Faceți căutări pe acest blog

luni, 31 decembrie 2012

Al meu 2012! Fie ca 2013 să fie unul la fel de bun!

(Al meu 2012 în câteva imagini)

Nu ştiu când sau cum, dar m-am trezit în faţa calculatorului scriind ceva despre un an ce se grăbeşte să treacă, lăsând în urmă nimic altceva decât amintiri - amintiri frumoase!
Mi-a rămas în minte o poveste pe care prietena mea, Maria, mi-a spus-o la un moment dat când eram supărată şi pe care vă rog să o citiţi şi să luaţi aminte:

O bătrână Cherokee îi spune nepotului său despre o luptă care se dă în ea. Este o bătălie între doi lupi.
Unul este rău: se înfurie, invidiază, regretă, lăcomeşte, e arogant, gelos, orgolios, minte, îşi plânge de milă, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie…
Celălalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezător, optimist, plin de compasiune şi credinţă, recunoscător…
Nepotul se gândi pentru o clipă apoi întrebă:
“Şi cine va câştiga această bătălie?”
Bătrâna Cherokee i-a răspuns simplu:
“Cel pe care îl hrănesc.”

Îmi doresc să reflectăm cu toţii asupra povestioarei transcrise mai sus şi să încercăm din răsputeri să hrănim doar lupul bun din fiecare! Să fie aceasta rezoluţia personală pentru anul care vine: să fim mai buni, să clădim doar amintiri frumoase, pentru că, în final, amintirile sunt singurele care rămân după ce timpul îşi pune amprenta! Îmi mai doresc ca anul 2013 să fie unul vesel, lipsit de tristeţe şi amărăciune, îmi doresc să-l parcurgem cu toţi oamenii dragi nouă alături, în sănătate şi pace! Şi să ne întâlnim cu bine tot aici, pe blog, la sfârşitul anului viitor, să spunem că anul care a trecut a fost unul la fel de bun! Doamne, cât îmi doresc asta!


Un an nou fericit!
Doamne ajută!


joi, 27 decembrie 2012

Bomboane cu biscuiţi şi dulceaţă


Dragii mei, sper că aţi avut parte de sărbători frumoase, petrecute în mijlocul celor dragi, cu sănătate şi veselie! Am lipsit de pe blog în ultima vreme, deşi îmi propusesem să strâng pentru voi mai multe reţete festive... dar timpul din nou mi-a dovedit că nu-mi este cel mai bun prieten!
Încerc să mă revanşez cu nişte bomboane delicioase care sper să vă încânte cel puţin pe jumătate din cât ne-au încântat pe noi!
Având un aer foarte crăciunesc, aceste bomboane au adus multă culoare pe platourile de prăjituri de pe mesele noastre anul acesta - au plăcut tuturor! Reţeta îi aparţine lui Edith, căreia nu pot decât să îi mulţumesc că împărtăşeşte cu noi toţi atâtea reţete minunate! 

Ingrediente: 
(pentru circa 40-50 bomboane)
500 g biscuiţi (Bon Appetit)
400 g dulceaţă de caise
150 g unt
250 g nucă de cocos
coloranţi alimentari (roşu şi verde)

Am măcinat biscuiţii în robotul de bucătărie, peste care am adăugat untul moale (la temperatura camerei  - deşi Edith scria în conţinutul reţetei că untul trebuie să fie topit, eu n-am fost atentă şi l-am adăugat moale, însă rezultatul a fost tot cel aşteptat). Am amestecat ingredientele tot în robot, după care am adăugat dulceaţa şi nuca de cocos (aproximativ 200 g, păstrând 50 g pentru decor).
Obţinem o pastă densă din care formăm biluţe de dimensiunea unei nuci. Putem pune în mijlocul bomboanelor o alună sau o migdală, la fel ca la bomboanele Raffaello.
Am colorat fulgii de nucă de cocos cu o picătură de colorant alimentar marca Wilton şi un strop de apă şi am dat bomboanele prin ei. Putem de asemenea să folosim fulgi de nucă de cocos gata coloraţi, am văzut că se găsesc în supermarketuri!
Simplu, delicios şi de mare efect pe mesele de Crăciun!


La mulţi ani!





marți, 18 decembrie 2012

Interviu Mixtopia.ro - "La masă cu Can't boil an egg"


"Diana, cat a trait in Anglia, primea pe mail retete de la mama ei. Asa i-a venit ideea sa puna la loc sigur toate retetele, tot ce incerca sa prepare in bucatarie. A pornit de la ideea ca “(she) can’t boil an egg” si asa i-a ramas numele blogului. Noi am aruncat un ochi in bucataria virtuala a Dianei si va spunem ca stie sa fiarba un ou si sa faca multe alte minunatii. Dar s-o cunoastem mai bine pe Diana" 


1. Cine esti si cu ce te ocupi pe langa blog?

Numele meu este Diana-Maria Oana, am 25 ani, sunt sibiancă şi, de curând, sunt profesor în învăţământul primar. Deşi, în liceu, când mă pregăteam să devin cadru didactic, nu îmi imaginam vreodată că voi ajunge să profesez, iată ca viaţa este plină de surprize şi am descoperit cu uimire că locul meu nu poate fi altundeva decât în mijlocul copiilor, încercând să pun câte o cărămidă, fie ea cât de mică, în educaţia lor!



2. Cateva cuvinte despre blog: cand a aparut, de ce si cum suna viitorul pentru blogul tau?
Blogul meu a apărut într-o zi considerată specială de multe persoane, şi anume în 10.10.2010 J Locuiam în Anglia pe vremea aceea şi, pentru că nu mai era atât de uşor să o sun pe mama pentru a cere reţete, primeam reţetele pe e-mail. Apoi m-am gândit să pun reţetele într-un loc pe care să-l pot accesa cât mai simplu... un fel de carte de bucate virtuală! Aşa a apărut blogul meu!
Cât despre viitor, cu toţii ştim cât de incert este! N-aş putea să spun că blogul meu va ajunge departe, dar aş putea să spun cu certitudine că pasiunea mea pentru gătit şi fotografiat va rămâne vie pentru totdeauna, şi atât timp cât pasiunea există, şi blogul meu va primi atenţia cuvenită!

3. Mai tii minte care a fost prima reteta prezentata pe blog?  De ce ai inceput tocmai cu aceea?
Prima reţetă apărută pe blog a fost cea a unui tort. Aveam de curând un aparat foto compact Nikon care avea o funcţie de fotografiere a mâncărurilor. Am fotografiat tortul, mi-au plăcut pozele şi în secundele următoare blogul avea să ia naştere... “from scratch” cum zic americanii J Nu ţin minte să fi bâjbâit la alegerea numelui sau la editarea conţinutului blogului... ţin minte doar că totul a decurs foarte natural si firesc la momentul respectiv! Şi la fel se întâmplă şi acum!

4. Dar care a fost primul preparat la care ai dat gres, asta iti mai aduci aminte?
O, da! Aveam 9 ani şi, alături de sora mea mai mică, am încercat să pregătim o surpriză părinţilor noştri la aniversarea a 10 ani de căsnicie! Am încercat o reţetă de tartă cu fructe, pe care mama o făcea frecvent! Cum era de aşteptat, blatul s-a copt pe jumătate, cealaltă jumătate arzându-se, budinca de vanilie a rămas lipită pe fundul cratiţei şi singura surpriză pe care am facut-o părinţilor a fost o bucătărie cu susul în jos! Dar le-am oferit bucuria de a-şi vedea copiii încercând din răsputeri să pregătească ceva dulce numai pentru ei!

5. Care e preparatul prezentat pe blog care a facut ravagii in randul cititorilor?
Toate reţetele prezentate pe blog se bucură de aproximativ acelaşi număr de vizualizări, comentarii, like-uri pe Facebook! Totuşi, sezonul trecut, o reţetă de prăjitură pufoasă cu prune (http://www.cantboilanegg.ro/2012/08/prajitura-cu-prune.html) a atras atenţia cititorilor, însumând cele mai multe vizualizări de până acum, în număr de peste 24000! Dar nu pot spune că a facut ravagii, doar s-a bucurat de un număr mai mare de accesări şi încercări, încercări reuşite demonstrate cu poze de la cititorii blogului J

6. Tot tu faci si pozele pentru blog? Daca da, care e ritualul fotografierii, unde pui preparatele la pozat, ai niste trucuri anume pentru sedinta foto?
Da, eu fac pozele pentru blog! Nu există un ritual, dar înainte de a fotografia, orice, am grijă să o fac cu calm şi multă linişte în juru-mi! Dacă sunt agitată sau nervoasă, indiferent de motiv, am observat că rezultatul nu a fost niciodată mulţumitor! Deci premergător şedinţei foto, este absolut necesar să se instaleze liniştea şi calmul în jurul meu! Deocamdată, aparatura îmi permite să fotografiez numai la lumină naturală, lângă un geam mare în bucătărie!

7. De cat timp gatesti si de cand a inceput pasiunea pentru bucatareala?
La modul serios gătesc de când l-am cunoscut pe soţul meu, deci de aproximativ patru ani! Însă îmi amintesc cu drag că găteam încă din liceu şi aveam mereu invitaţi la masă care erau încântaţi de puiul la cuptor şi cartofii prăjiţi cu care se delectau J Dintotdeauna mi-a plăcut să stau în jurul mamei, să o “ajut” în bucătărie, deci cred că pasiunea pentru bucătărie s-a născut odată cu mine!

8. Cat de des gatesti? Tot ce gatesti pui si pe blog?
Gătesc aproape zilnic! Încercăm să avem o dietă echilibrată şi, pe cât posibil, să evităm tentaţiile culinare apărute la fiecare colţ de stradă! Nu tot ce gătesc apare pe blog, din lipsă de timp, evident! Dar încerc ca măcar reţetele dulci să-şi găsească un loc pe blog!

9. Influente in domeniul gastronomic ai? Daca da, pe cine de la mama pana la bucatari faimosi?
Mama este declarată definitiv şi irevocabil principala influenţă în domeniu, nu pentru că se spune despre mâncarea bună că este “ca la mama acasă”, ci pentru că mâncarea mamei chiar este cea mai bună J Îmi plac şi mă inspiră mulţi bucătari faimoşi, însă preferata mea rămâne canadianca Anna Olson! Mă relaxează modul în care ea găteşte dulciuri şi nu de puţine ori i-am încercat reţetele.

10. In copilarie, ce-ti placea cel mai si cel mai mult sa mananci?
Cel mai mult îmi plăcea o budincă de griş pufoasă, îmbibată cu mult lapte! Era desertul meu preferat şi mama avea grijă să ni-l gătească aproape în fiecare week-end, la cerere!

11. Dar acum, ce-ti place cel mai si cel mai mult sa gatesti?
Gătitul este de multe ori o provocare pentru mine, îmi place să încerc să gătesc acasă tot ce găsim în meniurile restaurantelor sau pe rafturile magazinelor. Gătesc absolut orice, atâta vreme cât sunt în bucătăria mea! În alte bucătării mi-e mai greu să mă desfăşor!

12. Repede, care e un top 5 al preparatelor preferate pentru un meniu complet pentru o zi?
Aş începe ziua cu ouă Benedict la micul dejun, la prânz cred că aş alege un gyros de pui cu pita şi salată verde, iar la cină mi-ar plăcea să aleg spaghete alla Carbonara. Ca şi desert, o felie generoasă de cheesecake ar fi ideală, deşi m-ar ţine o oră în plus pe banda de alergat :))!

13. Cand vine vorba de specificuri culinare, ce cultura gastronomica iti place cel mai mult si de ce?
Bucătăria mediteraneană îmi place foarte mult, cea grecească în mod special, chiar dacă nu m-am încumetat să gătesc mai mult decât câteva sosuri! Reţetele greceşti sunt uşoare dar consistente în acelaşi timp şi au o savoare aparte, îmi plac la nebunie! În materie de dulciuri, nu pot să nu prefer bucătăria franţuzească, cu ale ei croissante, brioche, macarons, clafoutis, fondue şi câte altele!

14. Daca ai avea voie toata viata sa mananci un singur preparat, care ar fi acela?
Răspunsul la această întrebare mi-a luat cel mai mult timp de gândire, pentru că pot cu greu să am o preferinţă culinară, dar să mai şi aleg un singur preparat pentru o viaţă?! Totuşi aş alege pâinea, dintotdeauna mi-a plăcut pâinea proaspătă şi nu de puţine ori o mâncam fără altceva, şi mi-a fost extrem de greu să renunţ să o mai consum alături de orice, aşa cum eram obişnuită! Deci da, fără îndoială că aş alege pâinea, simpla şi cea de toate zilele pâine!

15. De ce crezi ca intra lumea la tine pe blog, ce cauta si ce anume crezi ca le oferi in plus?
Oamenii intră pe blog pentru a căuta o reţetă în marea de reţete online! Îmi place să cred că oamenii revin pentru că mă percep aşa cum sunt, um om deschis de la care vor primi întotdeauna un sfat, un truc culinar, un zâmbet! Un rol extrem de important în revenirea cititorilor îl au şi reuşitele de care se bucură reţetele mele în bucătăria oricărui om, fie el bucătar sau novice în ale gătitului! Contează enorm ca informaţia transmisă să fie verosimilă şi cât mai simplu exprimată în cuvinte sau fotografii! Cred ca toate acestea fac oamenii să revină pe blog!

16. Daca ar fi sa faci reteta blogului tau, care ar fi ingredientele (de succes si de nelipsit) si modul de preparare prin care ti-ai cuceri degustatorii online?
Reţeta blogului ar trebui să conţină pasiune, simplitate, veridicitate, o doză de umor şi originalitate! Este importantă şi descrierea sentimentelor şi a experienţelor personale ale bloggerului în cuprinsul reţetei, oferă blogului un caracter personal!

17. De final, daca ar fi sa faci o mixtopie pentru o seara perfecta, ce ai manca, ce melodie/ trupa ar fi pe fundal si care e gadget-ul care ti-ar face seara mai usoara inspre perfectiune (inventat deja sau un gadget futurist pe care ti l-ai dori)?
Într-o seara cu adevărat perfectă aş fi înconjurată de familie, aş mânca ceva uşor, probabil o supă-cremă de ciuperci, pe care n-aş refuza-o nicicând, pe fundal s-ar auzi “Always with me, always with you” a lui Joe Satriani şi gadgetul futurist ar fi o maşină a timpului, dacă nu pentru a-l întoarce şi a aduce la masă oameni dragi care nu mai sunt, măcar pentru a-l opri în loc şi a ne ajuta să ne bucurăm veşnic de acele momente frumoase... sună atât de ireal, dar da, mi-aş dori din suflet o maşină a timpului!

Puteţi vedea interviul integral si pe site-ul Mixtopia:




duminică, 16 decembrie 2012

Negresă cu fructe confiate



Ingrediente:
(pentru o tavă cu dimensiunile 25x30cm)
150g unt
160g ciocolata neagra (72% cacao)
o lingurita de esenta de vanilie
250 g zahar
3 oua
150 g faina
3 linguri de cacao
o lingurita de sare
100 g mix fructe tropicale uscate
o jumpătate de linguriţă de scorţişoară

Am topit untul şi ciocolata la baie de aburi, după care am adăugat esenţa de vanilie.  Lăsăm ciocolata topită să ajungă la temperatura camerei, timp în care mixăm ouăle cu zahărul până când acestea îşi dublează volumul şi se transformă într-o spumă aerată deschisă la culoare (aproximativ 7 minute).  Adăugăm şi ciocolata topită şi răcită peste spumă, după care încorporăm crema obţinută peste ingredientele uscate cernute (făina, scorţişoara, sarea şi cele trei linguri de cacao). Amestecăm cu grijă, încercând să evităm formarea cocoloaşelor şi în final adaugăm mixul de fructe tropicale uscate.  Încorporăm fructele confiate în compoziţie şi turnăm amestecul într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Nivelăm compoziţia cu o spatulă şi dăm tava la cuptorul încins la 180°C pentru 25-30 minute, sau până când trece testul scobitorii. Vă recomand să nu deschideţi uşa cuptorului în primele 15 minute de coacere, nici intr-un caz!


          După coacere, lăsăm prajitura să se răcească complet (chiar şi peste noapte), după care tăiem felii generoase peste care putem turna o glazură de ciocolată sau pudra zahăr vanilat! Eu am pudrat zahăr vanilat folosind nişte sabloane de carton ilustrând iarna-Crăciunul, decupate de mine!


Moşule, te-aştept să vii!
Cu drag,
Diana

P.S. Am pregătit aceste negrese în cadrul interviului cu mixtopia.ro, la care am fost invitată de curând să particip! Revin cu detalii despre interviu :)


marți, 11 decembrie 2012

Daruri cu drag pentru voi de la Talise Jewels


Brăţările cu şnur roşu au devenit IT Items. Începând cu Madonna, Paris Hilton, Nicole Richie, Ashton Kutcher şi pănă la femei simple din Israel, toată lumea le poartă. 
Şnurul roşu vine din Kabbalah, fiind darul divin de la mormântul sacru al mamei Rachela. Potrivit unei tradiţii, un şnur rosu se înfaşoară la mormânt de şapte ori, devenind astfel sacru şi cu puteri tămăduitoare, vindecând pe oricine îl poartă la mână.
Superstiţiei deochiului i se oferă foarte mare importanţă în diferite culturi religioase, astfel că oamenii au gândit modalităţi de apărare împotriva energiilor negative pe care ceilalţi le îndreaptă (conştient sau inconştient) asupra noastră. Turcii ţin la intrarea în casă şi în bijuterii "nazar boncuk", iar popoarele arabe au "hamsa", mâna Fatimei, fiica profetului Mohamed.
Însă, cea mai populară formă de protecţie împotriva deochiului este şnurul roşu purtat la mână. Chiar şi în cultura noastră, copiilor mici li se pune la mână un astfel de şnur pentru a nu fi deocheaţi. Cultura Kabbalah spune că purtând un astfel de şnur se crează o energie mentală şi spirituală protectoare.
În ultimul timp, odată cu adoptarea acestei forme de protecţie de către vedete ce au îmbrăţişat Kabbalah şi nu numai (Madonna, Britney Spears, Victoria Beckham), brăţările cu şnur roşu au devenit accesorii la modă. Astfel că, reinterpretări ale acestor simboluri au început să apară. Pe o braţară din şnur roşu se pot prinde cristale swarovski, bănuţi din aur sau argint, plăcuţe cu mesaje inscripţionate, figurine precum elefanţi, trifoi, fetiţe, băieţei şi chiar, pentru dubla protecţie, mâna Hamsa.

Theodora de la Talise Jewels ne invită să fim în tendinţe oferind cadou nu una, ci două brăţări cu şnur roşu sau negru, la alegere (brăţările sunt cele prezentate în imagine).

Pentru a intra în posesia brăţărilor cu şnur roşu, trebuie să parcurgi paşii de mai jos:
- Fii parte din comunitatea Can't boil an egg cu un Like pe Facebook;
- Dă share pe Facebook acestei postări (apasă butonul ”distribuie” din partea de jos a postării), cu titlul "Vreau brăţara Talise de Crăciun";
- Revino pe blog cu un comentariu la această postare și spune-ne cu ce nume ești înregistrat pe Facebook și participi la concurs!

Este important să știi că:
- nu vor fi luate în considerare comentariile duble și anonime
- vor fi luaţi în considerare doar participanţii care au îndeplinit toate cele trei condiţii de participare! 
- perioada de participare la giveaway începe de astăzi, 11 decembrie 2012 și se încheie sâmbătă, 15 decembrie 2012, ora 23:59!
- câștigătorii brăţărilor vor fi aleşi cu ajutorul site-ului random.org în data de 16 decembrie 2012 și vor fi anunțaţi printr-un update la această postare și pe pagina Facebook a blogului!
- câștigătorul este rugat să trimită datele de contact și o adresă de pe teritoriul României pe e-mail cantboilanegg@yahoo.com până în data de 17 decembrie 2012, ora 23:59. În cazul în care câștigătorul nu va trimite un e-mail cu datele sale de contact, se va recurge la o altă extragere și desemnarea unui alt câștigător!
- dacă aveți orice fel de nelămuriri sau întrebări, vă rog să mi le adresați pe e-mail cantboilanegg@yahoo.com, altfel nu voi putea răspunde la îndrebările din cadrul comentariilor.


Orice alte modele de brăţări vă plac, precum şi alte bijuterii, vor putea fi comandate de pe blogul Theodorei, 

Mulţumesc Theodorei pentru cadourile oferite şi vă urez mult succes!


UPDATE
And the winners are:

Diana Ioana


Ana Neagoe




Felicitări, fetelor! 
Vă rog să îmi transmiteţi pe adresa de e-mail menţionată mai sus culoarea şnurului pentru brăţară (poate fi roşu, bleumarin, crem sau negru) şi adresa la care doriţi să fie trimise brăţările! Dacă vom primi datele cerute în cursul zilei de astăzi, brăţările vor pleca mâine dimineaţă spre voi, şi de Crăciun veţi putea purta brăţara Talise!
Să le purtaţi cu drag!!!


luni, 10 decembrie 2012

Caramel croissant pudding

Cea mai rapidă formă de a transforma nişte resturi de croissante în unul dintre cele mai caramelicioase deserturi homemade ever. De aseară mi-a stat gândul la acest desert şi azi dimineaţă, m-am dus direct la sursa reţetei, site-ul binecunoscutei Nigella Lawson.
Reţeta a ieşit o nebunie, şi singurul meu regret a fost că am făcut doar două porţii, una pentru mine şi a doua pentru al meu soţ iubit şi drag. Am fost rea şi am sperat să nu-i placă şi lui la fel de mult desertul, în ideea că voi mânca eu mai mult, dar... fleoşc! i-a chiar plăcut! Nu avea ce să nu-i placă! Croissantul? Sau caramelul? Sau migdalele? Nebun să fii ca să spui nu unui asemenea desert care, spre bucuria nemărginită a bucătarului, se face în doi timpi şi trei mişcări.
Fie că alegeţi croissante din comerţ, sau unele făcute chiar de voi după reţeta mea, garantez că vă vor încânta la superlativ!

Ingrediente:
două croissante
100 g zahăr
două linguri de apă
100 ml lapte
două linguri de smântână grasă
două ouă

Croissantele se rup bucăţi şi se aşează în două forme termorezistente, sau una mai mare :)

Pregătim caramelul astfel: punem zahărul la caramelizat alături de cele două linguri de apă. Pentru caramelizarea zahărului recomand folosirea unei cratiţe cu pereţi groşi, pentru a preveni arderea zahărului. Când zahărul este caramelizat, turnăm smântâna şi laptele, amestecând încontinuu şi încercând să evităm bulele care se formează la suprafaţa caramelului. Lăsăm amestecul la foc mic până când zahărul este topit complet, după care luăm amestecul de pe foc şi adăugăm cele două ouă bătute în prealabil cu o furculiţă. Amestecăm cu un tel până la omogenizare.
Pentru caramelizarea zahărului am folosit ghici ce? - wok-ul meu marca Vitesse pe care îl declar definitiv şi irevocabil multifuncţional şi de nelipsit din bucătăria mea!

Din păcate, rapiditatea cu care trebuie parcurşi paşii în prepararea caramelului nu mi-au permis să fac poze, dar sper că explicaţiile sunt suficiente pentru a descrie modalitatea de preparare.
Turnăm caramelul în forme, peste croissante, după care presărăm câţiva fulgi de migdale.


Dăm formele la cuptorul încins la 180°C pentru 20 minute.


Servim categoric cu un pahar cu lapte şi cu poftă mare!




sâmbătă, 8 decembrie 2012

Biscotti cu ciocolată şi alune

Se potrivesc ca o mănuşă în sezonul rece, dând un plus de savoare ceştii zilnice de lapte fierbinte, cafea sau ceai. Vă spuneam aici că denumirea de biscotti vine de la latinescul "biscoctus" care înseamnă "de două ori gătit/copt". Această nouă reţetă de biscotti este foarte asemănătoare cu prima, însă s-a transformat rapid în preferata mea în materie de biscotti datorită conţinutului de ciocolată cu lapte în compania alunelor de pădure   (pe care le ador) şi a scorţişoarei. Vor fi prezente pe masa de Crăciun a acestui an şi sper că-i vor încânta pe colindători!

Ingrediente:
(pentru circa 20 biscotti)
100g ciocolată cu lapte
20g unt
15 ml cafea
1/2 linguriţă bicarbonat de amoniu
1 ou
70g zahar
esenţă de vanilie şi/sau esenţă de rom
1 varf de cuţit de sare
un vârf de cuţit de scorţişoară
150g făină
100g alune de pădure

Ciocolata se pune la topit la baie de aburi cu cele 20g de unt. Când ciocolata este topită se ia de pe baia de aburi şi se lasă să ajungă la temperatura camerei.
Oul se bate spumă, până când îşi deschide culoarea şi îşi dublează volumul. Apoi se adaugă zahărul ploaie şi aromele (vanilie, rom, scorţişoară şi sare) mixând în continuare. Peste amestecul de ouă se adaugă ciocolata topită, încă lichidă. Mixăm până la încorporare, după care adăugăm cafeaua în care am stins bicarbonatul de amoniu/amoniacul. 
Bicarbonatul de amoniu sau, mai des întâlnit sub denumirea de amoniac, este un agent de creştere folosit în special la prăjituri cu foi, fursecuri şi biscuiţi. Comparativ cu praful de copt, bicarbonatul de amoniu produce mai mult gaz şi determină o creştere mai mare, folosind o cantitate mai mică de agent. Mirosul şi gustul neplăcut al bicarbonatului de amoniu sunt anihilate de cafeaua fierbinte în care îl stingem înainte de a-l adăuga compoziţiei pentru biscotti! În alte cazuri, bicarbonatul de amoniu se stinge în lapte fierbinte, oţet sau zeamă de lămâie, în toate aceste situaţii lichidele având rolul de a anihila gustul şi mirosul neplăcut în diverse preparate, făcând gazul emanat de bicarbonatul de amoniu să se evapore la contactul cu căldura emanată de cuptor. Bicarbonatul de amoniu se foloseşte strict la preparate coapte.
Revenind la reţeta de biscotti, după încorporarea cafelei cu amoniacul în compoziţie, adăugăm făina şi amestecăm totul cu o spatulă până la încorporarea tuturor ingredientelor, apoi adăugăm alunele de pădure. Compoziţia rezultată va fi lipicioasă şi destul de moale. Se dă la frigider pentru o jumătate de oră sau la congelator pentru zece minute. Răsturnăm compoziţia pe o planşetă înfăinată şi modelăm un sul de 4-5 cm în diametru. Transferăm sulul într-o tavă tapetată cu hârtie de copt şi coacem la cuptorul încins la 180°C pentru 20 minute. După cele 20 minute, scoatem sulul, îl lăsăm să se răcească pentru aproximativ 15 minute, după care îl tăiem felii de 1 cm grosime, pe diagonală! Aşezăm feliile rezultate din nou în tavă şi reintroducem tava la cuptorul încins pentru înca aproximativ 5 minute pe o parte şi încă 5 minute pe cealaltă parte. 
Biscotti se vor usca destul de mult şi îşi vor păstra aspectul şi textura chiar de-a lungul a mai multe săptămâni, dacă sunt păstraţi într-un borcan/cutie închise ermetic.
S-aveţi poftă!

Le-am consumat pentru început cu lapte cu miere... au fost o nebunie!!!




miercuri, 28 noiembrie 2012

Baigli cu mac


Nimic nu mă linişteşte mai mult decât faptul că pot surprinde într-un cadru câte puţin din povestea de Crăciun care începe să prindă tot mai mult contur! Asta îmi oferă o bucurie de nedescris, să pot aşterne pe hârtie (fie ea şi virtuală) o parte din sărbătoarea pe care o îndrăgesc cel mai mult! Am adus zăpadă, am adus luminiţe şi am alcătuit cel mai frumos cadru de până acum, părerea mea! Aceasta e povestea cadrului fotografiei... 
Baigli au o altă poveste, mai complicată... nu pentru că reţeta ar fi complicată în sine, ci pentru că am făcut eu o greşeală care m-a costat puţin aspectul lor final! Pe scurt, am folosit un plic de drojdie uscată deschis cu fix trei zile în urmă, care nu şi-a mai făcut atât de bine treaba, cum era de aşteptat poate! Deci, vă recomand să nu vă grăbiţi ca mine să pregătiţi baigli până nu vă asiguraţi că aveţi toate ingredientele necesare în bucătărie! Această regulă se aplică în mod general în bucătărie!

Pentru doi baigli am folosit urmatoarele
Ingrediente aluat:
250 g făină albă
7 g drojdie uscată
50 ml lapte călduţ
100 g margarină vegetală
o lingură mare de smântână fermentată
50 g untură de porc
un gălbenuş
o linguriţă de sare
50 g zahăr
arome (coajă de lămâie şi esenţă de vanilie)

Ingrediente umplutură mac:
250 g mac
70 ml lapte
100 g zahăr
un albuş 

Pentru uns baigli:
un ou
două linguri de lapte

Am folosit maşina pentru pâine, cum era de aşteptat, având în vedere cât de mult iubesc frământatul aluaturilor :))! Aşadar, nu a fost nevoie să pregătesc maiaua dinainte.
Am pus ingredientele în maşina de pâine în următoarea ordine: laptele, gălbenuşul, margarina, untura, zahărul, sarea, smântâna, aromele, făina şi în final drojdia uscată.
Setăm maşina de pâine pe programul de frâmăntare şi dospire. În mod normal, aluatul îşi dublează volumul dupa aproximativ o oră şi jumătate (la mine nu s-a chiar dublat, din cauza drojdiei) şi aluatul trebuie să fie moale, dar nu se lipeşte de degete şi va fi uşor de manipulat.
În timpul de dospire a aluatului, ne ocupăm de umplutura de mac. Fierbem laptele cu zahărul până când zahărul este topit, după care adăugăm macul şi mai fierbem aproximativ trei minute, până când macul se înmoaie puţin. Se dă amestecul la rece, şi doar când este complet răcit se amestecă cu albuşul bătut spumă.
Împărţim aluatul dospit în două bile de dimensiuni egale, pe care le întindem apoi în două foi dreptunghiulare, cât de subţiri posibil (aproximativ 3-4 mm) pe o planşetă înfăinată.
Se întinde umplutura de mac peste foaia de aluat, şi se rulează pe latura scurtă.


Punem baigli în tava tapetată cu hârtie de copt, îi ungem cu oul bătut cu lapte şi îi coacem în cuptorul încins la 180⁰C pentru 30-35 minute. Îşi vor forma o frumoasă crustă aurie. După răcire se pot pudra cu zahăr pudră, după preferinţă, sau servi ca atare, tăiaţi în felii de un centimetru grosime!


Testing the background lights  ♥




vineri, 23 noiembrie 2012

Sărăţele picante cu brânză


Peste tot în juru-mi se simte atmosfera rece, dar paradoxal de caldă în acelaşi timp a Crăciunului! Mă refer la partea comercială a Crăciunului, pentru că altfel nu se simte nicio atmosferă... oraşul şi lumea sunt la fel de anoste ca întotdeauna, indiferent de anotimp sau apropierea oricărei sărbători! 
Eu sunt o crăciunistă convinsă şi abia am aşteptat căderea postului ca să pot găti şi fotografia reţete pentru masa de Crăciun. Abia aştept aprinderea luminiţelor în oraş, târgul de Crăciun din Piaţa Mare a mult iubitului nostru Sibiu, radioul lui Moş Crăciun de la Magic FM şi abia aştept să văd târgul de Crăciun din Praga, unde vom face o mică escapadă săptămâna viitoare! Abia aştept Crăciunul de anul acesta, va fi unul magic, la fel ca în fiecare an 


Prima reţetă propusă pentru masa de Crăciun a acestui an este cea de sărăţele picante, o adevărată nebunie!!! Am căutat mult timp o reţetă de sărăţele picante, perfect potrivite ca şi aperitiv, iar până la urmă m-am oprit la reţeta Anei de la Just Love cookin', şi sunt foarte mulţumită de alegerea făcută!

Ingrediente:
(pentru aproximativ 80 bucăţi) 

500 g făină albă 
7 g drojdie uscată
200 g unt
4 linguri de smântână
1 ou
50 ml lapte
o linguriţă de zahăr
două linguriţe de sare


Pentru topping:
1 ou
două linguriţe de boia de ardei dulce
sare de mare
caşcaval, cheddar, parmezan, telemea (după plac)

Opţional:
fulgi chilli
seminţe de mac
seminţe de susan
chimen

Am folosit maşina de pâine pentru frământarea şi dospirea aluatului. Am pus în cuva maşinii ingredientele în urmâtoarea ordine: laptele călduţ, oul, untul moale (la temperatura camerei, nicidecum topit), smântâna, zahărul, sarea, făina şi drojdia uscată! Am setat maşina de pâine pe programul de frământare, timp în care bem şi noi un ceai fierbinte ♥ 
Aluatul gata frământat va dospi la frigider, îi va lua aproximativ trei ore. Eu l-am lăsat peste noapte, cam nouă ore la temperatura frigiderului de 8⁰C.
A doua zi dimineaţa am împărţit aluatul în două bile egale, pe care le-am întins pe o suprafaţă înfăinată în două foi de circa 1 cm grosime. Am uns fiecare foaie cu oul bătut şi amestecat cu boiaua şi sarea, peste care am presărat din belşug fulgi chilli (mi-a plăcut maxim gustul lor picant), parmezan şi cheddar (răzuit fin), apoi am tăiat sărăţelele late de aproximativ un centimetru şi lungi de 15 centimetri! Am folosit un cuţit pentru pizza pentru a obţine sărăţele perfect tăiate.


Am transferat sărăţelele în tava tapetată cu hârtie de copt şi le-am dat la cuptorul încins la 200⁰C timp de 18-20 minute, până când şi-au format o superbă crustă arămie!
Sunt minunate, ne-au plăcut foarte mult şi cu siguranţă vor fi prezente pe masa noastră Crăciunul acesta!






sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Profiteroles


Toţi bărbaţii sunt pofticioşi la maxim, cu mici excepţii! Eu m-am măritat cu o excepţie... Soţul meu este un om foarte dificil când vine vorba de mâncare în general şi dulciuri în special! În concepţia lui, fiecare aliment îşi are locul alături de altul, cu care "se potriveşte perfect" ca şi gust. Să ferească sfântul să-i dai cozonac alături de lapte... nici nu se gândeşte să mănânce cozonacul altfel decât alături de ceaşca lui cu cafea Inka, şi ăsta e doar un exemplu... lista poate continua la nesfârşit. Unde vreau să ajung cu povestea asta? Păi staţi să vedeţi... pentru prima dată de când suntem căsătoriţi, el îmi cere să-i gătesc un anumit desert: profiteroles! Aleluia!!! A dat Domnul... M-am tot gândit, o fi fost inhibat omul atâta vreme... de abia acum cere şi el ceva =))? Dar cere, omule! Cere şi ţi se va da! Nu mă înţelegeţi greşit, gustă el din tot ce-i gătesc, iar câteodată îi place ceea ce mănâncă, dar n-ar cere ceva anume... până astăzi, se pare :)
Am făcut o delicioşenie de profiteroles, umplute cu mousse de ciocolată albă şi acoperite cu un strat generos de ganache de ciocolată! Şi şi-au găsit nănaşul, în persoana lui, a celui care azi s-a dezbrăcat de inhibiţii şi a cerut ceva numai pentru el :) 


Despre profiteroles noi am mai vorbit aici, la tortul făcut cu ocazia zilei îndrăgostiţilor, am explicat acolo procedeul de preparare, însă o voi face din nou!

Ingrediente:
(pentru aproximativ 20 bucăţi)
250 ml apă
100 ml ulei
150 g făină
o linguriţă de sare
trei ouă mari

Punem apa, uleiul şi sarea la fiert într-o cratiţă cu pereţi groşi. Lăsăm lichidele să ajungă în punctul de fierbere, după care adăugăm făina cernută, toată odată! Amestecăm energic, după care luăm cratiţa de pe foc şi adăugăm pe rând câte un ou, amestecând încontinuu. Nu adaugăm al doilea ou până când primul nu este bine încorporat. La fel procedăm şi cu al treilea ou! 
          Cât amestecul este cald încă, trecem la formarea gogoşelelor! Putem alege să le şpriţăm cu un posh sau să formăm grămăjoare cu o lingură şi să le aşezăm direct în tava tapetată cu hârtie de copt! Coacem gogoşelele în cuptorul încins la 180⁰C timp de 30 minute, pe ceas, fără să deschidem uşa cuptorului în primele 15 minute! Daca se poate, urmăriţi întreg procesul de coacere prin uşa cuptorului, fără a o deschide! Ştim că treaba a ieşit ca la carte dacă gogoşelele s-au umflat frumos, iar mijlocul a rămas aerat! Din poze veti întelege mai bine ce vreau să spun!

Aşa cum spuneam, pentru umplutură am folosit un glob de mousse de ciocolată albă, şi nu ştiu daca îmi pot imagina un gust mai bun decât acesta. Poate că ar fi mers şi un glob de mousse de ciocolată cu lapte, pentru iubitorii de ciocolată. Pentru mine, mousse-ul de ciocolată albă a fost mai mult decât perfect!

Pentru mousse-ul de ciocolată albă am folosit:
125 ml smântână dulce
250 g ciocolată albă
o linguriţă şi jumătate de gelatină
300 ml frişcă

Punem smântâna dulce şi ciocolata tăiată bucăţi (cât se poate de egale ca şi dimensiune) într-un vas pe baie de aburi, iar când ciocolata este topită, luăm amestecul de pe foc şi îl lăsăm să se răcească. Hidratăm gelatina în aproximativ 30 ml apă călduţă, pentru aproximativ 10 minute. După cele zece minute, aşezăm vasul cu gelatina pe baie de aburi, dizolvând astfel particulele de gelatină. Lăsăm gelatina pe baie de aburi până când amestecul devine lichid, însă atenţie, gelatina nu trebuie sub nici o formă să ajungă la punctul de fierbere. În acest fel, gelatina şi-ar pierde proprietăţile şi ar fi numai bună de aruncat la gunoi.
Turnăm gelatina lichidă peste ciocolata albă - ajunsă la temperatura camerei, după care încorporăm frişca bătută. Dăm amestecul la frigider pentru aproximatv două ore, timp în care se va întări şi ne va fi foarte uşor să luăm globuri de mousse de ciocolată, cu ajutorul unei linguri pentru îngheţată. Punem câte un glob de mousse de ciocolată albă în interiorul fiecărei gogoşi.

Turnăm ganache/glazură de ciocolată peste profiteroles, sau putem pudra zahăr, putem să le consumăm cu fructe sau ca atare... avem o infinitate de opţiuni la dispoziţie, gustul va fi întotdeauna la fel: DIVIN!



P.S. Şi dacă mă întrebaţi daca i-au plăcut mofturosului... O, da! Le-a savurat în no time şi şi-a rezervat dreptul de a mai cere din când în când câte o porţie :))


vineri, 16 noiembrie 2012

Chec cu whisky și fructe confiate

          Vă spuneam aici cum vreme de două săptămâni aproape că nu am ținut deloc aparatul foto în mână... de teamă că voi continua să fac ceva ce nu eram sigură dacă era bine sau nu... În acest timp m-am hotărât să învăț câte puțin despre fotografia culinară, la modul cel mai serios. Credeam că, ținând în mână un aparat mai performant, el va face toată treaba pentru mine, singurul lucru care mi-ar fi revenit mie rămânând apăsarea butonului de declanșare. Eh, ca să vezi... nu e atât de simplu. Aparatul foto nu este la fel de complex ca și ochiul uman și nu poate, fără ajutor, să scoată niște cadre bune! Am înnebunit eu aparatul, schimbându-i toate setările de nenumărate ori, și unele fotografii chiar îmi plăceau, dar de acolo și până la a cunoaște aparatul, importanța folosirii adecvate a diafragmei și a timpilor de expunere... e drum lung!!
          Iată că așa am ajuns să trec mai departe de stadiul de citit cărți și articole despre fotografie, la lucrul cu un fotograf profesionist, de la care am învățat si continui să învăț lucruri impresionante. Sunt situații în care nu poți fi autodidact și e necesar să fie cineva lângă tine ca să îți ghideze pașii... măcar până când înveți să mergi! Am ales să învăț alături de fotograful sibian Vali Novacovschi, care a avut curajul să-mi aducă niște critici spontane, dar binevenite! Îmi place... pentru că simt că înaintez într-un domeniu atât de complex, cum nu-ți poți imagina că este!
          Drept mărturie a faptului că învăț, sper ca pozele ce vor urma să vă convingă și pe voi (pe mine deja m-au convins) cât de mult înseamnă să lucrezi cu un om care știe ce face! Am primit o mână de ajutor la realizarea fotografiilor... de fapt nu o mana, Vali a venit cu amandouă mâinile și nu și le-a ținut în buzunare!
          

Am pregătit un chec aromat cu whisky, super bun, ideal pentru sezonul rece și chiar pentru masa de Crăciun. Stafidele și merișoarele, îmbătate cu whisky, dau o savoare aparte checului, iar aromele iernii completează gustul checului! Mi-a plăcut, încă îi mai pot simți aroma!

Ingrediente:
(pentru o tavă cu dimensiunile 10x25 cm)

170 g stafide (eu am pus stafide amestecate cu merișoare)
230 ml apa
o linguriță de esență de vanilie
100 g unt
140 g zahar
1 ou
2 linguri de whisky
170g faina alba (tip 000)
o linguriță rasă de bicarbonat de sodiu 
o linguriță de praf de copt
o lingurita din aromele iernii
două linguri de zeamă de lămâie
70 g miez de nucă
o linguriță de sare

Înmuiem într-o crăticioară stafidele și merișoarele cu apa și esența de vanilie cât sa le acopere, le fierbem la foc mic 10 minute, apoi le scurgem și păstrăm lichidul. 
Mixăm într-un castron untul moale (la temperatura camerei) cu zahărul. Când compoziția este cremoasă, adăugăm oul și continuăm să mixăm. Încorporăm făina cernută, bicarbonatul de sodiu, praful de copt, sarea și aromele, turnând pe parcurs circa două linguri din lichidul în care au fiert stafidele și merișoarele. 
Adăugăm stafidele și merișoarele, doua linguri de zeamă de lamaie, nucile tocate și whisky-ul. Turnăm compoziția în tava de chec tapetată cu hârtie de copt și coacem timp de 35-40 minute la 180°C, sau până când o scobitoare introdusă în mijlocul checului iese curată.

Servim checul pudrat cu zahăr din abundență, iar un pahar cu vin fiert ar fi mai mult decât indicat alături!




joi, 15 noiembrie 2012

White Christmas Giveaway

          ”A fost odată ca niciodată o fetiță care iubea iarna. Îi plăcea să tragă sania alături de alți copii, să facă oameni de zăpadă uriași și veseli, îi plăcea să simtă pe obrazu-i cald fiecare fulgușor de zăpadă, chiar dacă se întampla să fie milioane, și pe vremea aceea cădeau milioane de fulgi de zăpadă și totul în jur se acoperea cu o plapumă alba pufoasa! Era fericită chiar și numai dacă ferea perdeaua de pe fereastră și zărea fulgii apropiindu-se din văzduhul rece al iernii, ținând în mână o cană cu ceai fierbinte! Acea fetiță nu a crescut mare, a rămas la fel, iubind iarna și, în exact aceeași măsură, Crăciunul! Și chiar dacă iernile sunt mai blânde în zilele noastre, ea se duce mereu cu gândul la iernile și la Crăciunul de altădată... și speră fără încetare la venirea unui Crăciun alb, însoțit de clinchetele de clopoței și veselia colindelor de altădată!”

Vă împărtășesc și vouă dorința mea de a vedea zăpada în ziua de Crăciun, retrăind momentele frumoase ale copilăriei, și vă îndemn pe voi să faceți la fel. Lăsați un comentariu la această postare în care să-mi scrieți care este cea mai frumoasă amintire a voastră de iarnă și cum vă imaginați Crăciunul perfect, și poate cineva acolo sus ne va auzi și ne va trimite milioane de fulgi de zăpadă! Eu nu vă pot răsplăti cu zăpadă, deși aș face-o! Însă pot oferi cadou un set de forme pentru un biscuite uriaș în formă de brad, perfect pentru a întregi atmosfera de sărbătoare din casele noastre!


Așadar, pentru a câștiga setul de forme pentru brad, trebuie:
1. să fii parte a comunității Can't boil an egg pe Facebook 
2. să distribui această postare pe pagina ta Facebook (apasă butonul ”distribuie”/”share” din partea de jos a postării);
3. să revii pe blog cu un comentariu la această postare prin care ne spui care este cea mai frumoasă amintire a ta de iarnă și cum îți imaginezi Crăciunul perfect (pentru a fi validat, comentariul trebuie să fie semnat cu numele și prenumele tău).


Este important să știi că:
- nu vor fi luate în considerare comentariile duble și anonime
- perioada de participare la giveaway este de două săptămâni, începe din data de 15.11.2012 și se încheie pe 30.11.2012, ora 23:59!
- câștigătorul premiului va fi ales cu ajutorul site-ului random.org în data de 1 decembrie 2012  și va fi anunțat aici și pe pagina Facebook a blogului!
- câștigătorul este rugat să trimită datele de contact și o adresă de pe teritoriul României pe e-mail cantboilanegg@yahoo.com până în data de 3 decembrie 2012. În cazul în care câștigătorul nu va trimite un e-mail cu datele sale de contact, se va recurge la o altă extragere și desemnarea unui alt câștigător!
- dacă aveți orice fel de nelămuriri sau întrebări, vă rog să mi le adresați pe e-mail cantboilanegg@yahoo.com, altfel nu voi putea răspunde la îndrebările din cadrul comentariilor.
Urez succes tuturor participanților la giveaway și

Let's hope for a white Christmas!



P.S. Fotografiile nu-mi apartin!




UPDATE 01.12.2012
În urma extragerii realizate cu ajutorul random.org cu câteva minute mai devreme, am plăcerea să anunţ câştigătoarea setului de forme pentru biscuitele brad pus la bătaie în cadrul concursului "White Christmas Giveaway"!
And the happy winner is:
Mădălina Trofin



Felicitări, Mădălina!
Aştept un mesaj cu o adresa validă din România unde voi putea trimite premiul pe cantboilanegg@yahoo.com! Dacă te grăbeşti cu mail-ul, luni dimineaţă premiul va pleca spre tine!

Multumesc tuturor pentru participare!