trezesc devreme si primul lucru pe care il fac este sa rasfoiesc reviste, carti, bloguri chiar si sa imi fac meniul pe ziua care incepe!



















Povestea painii integrale nu incepe asa, rasfoind una-doua reviste sau bloguri! Reteta apare ca o rezolutie pe acest an: sa prepar in casa painea pe care o consumam zilnic! M-am saturat sa citesc si sa aud pretutindeni cat de nesanatoase sunt produsele cumparate din magazine si sa nu fac nimic in aceasta privinta! A venit momentul sa pun osul la treaba si sa fac ceva pentru sanatatea noastra! Asa ca, pe langa painea care, in mod sigur, va fi gatita in casa, imi propun sa gatesc cat mai sanatos si mai dietetic (offff, de n-ar fi dulciurile astea) si sa impartasesc cu voi retetele puse in practica de mine.
Ok, sa scriu reteta painii pufoase, zic! Chiar daca e integrala si dietetica, cine spune ca nu este pufoasa si extrem de gustoasa???
Am folosit asa:
- 6 cups faina integrala dietetica (marca Dobrogea am folosit - "Faina de grau din macinis  integral - dietetica")
- 1/2 cups lapte cald (daca nu va doriti o paine de post, caz in care se inlocuieste cu apa sau lapte de soia)
- 2 cups apa calda
- 1/4 cup ulei de masline
- o lingurita de miere
- o lingura de zahar brut (din trestie de zahar)
- 1 1/2 lingurita de sare
- 10 g drojdie uscata
- seminte de mac si susan pentru crusta

Am folosit masina de paine, insa daca va doriti sa ardei cateva calorii framantand aluatul, sunteti liberi sa o faceti, chiar indicat este! In cazul meu, sa nu uitam ca este sambata :) si inca eram cuprinsa de lene, dupa o saptamana nebuna de alergat in stanga si in dreapta!
Asadar, incepem cu prepararea unei maia, folosind laptele cald, doua linguri din totalul de faina si drojdie. Eu mereu folosesc un vas inalt din yena, in care amestec toate cele trei ingrediente cu un tel, foarte energic, dupa care pun vasul intr-un loc cald, ferit de curenti de aer rece! Las amestecul pe calorifer de regula pentru aproximativ 15-20 minute, timp suficient cat sa isi dubleze volumul si sa faca niste bule uriase, semn ca drojdia isi face treaba! Intre timp, in cuva masinii de paine am pus toate celelalte ingrediente (mai putin semintele de mac si susan), mai intai apa, dupa care celelalte ingrediente nemaicontand ordinea! Am setat masina de paine pe programul "basic dough" - framantare si dospire, si vreme de o ora si jumatate am facut altceva, adica am topait la Kangoo Jumps (va spun in curand despre ce este vorba).



























Dupa dospire, obtinem un aluat extrem de elastic pe care il rasturnam pe o suprafata unsa cu putin ulei de masline (pentru a nu se lipi) si il modelam usor cu mainile umezite tot cu ulei! Mai framantam aluatul unul-doua minute, dupa care il rulam putin si il asezam intr-o tava pentru paine. Eu am folosit o tava mare (30x12cm) de cozonac, tapetata cu hartie de copt!
Am lasat painea sa creasca in tava inca o jumatate de ora, pana cand a depasit putin marginea superioara a tavii! In acel moment am uns painea cu o lingurita de miere dizolvata intr-o lingura de apa calda, folosind o pensula pentru patiserie! Daca nu ungem painea, semintele nu se vor lipi de aluat!
Punem painea in cuptorul incins la 200°C pentru 30, maxim 35 minute! Daca o lasam mai mult la cuptor, se va usca si adio pufosenie!


Dupa coacere, mai  lasam painea 5 minute in tava, dupa care o rasturnam pe o planseta si o lasam sa se raceasca complet inainte de taiere. Credeti ca eu am avut rabdare sa respect intocmai indicatiile retetei? Nuuuuu, nici vorba! Am taiat painea instantaneu, am uns-o cu unt si gem, am pozat-o si apoi am mancat-o cu o pofta de nedescris! Daca sunteti la dieta, scoateti untul si gemul din peisaj si va doresc pofta buna! O felie de paine integrala este ideala la micul dejun deoarece contine aportul de fibre necesar organismului in fiecare zi!
Va doresc un week-end minunat!




joi, 12 ianuarie 2012

Ciorba cu afumatura

Una dintre ciorbele mele preferate, cea cu afumatura, nu lipseste de pe masa de acasa (la parintii mei) in prima zi a anului! Nici nu stiu de ce obisnuieste mama sa gateasca aceasta ciorba, cred ca e un moft de-al tatalui meu, obisnuit cu ciorba asta de pe vremea cand mama lui, buna saraca, o gatea! Mama s-a supus si ii satisface moftul asta de douazeci si cinci de ani! Cel putin de cand ma stiu eu ciorbica asta nu ne-a lipsit de pe masa si mama continua sa o pregateasca in fiecare inceput de an si Doamne ajuta sa o pregateasca cel putin inca douazeci si cinci de ani de acum inainte! Si stiti ce facem cu carnita afumatadin ciorba? Eeeee, aici e smecheria! Dupa ce maturam ciorba din blidiselele cu fund, mancam carnita cu o pasta de hrean a carei reteta momentan doar mama o detine! O de-li-ca-te-sa, sincer! Si pana cand voi reveni cu reteta de pasta de hrean, va scriu reteta de ciorba cu afumatura, ca in Ardeal, asa cum numai buna saraca (si mama si eu :P) o facem!
De obicei fac aproximativ 3-4 litri de ciorba pentru care folosesc:
- o ceapa mare
- doi morcovi
- o radacina de patrunjel 
- o radacina de telina mica
- un ardei gras (imi place sa fie rosu)
- o jumatate de kg de carne afumata cu os (carne de porc fireste)

- tarhon dupa gust
- cidru de mere
- doua galbenusuri
- bulion de casa
- una-doua linguri de smantana
Pentru inceput tocam toate legumele! Ciorba este mult mai gustoasa daca vom cali ceapa in putin ulei, dupa care adaugam restul legumelor si le sotam impreuna pret de cateva minute! Insa pentru cei care nu tolereaza mancarea prajita in ulei, indicat este sa se fiarba toate legumele impreuna cu carnea! Noi alegem intotdeauna prima varianta, deci calim ceapa si legumele in putin ulei, dupa care adaugam apa, sare si in final afumatura!

























Lasam ciorba sa fiarba aproximativ 35 minute, la foc mediu, pana cand carnea se desface usor de pe os (testam asta cu o furculita)!
Dupa fierbere, luam oala de pe flacara aragazului si preparam amestecul pentru dres ciorba!
Eu folosesc doua galbenusuri pe care le amestec la fel ca si la maioneza cu cidru de mere (cam doua linguri, nu mai mult), dupa care adaug tarhonul tocat, smantana si bulion dupa gust! Bulionul poate fi inlocuit si cu pasta de tomate, insa nu as stii sa va spun cum ii schimba pasta de tomate gustul, niciodata nu am incercat combinatia! Pentru a drege ciorba, am invatat de la mama ca niciodata nu punem amestecul pentru dres direct in oala, ci facem asta treptat! Cum? Turnam un polonic de ciorba peste amestecul de dres, amestecam, apoi turnam un polonic din amestecul de dres in oala cu ciorba si tot asa, de vreo patru-cinci ori, pana cand adaugam tot amestecul pentru dres in oala cu ciorba! Easy, nu?
Va las acum cu un blidisel cu fund plin cu ciorba, sa il savurati neaparat cu una bucata ardei iute, va da simturile peste cap! Hai ca merge si o lingura buna de smantana cu ciorbica! Sa va fie de bine!







vineri, 6 ianuarie 2012

Bundt cake cu mandarine

          Am avut acest desert pe masa de Craciun, insa graba cu care l-am facut si mancat nu mi-au permis sa il fotografiez si sa postez reteta la momentul respectiv. Si pentru ca Mi Tinita, gazda provocarii "Dulce Romanie" din luna aceasta, ne invita sa gatim preparate cu citrice, am avut chipurile un pretext sa gatesc din nou minunatul bundt cake cu mandarine. Este un desert dulce acrisor, colorat si parfumat, atat de binevenit dupa ce am savurat vreme de zile intregi sarmale, fripturi si alte preparate specifice Craciunului. Se potriveste manusa acestei perioade din an!
          Se gateste foarte usor si ne sunt necesare urmatoarele ingrediente:
- patru oua
- 200 g zahar
- coaja si sucul de la doua mandarine (mandarinele mele nedecojite cantareau impreuna 150 g - puteti inlocui mandarinele cu o portocala mare)
- 75 ml ulei de floarea soarelui
- 250 g faina
- o lingurita de praf de copt
- bucati de coaja de portocala confiata (marca Lidl)

Pentru decor folosim:
- sucul de la o jumatate de lamaie
- zahar pudra
- bucati de coaja de portocala confiata (marca Lidl)

Mixam ouale cu zaharul pana cand obtinem o spuma aerata deschisa la culoare. Adaugam apoi sucul si coaja de la mandarine, uleiul de floarea soarelui si amestecam cu mixerul la viteza medie pana la incorporare. In final incorporam cu ajutorul unei spatule faina cernuta impreuna cu praful de copt.
Turnam amestecul intr-o tava rotunda pentru bundt si o dam la cuptorul incins la 180°C pentru 45-50 minute, sau pana cand trece testul scobitorii.
















Daca folositi o tava din silicon, nu este necesara tapetarea acesteia cu unt si faina, insa daca folositi o tava teflonata, nici vorba sa sariti acest pas!
Dupa coacere il scoatem din forma si il lasam la racit, timp in care pregatim glazura de zahar pudra.



















Glazura de zahar pudra si lamaie este cea mai simplu de facut si de retinut: nu aveti cum sa o dati in bara cu prepararea ei. Adaugam zaharul pudra peste sucul de lamaie pana cand obtinem consistenta dorita, amestecand usor cu un mixer sau chiar cu telul! Cu o lingurita, ornam bundt cake-ul cu glazura de lamaie dupa preferinta. Presaram bucati de coaja de portocala confiata, cumparate de la Lidl in "saptamana deliciilor la cuptor" si taiem o felie generoasa pe care o savuram in liniste!



















joi, 5 ianuarie 2012

Cannelloni cu carne

In primul si cel dintai rand, vreau sa va urez sa aveti un an minunat, cu realizari multiple pe toate planurile, cu multe bucurii si mai ales cu sanatate! Desi am mai spus-o, o voi spune mereu si de acum inainte: bucurati-va cu tot sufletul de fiecare moment cu care suntem binecuvantati, in anul 2012 si in toti anii ce vor urma!
Am fost mare lenesa zilele astea, insa am profitat ca inca suntem in vacanta de iarna si am intrat mai rar in bucatarie dupa sarbatori! Ieri insa, cuptorul striga din toate puterile sa il aprind, se plictisea saracul... si (m)i-am facut pe plac :D Am gatit o portie delicioasa de cannelloni cu carne, ceva nou pentru mine, dar atat de gustos, mmmmm, yummy!
Am folosit:
- 12 cannelloni
- 30 ml ulei de masline
- 350 g carne tocata (amestec de vita si porc)
- doi morcovi de dimensiuni medii
- o ceapa rosie
- 3-4 catei de usturoi
- 150 ml pasta de rosii
- 70 g unt
- 100 ml lapte
- 50 g faina
- 200 g cascaval
- sare, piper si cateva frunze proaspete de busuioc
Am pregatit doua sosuri, unul rosu cu carne si unul alb cu cascaval.
Pentru sosul rosu am calit ceapa tocata marunt in uleiul de masline pana cand ceapa a devenit translucida. Apoi am adaugat morcovii rasi si am calit impreuna cu ceapa aproximativ doua minute. Adaugam carnea tocata si amestecam din cand in cand pana ce carnea se deschide la culoare! Acum adaugam sarea, piperul, frunzele tocate de busuioc si cateii de usturoi pisati! Este foarte important sa nu uitam usturoiul, eu as spune ca e ingredientul cel mai important in acest sos pentru ca face sa dispara gustul "ciudat" al carnii tocate si cumva, nu stiu cum, leaga aromele rezultand un sos cu un gust magnific :) Apoi adaugam sosul de rosii si optional, 50 ml vin rosu (eu am sarit vinul pentru ca am impresia ca gustul pe care il da sosului este usor amar) si lasam totul pe foc sa fiarba pana cand sosul scade, aproximativ 7-8 minute!
Pentru sosul alb topim untul si apoi adaugam faina, amestecand incontinuu la foc mic (neaparat!). Eu folosesc un tel la prepararea acestui sos. Apoi stingem totul cu laptele si amestecam pana la omogenizare. In final, in sosul fierbinte si inca pe foc adaugam cascavalul ras, pastrand putin pentru presarat in final. Amestecam pana cand cascavalul se topeste si obtinem un sos dens. Eu l-am condimentat doar cu sare.

Incepem apoi sa umplem cannelloni cu amestecul de carne tocata/sosul rosu! Folosim o lingurita sau o punga cu coltul taiat. Asezam cannelloni umpluti intr-o tava ceramica pe fundul careia am turnat putin sos de rosii (doar cat sa acopere fundul tavii, nu mai mult). Peste cannelloni umpluti turnam sosul alb si din loc in loc cate putin sos rosu, dupa care presaram cascaval ras! Acoperim tava cu o folie de aluminiu si dam cannelloni la cuptorul incins la 180°C pentru 10 minute, dupa care luam folia de aluminiu si mai lasam la copt aproximativ 20 minute (pana cand cascavalul capata o culoare aurie).


Taiem si servim cu o frunzulita de busuioc pentru decor! Sunt foarte foarte gustosi, sa aveti pofta mare!