Faceți căutări pe acest blog

luni, 26 septembrie 2011

Ciorba de perisoare a la grec


Nu e prima data cand gatesc ciorba de perisoare, insa e prima data cand o gatesc asa si sincer, alta varianta a ciorbei de perisoare nu voi mai incerca. Asta a fost pur si simplu completa, deosebit de gustoasa!

Ingrediente ciorba:
(pentru 3 litri de apa)
o ceapa mare
un ardei capia mare
2 morcovi
o radacina de telina
o rosie mare decojita
sare

Pentru perisoare:
200 g carne tocata amestec porc si vita
un ou
sare, piper
o lingura faina
o lingura gris
o ceapa mica taiata cat mai fin

Am dres ciorba cu:
doua galbenusuri
100 ml smantana
o lingura otet de cidru de mere
tarhon din otet

Taiem toate legumele dupa plac ( eu le tai de obicei fasiute).


Calim ceapa in 3-4 linguri de ulei pana cand devine sticloasa, apoi adaugam celelalte legume si calim inca 5-7 minute la foc mediu.



Adaugam apa si sare dupa gust si lasam sa fiarba la foc mediu 20 minute, timp in care trecem la pregatirea perisoarelor.
Amestecam toate ingredientele pentru perisoare intr-un bol si formam o pasta omogena.


Cu mainile infainate, modelam din acest amestec bilute de marimea unei nuci, mie mi-au iesit vreo treizeci.


Micsoram flacara aragazului si adaugam usor cate o perisoara cu lingura! Daca ciorba fierbe prea tare, perisoarele se "sparg" si nu isi mai pastreaza forma rotunda, pentru asta e important sa lasam ciorba sa fiarba la foc mic!
Mai lasam ciorba sa fiarba cu perisoare cu tot cam 15 minute, dupa care o dregem cu ou, smantana, otet si tarhon.


Adaugam putina ciorba peste amestecul pentru dres, amestecam bine astfel incat sa nu ramana cocoloase  de smantana si apoi turnam totul in oala cu ciorba!
Servim calda, cu smantana si ardei iute!




E delicioasa, pe bune! :)

duminică, 25 septembrie 2011

Placinta cu branza dulce si afine

Despre aceasta placinta nu pot spune decat trei cuvinte: delicioasa, colorata si light! Stateam ieri ca pisicile in jurul placintei proaspat scoase de la cuptor, asteptand sa se raceasca! Ba chiar ne-am si ars putin... de nerabdare! Si mai pot spune ca aceasta placinta capata numarul 200 pe acest blog... 200 de postari, cu precadere retete culinare, asa ca am sarbatorit asta savurand-o.
Pentru foile de placinta am folosit:
- 500 g faina
- 100 g unt
- 3 linguri zahar
- o lingurita de praf de copt
- doua oua
- 3 linguri ulei
- 3 linguri lapte
- o lingurita de coaja de lamaie
Am pus toate ingredientele in robotul de bucatarie si am mixat la viteza maxima pana cand toate ingredientele s-au "legat" intr-o bila de aluat.



































Mai adaugam faina daca e cazul, sau lapte rece, pana cand aluatul obtinut este usor de modelat si deloc lipicios.
Impartim bila de aluat in doua bucati si lasam sa se odihneasca 15 minute la rece, timp in care trecem la prepararea umpluturii.



















Pentru umplutura folosim:
- 500 g branza dulce de vaci (varianta light - cu grasime putina)
- 3-4 linguri zahar (sau dupa gust)
- doua oua
- 2-3 lingurite de esenta de vanilie
- doua linguri de amidon alimentar
Punem toate ingredientele in robotul de bucatarie si mixam la viteza maxima 2 minute.



















Dupa mixare, umplutura este o pasta fina, care arata cam asa:



















Scoatem bilele de aluat de la rece si intindem doua foi. Asezam prima foaie intr-o tava cu dimensiunile 20x30cm, peste care adaugam umplutura de branza, incercand sa o intindem uniform pe toata suprafata foii. Ne putem opri aici, sau putem adauga o mana de afine proaspete, care ofera placintei o culoare atat de frumoasa si o savoare de nedescris. Apoi intindem si cealalta foaie!



















Capsam marginile aluatului cu degetele si intepam placinta cu furculita.



















Dam placinta la cuptorul incins la 180°C pentru 30 minute, sau pana cand se rumeneste la suprafata si in bucatarie miroase divin vanilia si placinta coapta :)!
Lasam sa se raceasca si presaram zahar pudra, dupa care savuram cu pofta maxima!


















miercuri, 21 septembrie 2011

Tocanita cu/de ciuperci

























Sau credeati ca mancam doar dulciuri daca ultimele retete postate sunt cele dulci? Nuuu... si uite, va demonstreaza pozele ca noi mai si mancam uneori :)!
Intai, as vrea sa va povestesc despre originea ciupercilor... nu date biologice, vreau sa va spun cum au ajuns in bucataria noastra! Am luat drumul la picior, sau na, la roata masinii, si ne-am trezit (fara sa visam macar) in paradis! Ne-am vazut inconjurati de un munte, la propriu, de verdeata, de albastrul cerului si al celor cateva lacuri si baraje care ne-au iesit in cale! Ajunsesem pe cel mai mediatizat traseu montan romanesc din ultimul timp, Transalpina! Un colt de rai, cu creste inca acoperite de verdeata ce ridicau fruntile pana in cer, confirmand cumva prima impresie, ca suntem in rai!
Uite, pozele pot arata ca nu vorbesc prostii!
























Si undeva pe marginea drumului, intr-un sat de munte cu turme de oi marginite parca de magarusii sfiosi, o doamna ne imbia cu bucati mari de cas si telemea proaspete, fructe de padure si bineinteles ciuperci de padure care imediat au intrat in traista noastra!
Si, transportate cu grija pana la Sibiu, au ajuns in siguranta in bucatarie si apoi in farfuriile noastre sub forma tocanitei cu/de ciuperci a carei reteta v-o scriu acum!
Ingrediente:
- ceapa tocata
- ardei gras rosu si verde
- un morcov ras
- o rosie mare decojita
- orez
- ciuperci spalate si decojite
- apa
- putin ulei
- condimente (sare, piper etc)
Cantitatile sunt relative, important pentru mine a fost sa predomine ciupercile si sa dau culoare tocanitei.
Am calit ceapa tocata in putin ulei, pana cand a devenit sticloasa, apoi am adaugat ardeiul rosu si verde taiat fasii, morcovul ras, rosia decojita si taiata cubulete si ciupercile taiate bucati! Am lasat legumele sa isi impartaseasca aromele, dupa care am adaugat aproximativ 500ml apa rece!



















Am lasat totul sa fiarba vreo 10 minute, dupa care am adaugat orezul!



















Completam cu apa daca e cazul, reducem flacara aragazului si lasam tocanita sa fiarba incet inca 10-15 minute, pana cand orezul este fiert si apa scade considerabil, ramanand un sos rosiatic delicios!
Servim cu pofta mare, ca atare sau ca si garnitura pentru ceva carne (pentru gurmanzi)!

marți, 20 septembrie 2011

Placinta cu dovleac


Iar e foarte cald afara, soarele imi incinge obrajii de parca ar fi vara... insa calendaristic este toamna! Am verificat eu, si mi-au confirmat-o si copilasii mei care la 12 septembrie (mai repede decat in mod obisnuit) au pasit timizi in bancutele gradinitei, printre jucarii frumos colorate, dornici sa ne cunoastem! Aaaaa, voua nu v-am spus... anul asta sunt educatoarea grupei mici, grupa denumita "Prietenii lui Winnie the Pooh", si deci stiu eu sigur ca a venit toamna!!!
Si daca e toamna, bineinteles ca fructele si legumele toamnei s-au copt si sunt pretutindeni! Astfel ca am gasit in Carrefour o gramada mare de "dovleci placintari". Exact asa erau denumiti, asa ca... pentru a nu sfida denumirea, am gatit cu drag o minunata placinta cu dovleac, cu niste foi mai aparte, reteta mamei!
Ingrediente pentru foi:
- doua oua
- 3 linguri de zahar
- o lingurita de bicarbonat de amoniu pentru prajituri
- 10 linguri lapte
- 10 linguri ulei
- faina cat cuprinde (aproximativ 500g)
Am pus ouale intregi, zaharul, sapte linguri de lapte si cele zece linguri de ulei intr-un bol.

Separat, intr-un ibric am amestecat cele trei linguri de lapte ramase cu lingurita de bicarbonat de amoniu si am pus ibricul pe foc mediu pana cand laptele s-a transformat intr-o spuma densa (1-2 minute).
Am adaugat si spuma de lapte peste restul de ingrediente in bol si am amestecat energic cu un tel.

In final am incorporat faina. Am obtinut un aluat tare, usor de modelat, din care am format o bila pe care am lasat-o sa se odihneasca la temperatura camerei aproximativ 20 minute, pana cand am pregatit umplutura.
Pentru umplutura folosim:
- un dovleac "placintar"(!!!) de 1 kg
- 3-4 linguri de zahar (dupa gust)
- scortisoara dupa gust (sau puteti adauga si alte condimente preferate)
- 3-4 linguri de gris
Am curatat dovleacul de samburi si coaja si apoi l-am ras mare!

Am pus dovleacul ras intr-o cratita alaturi de zahar si scortisoara si pus totul pe foc pana cand zaharul s-a topit.

Trecem la intinsul foilor. Doua foi din bila de aluat lasata sa se odihneasca! Prima foaie o asezam in tava tapetata cu unt si faina!
Presaram grisul, si apoi intindem umplutura de dovleac uniform pe toata suprafata foii.

Asezam cea de-a doua foaie, sigilam marginile cu ajutorul degetelor si intepam foaia pe toata suprafata cu o furculita, ca placinta sa poata respira in liniste, nederanjata de caldura insuportabila a cuptorului.

Dam placinta la cuptorul incins la 180*C pentru aproximativ 25 minute sau pana cand se rumeneste frumos!
O lasam sa se raceasca complet, dupa care presaram zahar pudra si o servim!
Cand veti lua prima imbucatura, veti stii cat de minunata e toamna... Pofta buna!


luni, 19 septembrie 2011

25 de ani...

























Nu ai mei, dar ca si ai mei... Adica daca anii astia nu ar fi inceput sa curga din '86, eu nu mai eram acum aici, scriind acest post in dupa-masa asta torida de septembrie (!!!). Si da, e vorba despre cei 25 de ani de casnicie ai parintilor mei, stransi pentru a celebra ieri nunta de argint! 25 de ani care i-au implinit sufleteste si i-au ajutat sa ia viata in piept mai usor! Ei sunt si au fost mereu doua jumatati ale aceluiasi intreg, si vor ramane la fel, voi avea grija sa va confirm asta peste inca 25 ani, cand vor sarbatori nunta de aur!
Postul are doar poza tortului, voi reveni cu reteta mai tarziu, insa pentru cunoscatori, este vorba despre Kinder Pingui! Un tort delicios, care cu siguranta cere un bis!



















Inchei urandu-le parintilor mei traditionalul "Casa de piatra... ca si pana acum!" si sanatate din belsug, sa ramana vesnic tineri si sa-i avem alaturi si peste 25 ani, cu un tort mai gustos, inconjurati de aceiasi oameni dragi care le-au fost alaturi la sarbatorirea "nuntii de argint"!
La multi ani fericiti, mama si tata!

miercuri, 14 septembrie 2011

Tarta cu prune

























Prune, prune, prune... pline tarabele din piata de prune, minunatele fructe ale toamnei! Si eu, ca o mare plimbareata in piata noastra urata, gri dar totusi colorata, plina de bunatati, nu am rezistat tentatiei si am cumparat un kilogram de prune fara sa am macar habar ce voi gati! Si magnificul Google mi-a scos in cale o reteta de tarta cu prune delicioasa, atat de buna ca poti linge degete, lingurite, farfurii fara regrete!
Tot cu ajutorul lui Google am descoperit cea mai rapida reteta de aluat pentru tarta, pe care va invit sa o incercati cu incredere, eu o voi folosi la toate tartele de acum inainte!
Pentru cea mai ampla descriere a procesului de preparare a aluatului, urmariti clipul de mai jos:
 

Eu am folosit:
- 200g faina
- 120g unt rece taiat bucati
- 60ml apa rece
- o lingura zahar
Am pus toate ingredientele in robotul de bucatarie, mai putin apa si am amestecat la viteza maxima 20secunde!
Apoi am adaugat apa si lasat robotul sa isi faca treaba pentru inca 40 secunde! Si iata aluatul pentru placinta gata intr-un minut:
Punem aluatul astfel preparat intr-o folie alimentara si il dam la frigider pentru o jumatate de ora!
Gata racit, aluatul este mai usor de modelat, asa ca intindem o foaie cu o grosime de 5mm si o asezam pe fundul unei tavi pentru tarta! Daca tava e din silicon, tapetarea cu unt si faina nu este necesara, insa daca folositi o tava teflonata sau din ceramica, nu treceti peste acest pas! Intepam aluatul cu furculita si coacem aluatul pentru tarta pentru fix 15 minute la 180*C.
Scoatem aluatul, asezam prunele in tava, cam 400g fara samburi, taiate in patru bucati, in functie de marimea lor si le presaram cu una-doua linguri de zahar brun si scortisoara!
Pregatim firimiturile pentru tarta astfel: punem intr-un vas 50g fulgi de ovaz, 75g unt foarte rece, 100g faina si  100g zahar brun si amestecam cu mana pentru a obtine firimiturile pe care le asezam peste prune!
Dam tarta la cuptorul incins la 180*C pentru inca 20 minute, cand tarta devine aramie la suprafata.
Am servit cu sirop de zmeura cu gheata, caci desi e toamna, afara sunt 30*C si ne topim...

Sa va fie de bine!



marți, 6 septembrie 2011

Tarta cu telemea si rosii


























Asa cum am mai spus, foietajul este mereu un truc minunat la indemana oricui, pentru prepararea unor gustari dulci sau sarate cand timpul nu este tocmai prieten cu noi! De data asta, foietajul mi-a fost de maaaare folos la prepararea delicioasei tarte cu telemea si rosii proaspete de gradina (toate bio, bineinteles)!
Iata pasii mici dar siguri pe care i-am urmat pentru prepararea tartei:
Am intins o foaie de aluat de tip foietaj intr-o forma pentru tarta (a mea este din silicon, nu necesita tapetare cu unt si faina, insa daca folositi o tava teflonata tapetarea tavii cu unt/untura si faina este esentiala)! Am batut cu telul sase oua, apoi am adaugat aproximativ 200g telemea de oaie rasa! Daca telemeaua nu este prea sarata, puteti adauga sare si/sau alte condimente! Turnam amestecul de oua si telemea in tava de tarta, peste foaie, si apoi asezam cateva felii subtiri de rosii! Presaram putin patrunjel proaspat tocat pentru decor!

















Dam tava la cuptorul incins la 180*C pentru 20-25 minute sau pana cand tarta capata o culoare aurie!
Se serveste cu salata de rosii si cu pofta maxima!